ICCJ. Decizia nr. 1944/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1944/2010
Dosar nr.3898/1/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5797/2/2009 s-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de către inculpaţii Z.P.M. şi A.F.
Pentru a pronunţa astfel, curtea de apel a apreciat că nu se impune în acest moment procesual lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi, reţinând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât în cauză cercetarea judecătorească nu a început şi nu s-a pus în discuţie legalitatea actului de sesizare.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă inculpaţii Z.P.M. şi A.F. au declarat recurs fără a arăta în scris motivele.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi în raport cu excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de către instanţă, precum şi faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul art. 141 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod concret calea de atac împotriva încheierii pronunţată de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive, respectiv a recursului separat, atunci când instanţa de fond şi instanţa de apel prin încheiere au dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive.
Din analiza cauzei rezultă că prin încheierea din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulată de inculpaţii Z.P.M. şi A.F., care potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. nu este supusă niciunei căi de atac.
În raport cu dispoziţiile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că recursurile exercitate de inculpaţi împotriva încheierii menţionate sunt inadmisibile.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpaţii A.F. şi Z.P.M. împotriva încheierii din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5797/2/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
