ICCJ. Decizia nr. 1758/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1758/2010
Dosar nr. 8588/121/2007
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Galaţi inculpatul B.S. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Totodată, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 31 mai 2007.
S-a luat act că sumele provenite din săvârşirea infracţiunii au fost restituite denunţătorului C.R.
În baza art. 191 alin. (1) inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.S. a lucrat ca agent de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Galaţi - Sectorul Poliţiei de Frontieră Oancea.
În cursul anului 2005, inculpatul şi-a instalat la domiciliu un post fix de telefon în reţeaua R. şi, în această împrejurare, a cunoscut pe denunţătorul C.R., lucrător la R.
Ulterior, inculpatul şi denunţătorul C.R. s-au mai întâlnit cu diverse ocazii, prilej în care acesta din urmă a aflat că inculpatul lucrează ca agent de poliţie la I.J.P.F. Galaţi.
Întrucât fiul denunţătorului urma să termine satisfacerea stagiului militar, acesta a întrebat pe inculpat dacă îl poate ajuta să ocupe un post în cadrul I.J.P.F. Galaţi, ştiind că se organizează examen de admitere.
Inculpatul a lăsat să se înţeleagă (prin comportamentul său) că are cunoştinţe printre şefi atât la Galaţi cât şi la Bucureşti, dar vor discuta după ce fiul denunţătorului termină stagiul militar.
După terminarea stagiului militar, în luna februarie 2006, denunţătorul C.R. a contactat pe inculpat şi a întrebat din nou dacă îl poate ajuta, acesta răspunzându-i că îl va ajuta şi i-a solicitat suma de 500 euro.
Pentru a face rost de această sumă de bani, denunţătorul a făcut un împrumut pentru nevoi personale la B. - Sucursala Galaţi.
După ce a intrat în posesia banilor, denunţătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, unde, în prezenţa fiului său şi a soţiei inculpatului, i-a dat suma de 500 euro.
Cu această ocazie, inculpatul a dat fiului denunţătorului materialele didactice cuprinse în tematica examenului de admitere pe care le procurase cu uşurinţă.
Conform înţelegerii, denunţătorul urma să fie contactat de către inculpat. Întrucât se apropia perioada susţinerii examenului şi nu primise niciun ";semnal";, denunţătorul C.R. l-a sunat pe inculpat, întrebându-l ce se întâmplă şi dacă are vreo certitudine cu privire la promovarea examenului de către fiul său.
La această solicitare, denunţătorul a primit un răspuns din partea inculpatului: ";să fie calm şi să aibă răbdare, că totul se va rezolva";.
În lunile noiembrie şi decembrie 2006, s-a organizat examen pentru angajarea de subofiţeri în structurile I.P.F. Galaţi. În acest context, fiul denunţătorului C.R. s-a înscris, urmând să completeze dosarul cu toate documentele necesare printre care şi fişa medicală.
Din nou, denunţătorul a contactat pe inculpat, şi acesta din urmă a precizat că îl ajută, dar pentru fişa medicală îi trebuie suma de 250 RON şi suma de 150 RON pentru ";promovarea probei sportive";. Denunţătorul s-a conformat şi a dat sumele de bani solicitate.
Conform susţinerilor denunţătorului şi a convorbirilor dintre denunţător şi inculpat redate în procesul-verbal din dosarul de urmărire penală, inculpatul a pretins în mod repetat aceste sume (500 euro, 250 RON, 150 RON) sub pretextul că are influenţă asupra unui ofiţer superior din I.G.P.F. sau M.A.I., pentru a interveni în vederea angajării martorului C.D. ca subofiţer, pentru a-i facilita obţinerea fişei medicale şi promovarea probei sportive, la examenele susţinute în noiembrie şi decembrie 2006.
Întrucât martorul C.D. nu a fost admis la concursul organizat în noiembrie - decembrie 2006, inculpatul a asigurat denunţătorul (în contul sumelor de bani primite) continuarea demersurilor în anul 2007, pentru angajarea la I.S.U. Galaţi sau I.J.J. Galaţi.
Şi aceste demersuri au rămas fără rezultat, motiv pentru care denunţătorul C.R. a solicitat restituirea sumelor de bani.
La această solicitare, inculpatul a precizat că nu are cum să-i restituie toată suma de bani primită deoarece el a intervenit la examenul psihologic şi ";a costat 100 euro";.
În cursul lunii martie 2007, fiul denunţătorului, martorul C.D., a susţinut concursul organizat la I.J.J. Galaţi, la sediul din Tecuci, pentru ocuparea unui post de subofiţer la subunitatea mobilă din Galaţi, fiind admis, independent de demersurile inculpatului.
În legătură cu acest fapt, denunţătorul C.R. a discutat telefonic cu inculpatul, solicitând ferm restituirea sumelor de bani. Întrucât inculpatul nu a restituit sumele de bani, având un comportament reticent, pretinzând că are probleme familiale, denunţătorul a sesizat organele de cercetare penală.
În cursul lunii august 2008, inculpatul B.S. s-a prezentat la domiciliul denunţătorului C.R., unde, găsind pe soţia acestuia, a restituit suma de 2.300 RON.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.S. a recunoscut săvârşirea faptei.
Ulterior (după ce în cauză s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive), în prezenţa unui apărător ales, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date iniţial, susţinând că suma de bani despre care se susţine că i-ar fi dat-o denunţătorul, a fost sub formă de împrumut deoarece avea probleme în familie, soţia sa urma să se opereze şi cum avea o situaţie materială precară, a solicitat acest împrumut de la denunţător întrucât îl considera prieten, denunţătorul fiind de acord să îl împrumute.
A precizat că în momentul în care a vrut să îi restituie, denunţătorul i-a spus să îi mai ţină întrucât avea un fiu, despre care inculpatul ştia că doreşte să îl angajeze, posibil la Poliţia de Frontieră, rugându-l pe inculpat să îl înştiinţeze când se susţine examen, care sunt probele, spunându-i că dacă are nevoie de bani pentru protocol, suma împrumutată o are la dispoziţie. Inculpatul a arătat că nu a putut să îl ajute şi nu avea de gând să folosească banii, însă odată cu trecerea timpului şi rezolvarea problemei fiului său denunţătorul i-a solicitat să îi restituie.
A mai arătat că a purtat numeroase discuţii telefonice în care îi solicita expres să intervină, dar de fiecare dată se eschiva, ştiind că nu îl poate ajuta. În acest sens a precizat că ori de câte ori încerca să îi sugereze că trebuie să îi restituie suma de bani, denunţătorul, printr-o atitudine hotărâtă, îl amâna, spunând că trebuie să îi ajute copilul (în sensul să îl angajeze la jandarmi, la pompieri, la M.Ap.N).
Inculpatul a arătat că nu a perceput niciun moment că suma de bani împrumutată reprezintă mită, singura sa intenţie fiind aceea de a-l informa cu privire la unele date (data examenului, probele susţinute) care oricum aveau caracter oficial.
A mai arătat că nu a purtat vreo discuţie privind angajarea fiului denunţătorului cu nicio persoană, nu a promis vreo sumă de bani şi nu a avut intenţia de a considera suma drept o răsplată a unui serviciu.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a precizat că menţine doar declaraţia dată în 23 octombrie 2007 în faza de urmărire penală, pe celelalte nu le menţine întrucât a fost luat pe nepregătite şi i s-a spus că există înregistrări telefonice (declaraţie dosar instanţă).
A susţinut că la rugămintea denunţătorului de a-i ajuta fiul să se angajeze într-o instituţie militară, i-a spus că îl poate ajuta în sensul de a-l anunţa când are loc examenul, să îi dea tematica, însă fiul acestuia trebuia să înveţe pentru examen, că l-a anunţat că urma să se susţină un examen la poliţia de frontieră şi ulterior, denunţătorul a venit şi a insistat să îi dea suma de 500 euro, inculpatul nu a vrut să o primească, denunţătorul spunând că aşa se procedează şi aşa trebuia să facă. A mai susţinut inculpatul că fiul denunţătorului nu a promovat acest examen şi deşi a încercat să îi restituie cei 500 euro, aceasta a mai venit cu 500 euro pentru a-l ajuta din nou, însă inculpatul nu a mai primit această sumă de bani, văzând că fiul denunţătorului nu învăţa şi nu era pregătit pentru examen.
A arătat că, după un timp, martorul denunţător l-a sunat şi i-a cerut să îi restituie cei 500 euro, însă inculpatul i-a spus că a folosit banii întrucât soţia sa a avut o problemă de sănătate, spunându-i totodată că îi va restitui această sumă, motiv pentru care denunţătorul a venit la I.P.F. Galaţi cu scopul de a i se reţine această sumă din salariu, însă ofiţerul de la cercetări penale l-a reţinut şi a spus să meargă împreună la parchet pentru a formula un denunţ.
A precizat inculpatul că banii i-a folosit în scop personal, arătând totodată că nu avea cunoştinţe în sistem pentru a-l ajuta pe fiul denunţătorului la examene.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului B.S. care în cursul anului 2006, în calitate de agent de poliţie în cadrul I.J.P.F.R., pentru a obţine angajarea martorului C.D. ca subofiţer la I.J.P.F. Galaţi a pretins şi primit de la tatăl acestuia, denunţătorul C.R., în mod repetat sumele de 500 euro, 250 RON şi 150 RON pentru a facilita obţinerea fişei medicale şi promovarea probei sportive la examenul organizat în luna noiembrie 2006 la această unitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora a procedat la condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului (dosar instanţă) rezultă că nu are antecedente penale.
Având în vedere acest aspect, instanţa a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul B.S.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit instanţa nu a procedat la confiscarea sumei de 300 de euro, atât timp cât inculpatul nu a restituit-o, iar denunţătorul nu a solicitat-o. Acest motiv de apel nu a mai fost susţinut de procurorul de şedinţă care a precizat că hotărârea este legală.
Al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia sentinţei în raport de cuantumul pedepsei aplicate. S-a susţinut că operaţiunea de individualizare a pedepsei este greşită, lipsa antecedentelor penale neputând fi reţinută automat ca o circumstanţă atenuantă, mai ales că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, căutând să diminueze până la anulare răspunderea penală, împrejurare în care coborârea pedepsei sub minimul special apare ca netemeinică.
Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu a reiterat solicitarea privind achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. susţinând că este singurul întreţinător al familiei, că soţia este bolnavă şi în cazul în care i se va aplica o pedeapsă nu va mai avea loc de muncă.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea constată că prima instanţă deşi a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, a dat faptei deduse judecăţii o greşită încadrare juridică.
În fapt, astfel cum rezultă din ansamblul probator, inculpatul B.S., în calitatea sa de agent de poliţie în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi a pretins şi primit de la martorul denunţător C.R. în mod repetat sumele de 500 euro, 250 RON şi 150 RON, pentru a obţine angajarea martorului C.D. (fiul său) ca subofiţer la I.J.P.F. Galaţi, lăsând să se înţeleagă că are influenţă printre şefii de la Galaţi şi Bucureşti, la medicul de la poliţie care completa fişa medicală, precum şi la comisia sportivă.
Este de precizat că pentru angajarea sa la I.J.P.F. Galaţi martorul C.D. urma să susţină în perioada noiembrie - decembrie 2006 un examen care implica anterior probei scrise, întocmirea dosarului compus între altele şi din fişa medicală, precum şi trecerea testului sportiv, ca probă eliminatorie.
Iniţial inculpatul a pretins (februarie 2006) şi primit (iunie - iulie 2006), suma de 500 euro, după care, înainte de depunerea dosarului s-a oferit să se ocupe de întocmirea fişei medicale, pretinzând şi primind 250 RON, şi anterior susţinerii probei sportive a pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 150 RON.
Curtea observă că actele reţinute ca formând obiectul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată reprezintă acţiuni care decurg din natura faptei, părţi constitutive ale realizării elementului material al laturii obiective, infracţiunea consumându-se la momentul pretinderii sumei de 500 de euro (februarie 2006), inculpatul lăsându-l pe cumpărătorul de influenţă să creadă că are influenţă asupra unor persoane cu rang înalt din cadrul Poliţiei de Frontieră, pe care le-ar fi putut determina să-l ajute pe C.D. să acceadă într-o funcţie de poliţist urmare examenului planificat la finele anului 2006.
Faptul că inculpatul a primit în vara anului 2006 (iunie - iulie) suma pretinsă şi că ulterior a pretins şi primit de la acelaşi cumpărător de influenţă alte sume de bani care ar fi fost necesare îndeplinirii formalităţilor înscrierii la examen (fişa medicală), respectiv participării la proba eliminatorie (testul sportiv), nu poate duce la concluzia că infracţiunea dedusă judecăţii a îmbrăcat forma infracţiunii continuate atât timp cât acţiunile subsecvente consumării considerate în ansamblul lor, se îmbină între ele în mod natural, alcătuind o singură acţiune, acestea reprezentând fiecare în parte elementele constitutive cerute de art. 257 C. pen., ci elementele unei unităţi naturale de infracţiune.
Se constată aşadar că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, Curtea observă că la momentul comiterii faptei inculpatul avea funcţia de agent de poliţie în cadrul I.J.P.F. Galaţi, având atribuţii cel puţin de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor împrejurare în care apreciază că în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 7 alin. (3) în referire la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Prin conduita sa infracţională inculpatul a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a îndatoririlor de serviciu, activităţile de interes public fiind incompatibile cu ideea de funcţionari corupţi sau coruptibili, fiind afectat astfel prestigiul funcţiei de poliţist.
În acest context se constată că deşi instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, nu i-a acordat valoarea corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind o pedeapsă mult prea redusă în raport cu gradul de pericol social concret al faptei şi de conduita procesuală oscilantă, parţial nesinceră adoptată de inculpat.
Se constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale şi conduita bună la locul de muncă şi în societate anterior săvârşirii faptei, fiind elemente definitorii în exercitarea funcţiei de poliţist şi a oricărei funcţii publice, neputând constitui motiv de reducere a pedepsei sub minimul prevăzut de lege, în lipsa altor elemente de fapt care coroborate să conducă la concluzia că într-adevăr inculpatul merita o sancţiune penală mai blândă.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 106/A din 6 noiembrie 2009, a decis următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 60/F din 2 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 8588/121/2007.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 60/F din 2 februarie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen.
A schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (3) în referire la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi în această încadrare, cu înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.
A condamnat pe inculpatul B.S. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
A menţinut dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii şi a majorat termenul de încercare de la 3 ani şi 6 luni la 4 ani şi 6 luni.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S.
A obligat pe apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Galaţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.S.
Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate sub aspectul greşitei înlăturări a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru motivele expuse pe larg în scris şi susţinute oral.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie sub aspectul greşitei înlăturări a circumstanţei atenuante reţinute de prima instanţă şi a majorării pedepsei aplicate. Inculpatul a solicitat menţinerea dispoziţiilor sentinţei.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor formulate şi a cazurilor de casare menţionate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Pe baza probelor administrate a fost stabilită corect situaţia de fapt, anterior expusă, fiind încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului B.S. agent de poliţie în cadrul I.J.P.F. Galaţi care, în cursul anului 2006, a pretins şi a primit, diferite sume de bani de la denunţătorul C.R., lăsând să se înţeleagă că are influenţă atât la Galaţi, cât şi la Bucureşti, în vederea facilitării angajării martorului C.D. ca subofiţer la I.J.P.F. Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) cu referire la art. 7 alin. (3) raportat la art. 1 din Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 257 C. pen., traficul de influenţă este o infracţiune în legătură cu serviciul şi constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor ori acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcţionar competent să îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă ori să nu facă acest act.
Consumarea infracţiunii are loc la momentul efectivei primiri, pretinderi ori acceptării de promisiuni, toate referindu-se la foloase patrimoniale pentru inculpat sau pentru oricare altă persoană, întrucât infracţiunea presupune nu doar rezoluţia traficantului de influenţă, ci şi de acordul cumpărătorului de influenţă.
Desigur că este posibilă şi forma continuată a infracţiunii, însă săvârşirea mai multor ipostaze ale elementului material, în raport cu acelaşi cumpărător de influenţă, nu înlătură caracterul de infracţiune unică prin natura sa.
În cauză, inculpatul, dând de înţeles că are influenţă pe lângă diferiţi funcţionari, a pretins denunţătorului o sumă de bani, primind ulterior de la acesta în mai multe ";tranşe"; suma convenită. În acest caz, activitatea inculpatului B.S. în ansamblu, se încadrează în dispoziţiile art. 257 C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Infracţiunea de trafic de influenţă s-a realizat, prin una din modalităţile sale alternative, în momentul pretinderii folosului; acţiunile ulterioare, constând în primirea eşalonată a folosului, deşi multiple, constituie, împreună cu acţiunea de pretindere, care le preceda, o unitate infracţională naturală, ceea ce înseamnă că existenţa şi pluralitatea lor este nerelevantă pentru ca fapta să fie o infracţiune continuată aşa cum susţine parchetul.
Având în vedere considerentele exprese, Înalta Curte constată că instanţa de apel a încadrat, în drept, corect fapta inculpatului, iar susţinerile parchetului nu sunt fondate.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: natura şi preţul de pericol social concret al infracţiunii, modul de acţionare şi împrejurările comiterii faptei, urmările socialmente periculoase prin crearea unui sentiment de neîncredere al opiniei publice în instituţiile publice.
De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere că circumstanţele personale pozitive ale inculpatului care este infractor primar, conduita bună la locul de muncă şi în societate anterior săvârşirii faptei se datorau şi funcţiei de poliţist pe care o exercita.
Înalta Curte apreciază că nu există motive pentru reducerea pedepsei, iar în raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, sancţiunea aplicată corespunde atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi exercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchet şi inculpat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 106/A din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1809/2010. Penal → |
|---|
