ICCJ. Decizia nr. 1853/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1853/2010
Dosar nr.3903/1/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 22966/3/2009 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor N.G.I. (fiul lui A. şi F.), S.C.I. (fiul lui V. şi M.F.), S.E.A. (fiul lui L. şi M.), R.C.M. (fiul lui F. şi F.), B.C.A. (fiul lui A. şi A.), A.A.C. (fiul lui V. şi C.) şi V.R.M. (fiul lui A. şi C.C.).
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 161 din 4 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii N.G.I. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; A.A.C. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (3) alin. (1) din Legea nr. 143/2000; V.R.M. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; B.C.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.C.I. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.E.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1383/2008 a Tribunalului Bucureşti şi R.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen., pedeapsa de 1 an aplicată prin sentinţa penală nr. 176/2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, că temeiurile avute în vedere la arestarea lor se menţin şi că ele impun, în continuare privarea de libertate a acestor inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. şi V.R.M. care au susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi au solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din examinarea actelor dosarului se constată că arestarea inculpaţilor s-a dispus în baza art. 145 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că aceştia au comis infracţiunile de trafic de droguri de risc, trafic internaţional de droguri de risc şi constituire de grup infracţional în scopul săvârşirii de infracţiuni, reţinându-se că în cursul lunilor martie - aprilie 2009 au adus din Olanda diverse cantităţi de cannabis - drog de risc, pe care le-au valorificat în România, fiind surprinşi în flagrant după efectuarea unor astfel de tranzacţii ilicite.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate Tribunalul Bucureşti a dispus cum s-a arătat mai sus condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate în baza art. 2 alin. (1) şi (3) alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare, Curtea constată că, nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor şi din împrejurările comiterii lor.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. şi V.R.M., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu să fie avansate din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. şi V.R.M. împotriva încheierii din 26 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 22966/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi N.G.I. şi S.C.I. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C.A., A.A.C. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurentul inculpat V.R.M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 10 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1944/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
