ICCJ. Decizia nr. 1859/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1859/2010

Dosar nr. 3993/121/2009

Şedinţa publică din 11 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, a fost condamnat, inculpatul M.F.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia începând cu data de 22 iunie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

Potrivii art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat briceagul tip fluture folosit la comiterea infracţiunii.

S-a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi suma de 5034,63 lei eu titlu de despăgubiri civile.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul M.F.C. lucra, de aproximativ două săptămâni, în calitate de muncitor necalificat la firma administrată de înmiitul D.C., fratele martorului D.G. Tot de aproximativ două săptămâni, inculpatul, împreună cu martorul D.G. şi cu partea vătămată A.V., lucrau la amenajarea unui apartament din cartierul l.C.F. De-a lungul celor două săptămâni, inculpatul şi partea vătămată A.V. nu au intrat în conflict.

În ziua de 20 iunie 2009, cei trei au desfăşurat activităţi specifice la apartamentul din cartierul I.C.F. şi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat şi partea vătămată A.V. s-au iscat o serie de discuţii legate de o fată, pe care o curta atât partea vătămată, cât şi inculpatul, deşi acesta din urmă era însurat. În aceste împrejurări, inculpatul M.F.C. a ameninţat partea vătămată A.V. cu moartea, fără însă ca discuţiile să degenereze în folosirea de violenţe. În jurul orelor 18,00, inculpatul, partea vătămată A.V. şi martorul D.G. au plecat la un bar de pe strada A.V. Aici, inculpatul şi partea vătămată au continuat să se certe de Ia acea fată şi, în plus, inculpatul a reproşat martorului D.G. că nu i-a plătit în întregime munca prestată, rămânând un rest de 60 lei. Pe fondul acestor discuţii, inculpatul a continuat să ameninţe partea vătămată A.V., spunăndu-i că ştie că trebuie să plece acasă (în comuna Smîrdan), că o să o aştepte în staţia din M. şi o să o „taie", scoţând din buzunarul pantalonilor un briceag tip fluture. Pentru a evita un conflict, partea vătămată A.V. şi martorul D.G. au părăsit barul iar pe drum, partea vătămată a solicitat martorului să o găzduiască în aceea seară la apartamentul din M., fiindu-i teamă de inculpat. S-a reţinut că inculpatul a negat că ar fi avut unele discuţii cu pârlea vătămată în legătură cu o fată, acesta precizând că singurele discuţii pe care le-a avut cu partea vătămată şi martorul au fost legate de neplata în întregime a salariului şi că s-a simţit înşelat, în condiţiile în care martorul D.G. a ieşit din bar, promiţându-i că-i va aduce banii în scurt timp. Cert este că partea vătămată si martorul D.G. s-au deplasat înspre str. F., unde martorul locuia fără forme legale, fiind urmaţi de inculpat care, pe drum, a sunat-o pe partea vătămată şi a continuat să o ameninţe. în mers fiind, şi vorbind la telefon, inculpatul M.F.C. a reperat apartamentul şi a bătut în geamul de la sufragerie. În încăpere se aflau partea vătămată A.V., martorul D.G. şi martora C.A.M. (concubina martorului D.G.). Din exterior, inculpatul M.F.C. a continuat să ameninţi-şi să-şi ceară drepturile salariale. A venit în faţa uşii de la apartament şi, pentru eă inculpatul nu înceta cu ameninţările, partea vătămată a ieşit la uşă. Partea vătămată l-a împins pe inculpai în faţa intrării in scară şi s-au lovii reciproc cu pumnii şi picioarele, din lovituri inculpatul căzând la pământ, în acel moment, martorul D.G., urmat de martora C.A.M., au ieşit şi ei în faţa scării, primul intervenind între partea vătămată şi inculpat. Inculpatul M.F.C. s-a ridicat, a scos din buzunarul lateral al pantalonilor briceagul tip fluture şi a aplicat părţii vătămate A.V. o lovitură în zona abdomenului, după care a fugii înspre scara blocului. Inculpatul a fost urmai imediat de partea vătămată, apoi şi de martorul D.G. După câţiva paşi, realizând probabil că va fi ajuns de cei doi, inculpatul M.F.C. s-a întors cu faţa către partea vătămată si i-a mai aplicat două lovituri cu briceagul în zona toracelui. În acel moment, martorul D.G. a ajuns lângă cei doi, inculpatul încercând să-l lovească cu cuţitul. Martorul D.G. s-a ferit, fiind zgâriat în zona abdomenului, a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feţei, inculpatul căzând peste gardul metalic ce împrejmuia spaţiul verde al scării. A reuşii să se ridice şi a fugit în scara blocului şi s-a refugiat aici până la sosirea salvării şi a poliţiei.

Atât partea vătămată A.V., cât şi inculpatul M.P.C. au fost transportaţi la spital, unde s-a intervenit operatoria asupra părţii vătămate. Cu ocazia deplasării poliţei la faţa locului, s-a procedat la ridicarea de la inculpat a briceagului lip fluture de care s-a folosit la comiterea faptei (procese verbale si planşe fotografice, file 57-42).

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării inculpatului M.F.C. a rezultat următoarele:

- prezenta leziuni ce au putut fi produse: leziunile de pe braţul drept şi partea posterioară a trunchiului drept, posibil prin lovire de plan dur cu margini ascuţite şi frecare, excoriaţia prerotuliană dreapta, posibil prin cădere, leziunile gleznei drepte posibil prin lovire cu corp sau mijloc contondent;

- leziunile puteau data din 20 iunie 2009;

- leziunile necesitau pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus în primejdie viaţa inculpatului (fila 43-45). Coroborând concluziile medicului legist eu datele de anchetă, prima instanţă a apreciat că leziunile prezentate de inculpat sunt produse in ultima partea a conflictului, după ce a uzat de arma albă şi după ce a înjunghiat-o pe partea vătămată.

Din raportul de constatare medico-legală întocmii cu prilejul examinării părţii vătămate A.V. au rezultat următoarele:

A prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse: plăgile toracice si abdominale prin loviri cu corp tăietor-înţepălor aplicate de agresor si!nat în fala victimei; excoriaţia cotului stâng prin cădere; nu se pot da relaţii precise despre lăţimea lamei, deoarece plăgile toracice au fost modificate chirurgical, însă după plaga abdominală şi examenul local descris în foaia de observaţie, acestea au putut fi produse cu un obiect tăietor-inţepător cu lăţime de circa 1,5 cm;

- leziunile pot data din 20 iunie 2009;

- leziunile necesită pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii;

- leziunile traumatice descrise au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (fila 21).

S-a apreciat că fapta şi vinovăţia inculpatului M.F.C. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 20 iunie 2009 şi planşă fotografică aferentă, în care sunt consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracţiunii şi la cuţitul folosit (f. 4-13 d.u.p.);

- declaraţiile părţii vătămate A.V. care arată că, pe data de 20 iunie 2009, s-a certat cu inculpatul M.F.C., iar acesta l-a ameninţat că unde îl va prinde o să-l omoare. Partea vătămată a plecat cu D.G., întrucât urma să fie găzduit de acesta din urmă. Inculpatul a venit la apartamentul unde se afla partea vătămată, D.G. şi concubina acestuia, a început să strige la ei să iasă afară. l-a înjurat pe A.V. şi l-a ameninţat că-l omoară. D.G. a mers la uşa de la intrare, a deschis-o şi a dala peste inculpat. D.G. l-a împins pe inculpat până în faţa scării, acesta din urmă lovind-o cu palma peste faţă pe partea vătămată. Ulterior, partea vătămată şi inculpatul s-au lovit reciproc, iar apoi inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu briceagul şi l-a atins cu acelaşi instrument şi pe D.G. (f. 17-20 d.u.p., f. 32 d.p.i.);

- rapoarte de constatare medico - legale din 22 iunie 2009 şi din 22 iunie 2009 referitoare la leziunile suferite de partea vătămată şi de inculpat ale căror concluzii au fost prezentate anterior (f. 2 1,43 d. u.p.);

- declaraţiile martorului D.G. care arată că, pe data de 20 iunie 2009, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla în apartamentul pe care îl amenaja împreună cu A.V. şi M.F., aceştia doi au început să se certe de la o fată de pe acea scară. A.V. îi reproşa lui M.F. „că se băgase în seamă cu acea fată în condiţiile în care era şi însurat", însă M.F. nu a cedat ci, dimpotrivă, l-a şi ameninţat pe A.V. că îl omoară. Au mers toţi trei la un bar din cartierul I.C.F. unde au consumat bere, timp în care M.F. si A.V. s-au certai în legătură cu acea fată. Tot aici martorul i-a dat lui M.F. suma de 400 lei reprezentând munca prestată de acesta, insă M.F. a fost nemulţumit solicitând şi diferenţa de 60 lei. Pentru că M.F. nu a mai încetat cu reproşurile, martorul şi A.V. au hotărât să plece din bar, spunându-i lui M.F. că va face un efort şi că o să-i aducă cei 60 lei la staţia de taxi din M. M.F. nu a încetat să-l ameninţe pe A.V. spunându-i că ştie că trebuie să plece acasă şi că o să-l aştepte în staţie din M. şi că „o să-l taie", scoţând din buzunarul pantalonilor un briceag tip fluture pe care îl purta în mod obişnuit la el. Pe drum, A.V. i-a cerut martorului să-l găzduiască în apartamentul fratelui lui, întrucât îi era teamă că M.F. se va ţine de cuvânt. Pe drum, până la apartament, A.V. a primit mai multe telefoane de la M.F., iar martorul şi-a dat seama că inculpatul continua să-l ameninţe, lucru pe care i l-a confirmat şi A.V. În jurul orei 19.00, în timp ce A.V. era în baie, iar martorul şi concubina lui erau în sufragerie, a auzit în geamul de la sufragerie bătăi şi când s-a uitat l-a văzut pe inculpai. Martorul i-a spus lui M.F. să meargă în staţia de taxi să îi va aduce acolo banii şi să nu mai facă scandal. M.F. s-a liniştii pe moment şi s-a aşezat pe treptele de la casa scării. În acest timp, M.F. l-a sunat pe A.V. a cărui cartelă se alia in telefonul martorului. A.V., care tocmai ieşise din baie, a răspuns la telefon şi, în scurt timp, a ieşit pe uşa apartamentului, iar martorul a ieşit şi el pentru că şi-a dat seama că s-ar putea să se bată. Martorul i-a văzut pe cei doi lovindu-se reciproc cu pumnii, iar M.F. chiar a căzut pe trotuarul din faţa scării în urma loviturilor aplicate de A.V. M.F. s-a ridicat, a scos din buzunarul din dreapta al pantalonilor briceagul, l-a desfăcut şi i-a aplicat lui A.V. o lovitură în partea dreaptă a abdomenului. în continuare, M.F. a fugit, după el a fugit şi A.V. şi martorul D.G. După circa 10-15 minute, M.F. s-a oprit din alergare, s-a întors cu faţa spre A.V. şi i-a aplicat două lovituri cu briceagul, una în zona inimii şi una în zona coastelor. A.V. a căzut la pământ, M.F. a încercat să îl lovească de două ori cu acelaşi briceag şi pe martor, care însă s-a ferit şi a fost doar zgâriat în zona abdomenului. Martorul l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe inculpat, acesta din urmă căzând peste gardul metalic aferent spaţiului verde de la scara (f. 23-26 d.u.p.; f. 76 d.p.i.; planşă fotografică cu aspecte reprezentând examinarea martorului D.G. (f. 28, 29 d.u.p.);

Declaraţiile martorului B.M. care arată că în ziua de 20 iunie 2009, în jurul orei 21.00, în timp ce se deplasa pe aleea din faţa blocului, a observat ieşind din faţa scării, în fugă, un grup de trei persoane, doi dintre aceşti bărbaţi îl loveau cu pumnii pe cel de-al treilea, iar din lovituri acesta a căzut la pământ. Acesta s-a ridicai, martorul a intervenit ca să-i despartă, dând posibilitatea celui de-al treilea bărbat să fugă înspre scara blocului. Ceilalţi doi bărbaţi au fugit după cel de-al treilea şi l-au ajuns în apropierea scării şi din locul in care se alia, martorul a sesizat că cel de-al treilea bărbat despre care a aliat că se numeşte M.F.C. a făcut nişte mişcări specifice lovirii cu un corp înţepător - tăietor înspre bărbatul mai înalt despre care a aliat că se numeşte A.V. La un moment dat M.F. a fost aruncat peste un gard, iar ulterior s-a ridicat şi a fugit în scara blocului. A.V. s-a întins la pământ întrucât se simţea rău, şi-a ridicat tricoul, moment în care martorul a văzut că avea două lovituri în zona abdomenului şi a toracelui, lucru care l-a determinat să anunţe salvarea (f. 30-32 d.u.p.);

- declaraţiile martorului C.A.M. care arată că de circa trei săptămâni trăieşte în concubinaj cu numitul D.G. şi locuieşte împreună cu acesta într-un apartament de-al unui frate de-al acestuia, situat în cartierul M. În seara de 20.00.2009, în jurul orei 1900, concubinul ei a venit acasă însoţit de un alt bărbat despre care a aliat că se numeşte A.V., urmând ca acesta să fie găzduit de ei în acea seară. Cei doi i-au spus că in acea după-amiază un alt bărbat care lucra cu ei s-ar fi luat de A.V., zis l., de la o fată, şi că l-ar fi ameninţat pe I. că o să-l caute şi o să-l bată. Cât a stat în casă acest băiat, A.V. a fost sunat pe mobil de F. care continua să-l ameninţe. În timp ce stăteau toţi trei în sufragerie, în jurul orei 2000 a bătut la geam (acesta locuind la parter) acel bărbat F., cerându-i lui V. să iasă afară, ameninţându-l în continuare cu moartea. Inculpatul a zis ceva de genul „nu vrei să ieşi afară, te aştept până mâine şi tot te prind". A.V. striga la F. să se liniştească şi îl atenţiona că are nevastă şi un copil de crescut, in cele din urmă. A.V. a ieşit la uşă chiar în momentul în care M.F. se pregătea să deschidă uşa apartamentului care nu era asigurată. Au ieşit amândoi, împingându-se chiar în faţa scării, după ei ieşind şi ea şi concubinul ei. A.V. şi M.F. au început să se lovească reciproc cu pumnii, iar din lovituri M.F. a cazul la pământ. Acesta s-a ridicat, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, l-a desfăcut şi l-a lovit pe A.V. o singură dată în abdomen. D.G. s-a băgat între ei, moment în care M.F. a fugit înspre scara blocului. După el a fugit A.V. şi a observat că cei doi au început din nou să se agreseze, iar D.G. l-a împins pe M.F. care a căzut cu spatele peste un gard metalic. Înainte ca D.G. să-l împingă pe M.F., acesta a încercat să-l lovească cu briceagul şi pe concubinul ci care a reuşit să se ferească (f. 33-36 d.u.p.);

- planşa fotografică cu un briceag tip fluture găsit asupra numitului M.F.C. în seara zilei de 20 iunie 2009 (f. 38, 39 d.u.p.);

- adresă de prejudiciu de la Spitalul Judeţean de Urgentă S.A.A. Galaţi si decontul aferent (f. 21, 22 d.p.i.);

Inculpatul M.F.C., în declaraţiile sale, a arătat că ai- fi lovit cu cuţitul doar ca să se apere. Pe data de 20 iunie 2009, a venit împreună cu D.G. şi A.V. la acel apartament intre orele 1400 - 1800, însă între ei nu a intervenit nici o discuţie legată de vreo fată sau de vreo sumă de bani. Au plecat toţi trei la un bar de pe strada A.V., au băut câte o bere, dar nu s-a certat cu nici unul dintre cei doi. Ulterior, au plecat toţi trei la un bar din M., au mai băut câte o bere, iar la un moment dat D.G. şi A.V. au ieşit sub pretextul că se întâlnesc cu proprietarul apartamentului ca să plătească lucrarea, dar nu s-au mai întors. Realizând că a fost păcălit, inculpatul a început că îl sune pe D.G., însă a răspuns A.V. care l-a luat în derâdere şi i-a spus că D.G. este plecat. Inculpatul a plecat după ei, a strigat la geamul de la sufragerie la D.G. ca să îi dea drumul la uşă, însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care a mers la uşa acelui apartament şi a bătut. D.G. a deschis şi a început să îl lovească cu pumnii şi picioarele peste corp, împingându-l spre ieşirea din scară. Pe aleea din faţa scării a căzut din cauza loviturilor date de D.G. şi, jos fiind, a fost lovii in continuare atât de G., cât şi de A.V. Inculpatul a reuşit să se ridice, a scos briceagul din buzunar şi i-a aplicat o lovitură lui A.V., dar nu îşi aminteşte în ce zonă a corpului. Inculpatul a fugit, a fost ajuns de cei doi şi aruncat peste gardul metalic (f. 48-53 d. u.p.).

În primă instanţă, inculpatul nu a dorit să facă declaraţii (f. 34 d.p.i.).

Instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., în sensul depăşirii limitelor legii legitimei apărări. Inculpatul l-a ameninţat cu moartea pe A.V. încă de când lucrau la amenajarea apartamentului, iar ulterior l-a ameninţat prin telefon şi s-a dus după acesta până la locuinţa fratelui lui D.G., unde se afla şi partea vătămată. Acolo a continuat sa facă scandal, a bătut în geamul locuinţei şi s-a dus la uşa apartamentului. Ulterior a avut loc o altercaţie între inculpat, partea vătămată şi martorul D.G., însă aceştia din urmă nu au folosit obiecte contondente sau instrumente înţepătoare-tăietoare.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început şi până la sfârşit, astfel încâl nu se poate considera că acesta a fost la un moment dat într-o stare de legitimă apărare sau de depăşire a limitelor legitimei apărări. Inculpatul a folosit un instrumeni înlepător-tâietor, apt să producă moartea unei persoane, in situaţia in care partea vătămată şi martorul D.G. nu au utilizat asemenea obiecte.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., întrucât fapta are o gravitate ridicată, acesta nu este la primul impact cu legea penală si a încercat să-şi minimalizeze răspunderea juridică.

S-a arătat de către prima instanţă că înscrisurile depuse la dosar (copie certificat de naştere pentru fiul său, caracterizări - f. 45-51 d.p.i.) au fost avute în vedere la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei, potrivii art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) La individualizarea sancţiunilor penale au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la dispoziţiile părţii generale a codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptei comise, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (tentativa), precum şi cele referitoare la persoana inculpatului.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârşirii ei, cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a considerat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, astfel încât - în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. - a menţinut măsura arestării preventive.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă (f. 18, 20 d.u.p.; f. 32, 34 d.p.i.).

Deoarece prin fapta ilicită a inculpatului, tentativă de omor calificat, s-a cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi un prejudiciu în sumă de 5034,63 lei, reprezentând cheltuieli ocazionale cu spilalizarea părţii vătămate A.V. în perioada 20 iunie - 04 iulie 2009, în secţia Chirurgie Toracică, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. (faptă ilicită, vinovăţie, legătură de cauzalitate, prejudiciu), instanţa a obligat pe inculpat să plătească acestei părţi civile suma de 5034,63 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.F.C.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că fapta s-a comis pe fondul consumului de alcool şi a unor discuţii pe care le avea cu partea vătămată referitor la drepturile salariale.

În final, inculpatul a solicitat să se reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere şi faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia penală nr. 40/ A din 12 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Pentru a dispune în acest sens, analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Astfel, s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului pe baza analizei complete a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 20 iunie 2009 şi planşa fotografică aferentă, declaraţiile părţii vătămate A.V., rapoartele de constatare medico-legală din 22 iunie 2009 şi din 22 iunie 2009, declaraţiile martorilor D.G., B.M., C.A.M. Din toate aceste probe rezultă că, în scara de 20 iunie 2009, pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan, in loc public (cartier M.), inculpatul a aplicat părţii vătămate A.V. lovituri cu un cuţit, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.

În opinia instanţei de apel, în mod corect nu s-au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări) întrucât, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început şi până la sfârşit, motiv pentru care nu se poate considera că a fost la un moment dat într-o stare de legitimă apărare. Totodată, acesta a folosit un cuţit - instrument apt să producă moartea - cu toate că partea vătămată şi martorul D.G. nu au folosit asemenea obiecte.

De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de apel a apreciat că în mod corect nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., cerere pe care inculpatul a reiterat-o şi în apel, având în vedere u rmătoarele:

La aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările şi la ansamblul condiţiilor în care au fost săvârşite, precum şi la alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

În concret, faţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, faţă de gradul concret de pericol social al infracţiunii, natura relaţiilor sociale încălcate, având în vedere persoana şi conduita inculpatului, care are antecedente penale în minorat şi care prin atitudinea procesuală adoptată a încercat să-şi minimalizeze răspunderea juridică, nu pot li reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 Iit. a), b), c) C. pen. deoarece:

- În ceea ce priveşte prezenţa inculpatului în faţa autorităţii, acest lucru nu reprezintă voinţa inculpatului, ci este rezultatul faptului că este arestat în cauză şi, automat, prezenţa sa era obligatorie la judecată. Ca atare, a da semnificaţia unor circumstanţe atenuante acestor împrejurări, respectiv faptul că s-a prezentat în fata autorităţii, ar fi un non sens;

Nu se impune nici aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi depus stăruinţă pentru dezdăunarea părţii vătămate sau pentru a acoperi pagubele rezultate din infracţiune - în cauză partea civilă (unitatea spitalicească) nu a fost dezdăunată.

În final, instanţa de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată de prima instanţă este corect individualizată în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (aceasta fiind într-un cuantum apropiat foarte mult de minimul special) si aptă să ducă la atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, astfel cum este stabilit în art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei, inculpatul M.F.C. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărării.

Prealabil examinării recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanţă (fii. 34) şi în apel (fii. 12), inculpatul nu a dat declaraţii;

- inculpatul a fost de acord să dea o declaraţie în faţa instanţei de recurs, arătând că recunoaşte, regretă fapta săvârşită şi că menţine declaraţiile dale anterior (fii. 21), depunând şi un memoriu (fii. 20);

- în cursul judecăţii, inculpatul nu a propus probe noi pe situaţia de fapt.

Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte constată că apărările acestuia şi criticile aduse sunt identice cu cele formulate în primă instanţă şi în apel (fapta ar fi fost săvârşită in condiţiile stării prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., pe fondul consumului de alcool, ca urmare a neprimirii unei diferente de bani şi, respectiv, necesitatea reţinerii unor circumstanţe atenuante).

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 73 C. pen., există trei circumstanţe atenuante legale: 1) depăşirea limitelor legitimei apărări; 2) depăşirea limitelor stării de necesitate; 3) provocarea.

Conform art. 44 C. pen. nu constituie infracţiune fapta săvârşită in stare de legitimă apărare, adică pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva făptuitorului, împotriva altei persoane sau a unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Pentru ca apărarea să fie legitimă, în principiu, riposta trebuie să se afle într-o justă proporţie cu gravitatea pericolului pe care îl reprezintă atacul şi cu împrejurările producerii acestuia.

Dacă apărarea este excesivă, depăşind necesităţile de protecţie împotriva pericolului, sunt posibile două ipoteze: a) excesul de apărare este determinat de tulburarea sau temerea în care se află cel atacat; b) excesul de apărare nu se află în relaţie cauzală cu vreo tulburare sau temere generată de atac.

Prima situaţie - aşa-numitul exces justificat de apărare - este asimilată de lege stării de legitimă apărare (art. 44 alin. (3) C. pen.); cea de-a doua situaţie - aşa-numitul exces de apărare scuzabil - constituie o circumstanţă atenuantă legală.

Pentru existenţa acestei circumstanţe atenuante legale este însă necesară îndeplinirea cumulativă a trei cerinţe: 1) fapta să fi fost săvârşită în condiţiile specifice stării de legitimă apărare, prevăzute în art. 44 alin. (2) C. pen.; 2) făptuitorul să fi depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările in care s-a produs atacul; 3) excesul de apărare să nu fi fost determinat de existenta unei stări de tulburare sau temere generată de atac.

Or, situaţia de fapt - astfel cum decurge din coroborarea probelor - nu sugerează minime şi rezonabile indicii potrivit cărora inculpatul ar fi acţionat pe fondul stării de legitimă apărare. Dimpotrivă, inculpatul este cel care s-a deplasat la locuinţa unde se afla partea vătămată, având asupra sa un cuţit, a iniţiat şi amplificat conflictul fizic în urma căruia viaţa numitului A.V. a fost pusă în primejdie. Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, partea vătămată şi martorul D.G. nu au avut asupra lor obiecte contondente sau cuţite, împrejurare care să justifice susţinerea inculpatului că ar fi acţionat în condiţiile legitimei apărări.

Se mai constată că ambele instanţe au examinat şi motivat convingător nereţinerea pretinsei stări de provocare ori a pretinsei stări de depăşire a limitelor legitimei apărări, precum şi nereţinerea unor circumstanţe atenuante (sentinţă - pag. 6 şi decizie - pag. 9), Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele juridice şi probatorii, şi apreciind că nu se impune suplimentarea acestora.

Nici critica referitoare la nereţinerea unor circumstanţe atenuante nu este întemeiată.

În primul rând, nu există obligaţia instanţelor de a motiva de ce nu au reţinut circumstanţe atenuante. Dimpotrivă, potrivit art. 79 C. pen., este instituită obligaţia instanţelor de a motiva de ce au reţinut circumstanţe atenuante şi în ce constau concret acestea, inclusiv prin încadrarea în textul de lege adecvat (art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. sau art. 74 alin. (2) C. pen.).

În al doilea rând, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale. De altfel, menţiunile din cazierul judiciar al inculpatului nici nu relevă o astfel de situaţie juridică (fii. 62-63 d.u.p.);

- „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăseşte în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvărşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa in faţa autorităţii, comportarea sinceră in cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul prinderii inculpatului de către organele de poliţie chemate la locul faptei şi a existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc, in afara oricărui dubiu, săvârşirea infracţiunii.

Recunoaşterea faptei de către inculpat, indiscutabil un element ce trebuie reţinut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecinţele juridice ale acesteia, precum şi celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere, aşa cum s-a menţionat anterior, ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat ia plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2009 la 11 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1847/2010. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1880/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1859/2010. Penal