ICCJ. Decizia nr. 1880/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1880/2010
Dosar nr. 1819/90/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Prin sentinţa penală nr. 104 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe inculpatul P.G., fără antecedente penale, la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A aplicat art. 57 şi art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. ;
A confiscat de la inculpat corpul delict, un scaun tip taburet cu tăblia din lemn cu o lungime de 20 cm, lăţimea 25 cm, grosimea 1,5 cm, cele 5 picioare fiind din fier forjat cu o lungime de 45 cm şi o grosime de 6 mm.
A luat act că partea vătămată O.I., constituită parte civilă nu solicită despăgubiri.
A obligat inculpatul la 1646,73 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni Bucureşti şi la 1150 lei către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea.
In baza art. 191 C. proc. pen.;
A obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi costul expertizei medico legale psihiatrice şi onorariul avocat din oficiu în sumă de 200 lei care se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
S-a reţinut că în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2007, inculpatul a lovit pe cumnatul său O.I. cu un scaun tip taburet, provocându-i un hematon subdural de emisfer cerebral stâng care pentru vindecare a necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i viaţa în primejdie, fiind necesară intervenţia chirurgicală.
În vederea soluţionării cauzei, s-a dispus ascultarea părţii vătămate, a inculpatului, au fost ascultaţi martorii O.N., P.E., N.G., N.F., s-a întocmit un proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice cu privire la amplasamentul locului unde a avut loc infracţiunea, s-a întocmit un proces verbal de reconstituire s-a întocmit un raport de constatare medico legală privind leziunile produse părţii vătămate, un raport de expertiză medico legală psihiatrică privind starea de sănătate mintală a inculpatului, mai multe documente eliberate de unităţile spitaliceşti la care partea vătămată a fost internată şi o caracterizare a persoanei inculpatului întocmită de Primăria comuna Stoeneşti.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că O.I. este căsătorit cu sora inculpatului.
La data de 19 decembrie 2007, O.I. împreună cu fratele său O.N. au mers la numita P.D. pentru a efectua unele lucrări de amenajare a locuinţei, aceasta având locuinţa în vecinătatea locuinţei inculpatului.
Inculpatul, s-a deplasat la locuinţa numitei P.D., a luat legătura cu partea vătămată şi a rugat-o să-i zugrăvească locuinţa.
Inculpatul împreună cu fraţii O. au consumat la locuinţa numitei P.D. cea. 300 ml ţuică şi spre seară în jurul orelor 18,00 au plecat la locuinţa lui. Fraţii O. i-au cerut inculpatului să fiarbă nişte ţuică, instalându-se toţi trei într-o încăpere în care în mod normal locuia mama inculpatului, dar la acel moment se afla în locuinţa părţii vătămate O.I.
Partea vătămată împreună cu fratele său şi inculpatul au consumat un ibric cu ţuică de cea. 600-700 ml, după care au umplut din nou ibricul cu ţuică şi pe fondul consumului de alcool între partea vătămată şi inculpat au început discuţii prin care partea vătămată îi reproşa inculpatului că a tăiat doi porci şi nu i-a dat şi mamei sale suficientă carne. Discuţia a degenerat, în cadrul ei a intervenit şi O.N. şi în acest context inculpatul i-a dat celui din urmă o palmă, cauză din care a intervenit partea vătămată, întrebându-l pe inculpat de ce l-a lovit pe fratele său. Inculpatul a luat un scaun din încăperea în care se aflau şi cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în timp ce aceasta din urmă încerca să iese din încăpere. Partea vătămată din această lovitură s-a dezechilibrat, s-a rezemat de perete, inculpatul l-a ameninţat, l-a luat puternic cu ambele mâini,l-a scos pe uşă pe sala casei unde a continuat să-l lovească.
Partea vătămată aplecat acasă şi după ce a ajuns, starea sănătăţii sale înrăutăţindu-se a fost anunţată salvarea, a fost transportat de urgenţă la Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Arseni - Secţia Neurochirurgie unde a fost operat.
S-a constata că prezenta un hematon subdural de emisfer cerebral stâng, intervenindu-se chirurgical pentru a fi eliminat.
Din raportul de constatare medico legală întocmit de SJML Vâlcea rezultă că leziunile produse părţii vătămate au necesitat 50-55 îngrijiri medicale pentru vindecare, i-au pus viaţa în primejdie, fiind necesară intervenţia chirurgicală. S-a concluzionat că partea vătămată nu rămâne cu infirmităţi sau invalidităţi post traumatice permanente.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.G. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat desfiinţarea acesteia cu consecinţa achitării sale, pe motiv că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
In subsidiar, s-a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în art. 86/1 C. pen., date fiind circumstanţele în care fapta a fost comisă, precum şi circumstanţele personale ale apelantului.
S-a luat declaraţie inculpatului, acesta susţinând că nu se face vinovat de comiterea faptei ce face obiectul dosarului şi că, în realitate, victima a fost lovită chiar de fratele său, în timp ce acesta încerca să-i aplice inculpatului o lovitură cu scaunul.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor ce-i sunt aduse cum şi sub toate aspectele, aşa cum impun exigenţele art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea constată că apelul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, pe baza unor probe legal administrate şi temeinice, din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatului în comiterea faptei în legătură cu care a fost pronunţată condamnarea.
Astfel, probele aflate la dosar au dovedit că partea vătămată O.I. este căsătorită cu sora inculpatului, iar la data de 19 decembrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu fratele său, O.N., şi cu inculpatul, între partea vătămată şi inculpat au început discuţii.
Discuţia a degenerat şi, în acest context, inculpatul i-a dat numitului O.N. o palmă, iar partea vătămată a intervenit, luând apărarea fratelui său.
Atunci, inculpatul a luat un scaun din încăperea în care se aflau şi cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în timp ce aceasta încerca să iasă din încăpere. In urma loviturii primite, partea vătămată s-a dezechilibrat şi s-a rezemat de perete, iar inculpatul a ameninţat-o, a prins-o puternic cu ambele mâini şi a scos-o afară, continuând să o lovească.
Partea vătămată a plecat acasă, iar la scurt timp starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit, fiind necesară internarea sa la Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Arseni - Secţia Neurochirurgie, unde a fost operată.
Potrivit raportului de constatare medico - legală întocmit de S.M.L. Vâlcea, leziunile produse părţii vătămate au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, fiind necesară o intervenţie chirurgicală.
Susţinerea inculpatului, aceea că victima a fost lovită de propriul său frate, este înlăturată de ansamblul probator aflat la dosar, din care reiese cu certitudine că faptele s-au desfăşurat în modul arătat mai sus.
De altfel, inculpatul însuşi, în primele declaraţii, a recunoscut că, aflându-se în stare de ebrietate, i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul din fier al scaunului, iar aceste declaraţii ale sale se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi în cauză şi cu declaraţia victimei (f. 11 dosar fond).
Faţa de cele expuse, curtea concluzionează că încadrarea juridică dată faptei, în infracţiunea de tentativă de omor, este cea corectă, întrucât inculpatul a prevăzut producerea rezultatului faptei sale şi, deşi nul-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind indicate în considerentele sentinţei toate circumstanţele reale şi personale avute în vedere de către tribunal.
Pe cale de consecinţă, urmează a se menţine hotărârea atacată, ca legală şi temeinică şi a se respinge ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aşa fiind prin Decizia penală nr. 23/A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G., împotriva sentinţei penale nr. 104 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1819/90/2009.
A obligat pe apelantul-inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.G. criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a avut o atitudine răutăcioasă şi a încercat să dea o mână de ajutor, susţinând că fratele său este vinovat, iar în subsidiar solicitând reducerea pedepsei aplicată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele invocate şi de cazurile de casare indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul P.G. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
1. Sub aspectul primului motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. prin care se tinde la achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., se are în vedere nepertinenţa acestuia întrucât în speţă nu se reţine existenţa unei contradicţii esenţiale, întinsa şi necontroversate între actele, lucrările şi probele dosarului cauzei şi soluţia de condamnare dispusă, chestiune ce caracterizează prin ipoteză situaţia de incidenţă a cazului de casare descris.
Astfel, în baza unui examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa de fond şi prim control judiciar, au reţinut corect situaţia de fapt imputată constând în esenţă în aceea că partea vătămată O.I. este căsătorită cu sora inculpatului, iar la data de 19 decembrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu fratele său, O.N., şi cu inculpatul, între partea vătămată şi inculpat au început discuţii.
Discuţia a degenerat şi, în acest context, inculpatul i-a dat numitului O.N. o palmă, iar partea vătămată a intervenit, luând apărarea fratelui său.
Atunci, inculpatul a luat un scaun din încăperea în care se aflau şi cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în timp ce aceasta încerca să iasă din încăpere. In urma loviturii primite, partea vătămată s-a dezechilibrat şi s-a rezemat de perete, iar inculpatul a ameninţat-o, a prins-o puternic cu ambele mâini şi a scos-o afară, continuând să o lovească.
Partea vătămată a plecat acasă, iar la scurt timp starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit, fiind necesară internarea sa la Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Arseni - Secţia Neurochirurgie, unde a fost operată.
Potrivit raportului de constatare medico - legală întocmit de S.M.L. Vâlcea, leziunile produse părţii vătămate au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, fiind necesară o intervenţie chirurgicală.
Susţinerea inculpatului, în sensul că victima a fost lovită de propriul său frate, este înlăturată de ansamblul probator aflat la dosar, din care reiese cu certitudine că faptele s-au desfăşurat în modul arătat mai sus.
De altfel, recurentul-inculpat însuşi, în primele declaraţii, a recunoscut că, aflându-se în stare de ebrietate, i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul din fier al scaunului, iar aceste declaraţii ale sale se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi în cauză şi cu declaraţia victimei (f. 11 dosar fond).
Aşa fiind, în mod legal fapta inculpatului P.G. a fost încadrată în drept ca întocmind elementele constitutive ale tentativei de omor prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. având în vedere că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viaţa, autorul acţionând cu intenţie, intenţie care se deduce din modul de acţionare, obiectul vulnerant şi urmarea socialmente periculoasă produsă.
2. Nefondată este şi critica secundă prin care se tinde la reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum de 4 ani închisoare întrucât acesta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului - inculpat P.G. cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret al faptei comise, mecanismul concret de aplicare de lovituri repetate cu un scaun şi ulterior cu un obiect dur, posibil topor cât şi în raport de datele care circumstanţiază persoana acestuia (studii 4 clase, divorţat, doi copii majori, fără ocupaţie, fără antecedente penale).
Aşa fiind, rezultă inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 16 februarie2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1859/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 828/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
