ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 640/2010
Dosar nr. 1724/1/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 03 decembrie 2008 petentul G.C.V. a formulat şi depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava o plângere penală împotriva numitelor S.L., A.E. şi D.D. - magistraţi judecători la Curtea de Apel Suceava. Plângerea a fost declinată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, neglijenţă în serviciu, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, fapte săvârşite de alţi funcţionari, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi fals în declaraţii, prev. de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 256, art. 257, art. 258, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), comise cu prilejul soluţionării dosarului cu nr.7302/86/2008, petentul invocând că „instanţa de recurs, prin neglijenţă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în sensul art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 256, art. 257, art. 258, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), ignorând comunicarea hotărârii civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava şi dovada de primire şi procesul-verbal de predare, care a fost semnat şi ştampilat la data de 22 ianuarie 2009, amânând pronunţarea şi primind borderoul corespondenţei după încheierea dezbaterilor";.
Prin ordonanţa nr. 830/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.L., A.E. şi D.D. - magistraţi judecători la Curtea de Apel Suceava, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, neglijenţă în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi fals în declaraţii, prev. de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), precum şi disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, fapte săvârşite de alţi funcţionari, prev. de art. 256, art. 257, art. 258 C. pen.
Din actele premergătoare administrate în cauză, procurorul investit cu cercetarea infracţiunilor de corupţie, ca urmare a declinării la care s-a făcut referire mai sus, a constatat că nu rezultă comiterea de către magistraţii S.L., A.E. şi D.D. a infracţiunilor de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, acestea neexistând în materialitatea lor.
Motivaţia acestei sesizări derivă din faptul că petentul G.C.V. este nemulţumit de hotărârea nr. 82 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, precum şi de decizia nr. 313 pronunţată la data de 19 martie 2009 de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 7302/86/2008, făcând trimiteri la infracţiuni de corupţie, dar fără a arăta în ce constau acestea şi care sunt mijloacele de probă cu care pot fi susţinute.
În acest sens, prin rezoluţia nr. 82/P/2009 din 16 decembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul şef al Serviciului Teritorial Suceava din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.L., A.E. şi D.D. - magistraţi judecători la Curtea de Apel Suceava pentru săvârşirea infracţiunilor de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată şi completată, raportat la art. 256 şi art. 257 C. pen., întrucât faptele nu există.
Plângerea împotriva acestei rezoluţii, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 47/11-2/2010 din data de 9 februarie 2010 a procurorului şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Procurorul ierarhic superior a reţinut că, potrivit disp. art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunţătorul este obligat să indice organului de urmărire penală, în mod concret, care sunt mijloacele de probă care confirmă acuzaţiile sale; or, în speţă, petiţionarul G.C.V. a făcut doar nişte alegaţii lipsite de suport probator şi care, oricum, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Practic, evaluarea investigaţiilor preliminare efectuate în cauză a stabilit însă, fără dubiu, inexistenţa, în materialitatea lor, a faptelor de corupţie semnalate de petent, acesta neoferind niciun fel de elemente din care să rezulte indicii temeinice şi concrete ale săvârşirii unui astfel de gen de infracţiuni, susţinerile sale fiind întemeiate pe convingerea personală că hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate în defavoarea sa, întrucât magistraţii care au avut în competenţă dosarul în cauză şi-au încălcat în mod evident atribuţiile de serviciu prin emiterea unor hotărâri judecătoreşti greşite.
În plângerea adresată parchetului la data de 10 februarie 2010, remisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a atacat rezoluţiile menţionate, solicitând desfiinţarea acestora întrucât le consideră nelegale şi netemeinice, reiterând şi o serie de critici aduse hotărârilor pronunţate de intimaţii judecători în cauza civilă ce a stat la baza plângerii penale ce face obiectul prezentei cauze.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Referitor la rezoluţia nr. 82/P/2009 din 16 decembrie 2009 dispusă de Serviciul Teritorial Suceava din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce face obiectul plângerii în prezenta cauză, ÎNALTA CURTE constată că procurorul a apreciat în mod corect că petentul nu a indicat în ce constau infracţiunile de corupţie reclamate a fi săvârşite de intimaţi, deşi avea obligaţia de a descrie fapta şi a indica inclusiv mijloacele de probă, potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte nemulţumirea petentului faţă de soluţia pronunţată de intimaţii judecători în cauza civilă ce a stat la baza plângerii penale ce face obiectul prezentei cauze, ÎNALTA CURTE constată că cercetarea modului în care intimaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu a făcut obiectul dosarului nr. 830/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de S.L., A.E. şi D.D. - magistraţi judecători la Curtea de Apel Suceava, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, neglijenţă în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi fals în declaraţii, prev. de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) Rezoluţia dispusă în această cauză la data de 21 septembrie 2009 nu face însă obiectul prezentei cauze, plângerea formulată împotriva sa, înregistrată sub nr. 9005/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 283 din 24 februarie 2010 a Secţiei penale.
Ca atare, cum din examinarea rezoluţiei criticate nu rezultă ca fiind întemeiate criticile formulate de petent pentru considerentele prezentate mai sus, constatând că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, văzând şi prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionar şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţia atacată, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul G.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 82/P/2009 din 16 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1792/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 648/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
