ICCJ. Decizia nr. 1833/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1833/2010
Dosar nr.12374/3/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1037/ F din 10 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.S., fiul lui T. şi F., împotriva sentinţei penale nr. 75/24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6700 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., invocând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiuni de trafic de droguri, nefiind autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că inculpatul B.I. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a arătat că nu a cumpărat niciodată heroină de la revizuient.
Referitor la acest motiv tribunalul a reţinut că nu reprezintă împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind o revenire asupra declaraţiilor pe care le-a dat martorul în cursul procesului de care instanţa a luat act în cursul judecăţii.
Revizuientul a mai arătat că martora N.I.L. a făcut declaraţii mincinoase în cauză şi a fost sancţionată cu amendă administrativă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, ceea ce face aplicabilă dispoziţia art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Tribunalul a motivat că împrejurarea relevată de revizuient nu îi poate profita întrucât amenda administrativă aplicată martorei a fost rezultatul unei depoziţii mincinoase dată de aceasta în favoarea revizuientului.
Tribunalul a apreciat că prin intermediul unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea, condamnatul M.S. încearcă să obţină o reapreciere a probaţiunii deja administrate în cauză pentru a dovedi fapte şi împrejurări deja verificate de instanţa fondului şi de instanţele de control judiciar, ceea ce excede prevederilor legale referitoare la calea de atac a revizuirii.
Prin Decizia penală nr. 43 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul revizuientului împotriva sentinţei penale nr. 1037 din 10 decembrie 2009.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient M.S., care în esenţă susţine că sentinţa de condamnare este netemeinică întrucât se bazează pe probe neverificate, că în cauză instanţele nu şi-au manifestat rolul activ pronunţând hotărâri care sunt rezultatul unor erori judiciare.
Recursul revizuientului nu este fondat.
Potrivit art. 394 revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Din examinarea textului menţionat referitor la două cazuri de revizuire rezultă că de esenţa acestei căi extraordinare de atac este în prima situaţie împrejurarea ca după condamnarea definitivă să se fi descoperit fapte sau circumstanţe noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea fondului şi prin urmare să nu fi făcut obiectul dezbaterii la soluţionarea fondului.
Or, în cauza de faţă chestiunile invocate de revizuient ca împrejurări noi au fost avute în vedere în cursul dezbaterii.
Referitor la cazul de revizuire prevăzut la lit. b), invocat de revizuient, nici acesta nu este întemeiat.
În cauză nu s-a stabilit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului că martorii audiaţi în cauză au susţinut în mod mincinos că petentul revizuient a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Or, cazul de la lit. b) constituie motiv de revizuire numai dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Examinând hotărârile din apel şi din recurs prin care s-a rezolvat fondul cauzei Înalta Curte observă că tragerea la răspundere penală a revizuientului s-a făcut în baza unui ansamblu probatoriu mai larg în ce-l priveşte pe acesta, în prezent neexistând posibilitatea reaprecierii probelor administrate la judecarea fondului cauzei.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul revizuientului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1853/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
