ICCJ. Decizia nr. 1753/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1753/2010
Dosar nr. 43/36/2010
Şedinţa nepublică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 462 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Constanţa, în baza art. 197 alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpata C.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 203 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de incest.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 7 iulie 2009 la zi.
În baza art. 350 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 139 C. proc. pen., a respins cererea inculpatei privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 197 alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 7 iulie 2009 la zi.
În baza art. 350 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 139 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive, ca nefondată.
În baza art. 346 raportat la art. 14 şi art. 17 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă şi a obligat în solidar, pe inculpaţii C.G. şi B.S. la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă C.T.A., prin reprezentant legal C.L.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.S. a unei camere video marca JVC, de culoare gris, model cu casetă video VHS tip „Mini DV", depusă la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Municipiului Constanţa, în baza procesului verbal seria D nr. 7858 din 29 iulie 2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 5/6 iulie 2009, inculpata a întreţinut relaţii sexuale cu fiul său natural C.T.A., în vârstă de 6 ani, cu ajutorul inculpatului B.S., în sarcina acestuia din urmă reţinându-se şi faptul că a pus la dispoziţia inculpatei o cameră video, pentru filmarea actelor sexuale, caseta cu înregistrări fiind apoi ascunsă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv reclamaţia şi declaraţia inculpatei C.G., procesele-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, însoţit de planşa foto, de identificare şi ridicare a bunurilor găsite, de transfer de pe video-camera pe suport magnetic tip CD- DVD de vizionare a CD-ului, un plic ce conţine CD-uri cu imagini, planşa foto cu imagini ale actului sexual, raportul de constatare medico-legală nr. 71/S din 24 iulie 2009 al SML Constanţa, raportul de evaluare psihologică a minorului, precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiată, în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu fiul ei, însă s-a apărat spunând că a fost constrânsă de concubinul său, coinculpatul B.S. În timpul cercetării judecătoreşti, aceasta a refuzat să dea declaraţii.
Curtea de Apel Constanţa Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 4/MP din 4 februarie 2010, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile inculpaţilor C.G. şi B.S., ambii deţinuţi în Penitenciarul Poarta Albă, declarate împotriva sentinţei penale nr. 462 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 7462/118/2009.
În baza art. 353 alin. (1) pct. 11 C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.G. şi B.S., pe timp de 60 de zile, începând cu 4 februarie 2010.
În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor arestul preventiv de la 18 decembrie 2009 la 4 februarie 2010.
Împotriva sus-menţionatei decizii, inculpata C.G. a declarat recurs, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., arătând că a fost constrânsă fizic şi moral de fostul concubin pentru a comite infracţiunea, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 46 C. pen.
În acest sens, a susţinut că sunt declaraţiile sale şi ale martorilor care arăta că era ameninţată şi bătută în mod repetat de concubin.
Nu în ultimul rând, a susţinut că ea a fost cea care s-a prezentat la sediul poliţiei şi a sesizat organele de poliţie, iar martora V.M., arăta că a văzut-o cu vânătăi la ochi.
A mai susţinut că în apel a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiune de corupţie sexuală şi a lăsat la aprecierea instanţei această solicitare.
Într-un ultim subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 – 76 C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere circumstanţele sale personale, respectiv faptul că era o fire liniştită, fără antecedente penale, fiind singura din familie care muncea.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpată, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, este legală şi temeinică, în acest sens, situaţia de fapt a fost bine reţinută, fiind corectă încadrarea juridică dată faptelor, pe deplin dovedită vinovăţia inculpatei, iar pedeapsa aplicată just individualizată, având în vedere pericolul social deosebit al faptelor săvârşite şi urmările socio-psihologice foarte grave, toate acestea fiind susţinute de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Motivele de recurs invocate, sunt de fapt reiterările apărărilor pe care inculpata le-a susţinut, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, susţineri care nu pot fi primite.
Se reţine în acest sens că în declaraţiile sale, inculpata a recunoscut că a comis faptele, dar fiind obligată de concubinul său, tatăl copilului, coinculpatul B.S.
Analizând însă materialul probator administrat în cauză, respectiv CD-ul şi planşele foto, Curtea constată că aşa cum au reţinut ambele instanţe, inculpata C.G. a întreţinut relaţiile sexuale cu fiul ei minor fără a arăta ca o persoană ce ar fi săvârşit aceste fapte sub imperiul vreunei ameninţări sau temeri. Dimpotrivă, inculpata are momente când zâmbeşte, vorbeşte cu copilul, îi arată ce trebuie să facă şi nu este marcată de faptul că fiul ei are reţineri, şi chiar ţipă de 2 ori, probabil de teamă, în urma cerinţelor sexuale ale acesteia.
În aceeaşi ordine de idei, Curtea constată că după săvârşirea infracţiunilor, atât inculpata cât şi concubinul acesteia au tratat cu uşurinţă situaţia respectivă, încercând să se şantajeze unul pe celălalt.
Mai mult decât atât, inculpata nu a avut deloc atitudinea firească a unei mame, care să fie profund îngrijorată de soarta copilului ei şi de urmările morale pe care faptele sale le-ar fi putut avea asupra psihicului copilului.
Faţă de cele ce preced, primul motiv de recurs invocat, respectiv achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 a raportului la art. 10 lit. e) C. proc. pen., arătând că a fost constrânsă fizic şi moral de fostul concubin pentru a comite infracţiunea în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 46 C. pen., se constată că nu are suport probator.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv invocat, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol şi de incest în cea de corupţie sexuală, Curtea constată că şi acesta este nefondat.
Astfel, fără mai relua motivarea instanţei de apel prin care s-a respins această critică invocată şi în faţa instanţei de control judiciar, Curtea constată că în raport de toate probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatei C.G. date în cursul urmăririi penale, coroborate cu fotografiile aflate la filele 37 – 45 dosar urmărire penală, procesul verbal de vizionare a CD-ului, cu declaraţiile minorului şi ale coinculpatului B.S., în mod corect ambele instanţe au reţinut că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest, aflate în concurs real şi nu pe cele ale infracţiunii de corupţie sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 202 C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond şi cea de control judiciar au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor apreciat în concret, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, consecinţele lor în raport cu persoana şi vârsta părţii vătămate, respectiv fiul său minor în vârstă de 6 ani, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, faptul că aceasta este necunoscută cu antecedente penale, precum şi conduita procesuală a inculpatei, astfel încât se constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, corespunzând scopului educativ – preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. şi nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G. împotriva deciziei penale nr. 4/MP din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 4 mai 2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 571/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1754/2010. Penal → |
|---|
