ICCJ. Decizia nr. 1754/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1754/2010

Dosar nr.26321/3/2009

Şedinţa publică din 4 mai 2010

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 898 din 4 noiembrie 2009 a hotărât următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.C.O. prin actul de sesizare al instanţei din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.C.O. la o pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.F.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

3. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.C.V.F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. proc. pen. a dispus confiscarea cantităţii de 2.761,43 grame heroină depusă la I.P.G.R., conform dovezii din 24 aprilie 2009 şi din 14 aprilie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.F.D. a unui cântar electronic de mare precizie de culoare argintiu şi albastru aflat în custodia I.G.P.R. conform dovezi din 15 aprilie 2009.

Conform art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la câte 7000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că inculpaţii A.C.O., D.F.D. şi D.F.V.C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. reţinându-se următoarele:

La dată de 03 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., a fost sesizat de către I.G.P.R. - D.C.C.O. - Serviciul Antidrog cu privire la faptului că, există indicii temeinice privitoare la comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de către o persoană de sex bărbătesc cunoscută iniţial sub porecla P. sau B., ulterior identificat ca fiind inculpatul D.F.D.

De asemenea, la data sesizării existau indicii privitoare şi la participarea la comiterea unor acte de trafic ilicit de droguri de mare risc şi a unei persoane cunoscute sub numele B.F., despre care s-a stabilit apoi că este inculpatul D.C.V.F.

Din investigaţiile efectuate a rezultat că la data de 03 aprilie 2009, cei doi inculpaţi, urmau să realizeze o vânzare de droguri în cursul aceleiaşi zile, respectiv, cantitatea de 2 kg heroină.

Astfel, prin ordonanţa nr. 29/2009 din 03 aprilie 2009 s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire având numele de cod D.S. şi A.i., precum şi a colaboratorului acestora, având nume de cod S.A. Prin aceeaşi ordonanţă investigatorii şi colaboratorul mai sus precizaţi au fost autorizaţi şi privitor la procurarea unei cantităţi de 3 kg heroină.

La data de 03 aprilie 2009, ora 14⁰⁰, a fost emisă ordonanţa nr. 130/2009, prin care s-a dispus autorizarea provizorie şi în regim de urgenţă a interceptării şi înregistrării comunicărilor telefonice realizate de către persoana cunoscută iniţiai ca fiind B.F. (în fapt, inculpatul D.C.V.F.) de la postul telefonic pentru o durată de 48 ore, respectiv, de la 03 aprilie 2009, ora 14:30 până la 05 aprilie 2009, ora 14:30, precum şi autorizarea, în regim de urgenţă şi cu titlu provizoriu privind interceptarea şi înregistrarea activităţilor şi discuţiilor purtate în mediul ambiental de către persoanele cunoscute sub numele sau poreclele B.F., P. (identificaţi ca fiind inculpaţii D.C.V.F. şi D.F.D.) şi ce către alte persoane aflate în anturajul acestora, pentru o perioadă ce 48 ore, respectiv de la 03 aprilie 2009, ora 14:30 până la 05 aprilie 2009, ora 14³⁰.

Măsurile dispuse prin această ordonanţă au fost, apoi, confirmate de către Tribunalul Bucureşti prin încheierea din 06 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 374/AI/2009.

Conform datelor rezultate din materialul probator administrat, s-a stabilit că, la data de 03 aprilie 2009, inculpaţii A.C.O., D.C.V.F. şi D.F.D. au vândut investigatorului sub acoperire având nume de cod D.S. şi colaboratorului său, S.A. cantitatea de0,72 grame pulbere care conţinea heroină, morfină, codeină şi cofeină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 aprilie 2009, redactat de către specialiştii din cadru! Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor - I.G.P.R.), iar, ulterior, în cursul nopţii de 03 aprilie 2009 din 04 aprilie 2009, în jurul orei 01³⁰, aceeaşi inculpaţi, au mai vândut cantitatea de 306,64 grame pulbere care conţinea heroină, morfină, codeină şi cofeină.

Totodată, în cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul A.C.O. a mai predat lucrătorilor de poliţie două pachete conţinând cantitatea de 2469,4 grame de heroină, morfină, codeină şi cafeina (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 aprilie 2009, redactat de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.).

Audiaţi la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009, inculpaţii A.C. şi D.F. au recunoscut săvârşirea infracţiunii cu care a fost sesizată instanţa arătând că într-adevăr în data de 03 aprilie 2009, au vândut în două rânduri colaboratorului si investigatorului sub acoperire cantităţile de 0,72 grame respectiv 306,64 grame heroină, la domiciliul inculpatului A. mai găsindu-se cantitatea de2469.4 grame heroină. Declaraţiile celor doi inculpaţi se coroborează cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât şi cu declaraţiile investigatorului ŞI colaboratorului sub acoperire, audiaţi de către instanţă la termenul de judecată din 14 octombrie 2009, probe care au format convingerea instanţei că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea. nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A., instanţa a mai reţinut că după arestarea sa, inculpatul a formulat un denunţ pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunţ finalizat cu arestarea şi trimiterea în judecată a trei inculpaţi, conform adresei şi rechizitoriului ataşat la Dosar nr. 2360/2009 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., astfel că, faţă de acest inculpat, instanţa a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen. în sensul reţinerii prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Audiat, la rândul lui, la termenul de judecată din data de 07 octombrie 2009, inculpatul D.C. a negat săvârşirea infracţiunii puse pe seama sa arătând că în data de 02 martie 2009, s-a întâlnit cu prietenul său S. un cetăţean de origine arabă, căruia avea să-i aducă la cunoştinţă că prietenul său, inculpatul D. se învârte într-un cerc dubios, S. oferindu-se să-l ajute în sensul de a-l determina pe D. să nu se mai ocupe cu traficul de droguri, cei doi întâlnindu-se cu D., iar acesta oferind o mostră de droguri din cantitatea pe care o deţinea inculpatul A., lui S. pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărător.

Inculpatul a mai arătat că a doua zi a fost contactat ce către S. care i-a spus că acea mostră de droguri a ajuns la poliţişti, S. asigurându-l pe D. că nici el şi nici inculpatul D. nu vor păţi nimic, ţinta fiind inculpatul A. cel care deţinea de fapt acea mare cantitate de droguri. Inculpatul a mai arătat că l-a anunţat apoi pe inculpatul D. despre cele relatate de către S., D. fiind de acord să ajute la prinderea în flagrant a inculpatului A., faptele petrecându-se în continuare, conform celor descrise prin rechizitoriu, inculpatul D. fiind ferm convins că ei de fapt colaborează cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a inculpatului A.

Instanţa a apreciat ca nesinceră declaraţia inculpatului, pe alocuri de-a dreptul hilară şi a înlăturat-o cu următoarea motivare:

In primul rând, chiar din declaraţia inculpatului D. s-a reţinut că în data de 02 aprilie 2009 inculpatul a săvârşit un act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri în modalitatea intermedierii, atunci când l-a condus pe S. la D. pentru ca cel din urmă să fie convins de primul să se lase de trafic de droguri, fapt care s-a petrecut exact invers, D. a dat o mostră de droguri lui S. pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărători.

În al doilea rând, atât Inculpatul D. cât şi colaboratorul şi investigatorul sub acoperire, audiaţi de către Instanţă, neagă faptul că inculpatul D. i-ar fi adus la cunoştinţă, respectiv, ar fi fost recrutat de către ultimii doi, pentru a conduce la prinderea inculpatului A., „adevărata ţintă a poliţiştilor".

În sfârşit, este de observat că toate discuţiile purtate pe marginea efectuării vânzării unei cantităţi mai mari de droguri se derulează între colaborator şi investigator pe de o parte, şi inculpaţii D. şi D. pe de altă parte. Inculpatul A. întotdeauna ţinându-se departe de aceste discuţii, ori în condiţiile în care, conform spuselor lui D., ţinta poliţiştilor era A., era firesc ca D. să atragă în cursă, în sensul participării la negocieri pe A., fapt care nu s-a întâmplat, aspecte care denotă încă o dată nesinceritatea acestui inculpat.

În raport de cele ce preced, instanţa a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei penale descrisă în actul de sesizare al instanţei şi care în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

La ultimul termen de judecată, apărătorul inculpatului D.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri în infracţiunea de tăinuire fără a fi în măsură să justifice în vreun fel care ar fi actele de tăinuire efectuate de inculpatul D. în cauză, cerere pe care instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Infracţiunea de tăinuire astfel cum este reglementată în art. 221 C. pen. presupune ca situaţie premisă săvârşirea unei infracţiuni anterioare celei de tăinuire aspect care în cauza de faţă nu se justifică, în condiţiile în care inculpatul D. astfel cum s-a arătat a săvârşit infracţiunea pusă pe seama sa (cel puţin un act material, „colaborării lui" cu organele de poliţie), iar pe de altă parte, în condiţiile în care s-ar admite varianta declaraţiei lui D. în sensul că a colaborat cu organele de poliţie, infracţiunea pur şi simplu nu ar exista.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată în cursul urmăririi penale şi judecăţii (excepţie inculpatul D.), instanţa a apreciat că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoare sub minimum special prevăzut de lege (chiar şi pentru inculpatul D.) dar cu executarea în regim de detenţie.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptele deţinute în sarcina inculpatului A.C.O. prin actul de sesizare al instanţei din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.O. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată ce 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.V.F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii. Procurorul a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând aplicarea unor pedepse mal mari, faţă de gravitatea faptelor, cantitatea mare de droguri traficată, arătând că în raport de concursul dintre circumstanţele agravante şi cele atenuante nu se impunea reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege. Inculpaţii au criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări în sens contrar celor susţinute de Parchet, solicitând aplicarea unor pedepse reduse faţă de atitudinea pe care au avut-o, de recunoaştere a faptelor.

Inculpatul D.C. a solicitat şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire.

Împotriva sentinţei a declarat apel în nume propriu şi apărătorul inculpatului D.F.D., doamna avocat D.A., care a solicitat înlăturarea sancţiunii amenzii de 500 de lei, având în vedere că şi-a respectat toate obligaţiile impuse de C. proc. pen. şi deontologie. A depus şi o cerere prin care a dovedit imposibilitatea de a se prezenta la termenul când a fost aplicată sancţiunea, respectiv a desemnat un alt apărător care să o substituie la acel termen pentru a asigura apărarea.

Verificând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de drept şi de fapt, curtea a reţinut că hotărârea este legală şi temeinică.

În consecinţă a respins ca nefondate apelurile parchetului şi inculpaţilor prin Decizia penală nr. 24 din 26 ianuarie 2010.

În baza art. 383 alin. (1)¹ şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

A fost admis apelul declarat în nume propriu de apărătorul inculpatului D.C. şi a fost înlăturată amenda judiciară de 5000 lei aplicată prin sentinţă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.

Prin motivele de recurs scrise hotărârile sunt criticate ca fiind netemeinice sub aspectul individualizării pedepselor.

Astfel, prin recursul procurorului sunt reluate criticile din apel, arătându-se că inculpaţii prezintă un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială. Astfel, în circumstanţe care nu au putut fi stabilite cu exactitate inculpatul A.O. a intrat în posesia unei cantităţi foarte mari (aproape 3 kg) de heroină pe care s-a hotărât să o comercializeze.

Inculpatul i-a contactat pe inculpaţii D. şi D. care s-au oferit să caute şi să găsească cumpărător pentru droguri şi astfel au reuşit să vândă odată la 3 aprilie 2009, 0,72 gr (pentru a fi testată sub aspectul calităţii) iar apoi la 4 aprilie 2009 vânzând aceleiaşi persoane 306,64 gr. În acelaşi timp A.C.O. a mai deţinut acasă 2469 gr.

S-a mai susţinut că inculpatul A. nu avea loc de muncă, trăia din expediente, anterior a transportat droguri dintr-o ţară în alta pentru un individ numit M. de la care şi-a însuşit drogurile în cauză hotărând să le aducă şi România să le comercializeze în interes personal.

Referitor la ceilalţi doi inculpaţi s-a susţinut că faţă de atitudinea procesuală oscilantă şi de contribuţia hotărâtoare în săvârşirea infracţiunii pedepsele sunt prea blânde.

Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

La rândul lor inculpaţii au criticat hotărârea invocând acelaşi motiv de casare, considerând contrar celor susţinute de procuror că pedepsele aplicate sunt prea aspre.

Astfel D.F. a arătat că pe lângă sinceritatea totală de care a dat dovadă - contribuţia sa a fost minoră şi singulară, iar pentru că a acceptat ideea de a intermedia vânzarea urma să primească 200 euro. A mai susţinut că nu a cunoscut natura şi originea drogurilor şi nu a mai săvârşit fapte penale, tentaţia fiind, câştigul a 200 euro.

Inculpatul D. a arătat şi el că nu a deţinut niciodată droguri, că drogurile nu au trecut vreodată pe la el şi că vinovăţia lui constă doar în faptul că i-a transportat pe coinculpaţi la locul unde urma să aibă loc tranzacţia. A considerat că pedeapsa de 6 ani este exagerată.

Inculpatul A.C.O. a arătat că faţă de lipsa de antecedente penale, de cooperarea cu poliţiştii de la Brigada de droguri, predarea drogurilor şi denunţarea unei reţele internaţionale de droguri pedeapsa este exagerată. A cerut casarea hotărârilor şi aplicarea art. 81 sau 86 C. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea de apel a verificat hotărârea primei instanţe privind respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu ocazia stabilirii pedepselor pentru fiecare inculpat în parte.

S-a apreciat că în mod justificat prima instanţă a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante. Mai mult, prima instanţă a hotărât justificat că pedeapsa aplicată inculpatului A. urmează să fie redusă cu ½ ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În acelaşi timp, s-a avut în vedere că nici procurorul prin motivele de apel nu a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante ci doar majorarea pedepselor.

Fără a minimaliza pericolul social al faptei mai ales în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.O. care ajuns în posesia a 3 kg de heroină a hotărât să o vândă, modul cu care inculpaţii au acţionat, demonstrează că aceştia nu sunt adevăraţi traficanţi de droguri. Astfel ajunşi în circumstanţe care nu au putut fi stabilite exact, în posesia unei cantităţi de heroină au hotărât să o vândă fiind depistaţi în chiar prima tentativă de a comercializa drogurile. De altfel, declaraţia inculpatului D.F. care a arătat de la început că a acceptat să participe la afacere fiind tentat de promisiunea câştigării a 200 euro dovedeşte diletantismul acestui inculpat că nu a avut niciun moment reprezentarea gravităţii faptei pe care o săvârşea.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi vârsta inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că pedepsele cuprinse între 4 ani şi 6 luni şi 6 ani închisoare cu executare prin privare de libertate sunt în măsură să realizeze atât prevenţia generală cât şi prevenţia specială şi că deci hotărârile supuse recursului de faţă sunt legale şi temeinice.

Aşa fiind, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează să fie respinse.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 385¹⁷ C. proc. pen. se va deduce timpul reţinerii şi arestare de la 4 aprilie 2009 pentru fiecare inculpat, până la 4 mai 2010.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii A.C.O., D.F.D. şi D.C.V.F. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2009 la 4 mai 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1753/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 59/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1666/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1753/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1782/2010. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1792/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1847/2010. Penal