ICCJ. Decizia nr. 1792/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1792/2010
Dosar nr. 6392/108/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.D. în temeiul disp. art. 394 şi art. 304 alin. (3) C. proc. pen.
Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 266 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Arad, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 18 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 344 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul D.D. a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat şi a criticat faptul că, deşi a fost sincer pe parcursul procesului penal, nu i s-au reţinut circumstanţele atenuante în favoare.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi, în consecinţă, a respins cererea ca nefondată.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 33 din 4 martie 2010, a respins ca nefondat apelul revizuentului condamnat.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs revizuentul D.D., reiterând motivele invocate în calea de atac a apelului, respectiv necesitatea audierii unui martor a cărui declaraţie ar influenţa modul de soluţionare al cauzei.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Pe cale extraordinară de atac a revizuirii nu este posibilă prelungirea probatoriului administrat şi pe baza căruia s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă întrucât s-ar pune în pericol autoritatea de lucru judecat a acestora.
Revizuentul arată că a solicitat administrarea probei cu acest martor, probă pe care instanţa nu a încuviinţat-o, pronunţându-se în cauză asupra unui probatoriu care i-a format convingerea vinovăţiei inculpatului.
În consecinţă, efectuarea acestei probe în urma folosirii căii de atac a revizuirii, nu este posibilă şi nici permisă de legiuitor, invocarea ei ca motiv al admiterii prezentei cereri situându-se în afara cadrului legal.
Instanţele au respins în mod întemeiat cererea de revizuire a condamnatului D.D., constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.D., împotriva deciziei penale nr. 33 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală .
Obligă recurentul revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2010. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
