ICCJ. Decizia nr. 2121/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2010
Dosar nr. 2400/1/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 03 noiembrie 2010 Tribunalul Vaslui, secţia penală, a condamnat, printre alţii, şi pe inculpatul B.I.S., la următoarele pedepse:
- câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- câte 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen.;
- câte 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunile prev. de art.192 alin. (2), art.174-175 lit. a) şi art.176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare al instanţei.
In baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu câte 3 ani, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de câte 13 ani închisoare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 19/20 februarie 2010, după ce inculpatul D.T. i-a învăţat cum să procedeze şi Ie-a dat mănuşi, şireturi, un cuţit şi o pereche de adidaşi, iar inculpatul B.N.M. o pereche de mănuşi, lucruri date de cei doi în scopul de a le folosi la comiterea faptei, inculpaţii M.G. şi B.I.S. au intrat în locuinţa victimei T.D., prin escaladarea gardului de la intrare şi prin distrugerea sistemului de asigurare a uşii de la intrarea în cameră, au lovit-o, au legat-o cu mâinile la spate, i-au băgat un prosop pe gât peste care au mai legat un fular, în scopul de a o tâlhări. Inculpaţii au sustras din locuinţă bani şi bunuri pe care i-au împărţit ulterior cu inculpaţii D.T. şi B.N.M. Victima a fost găsită decedată la domiciliul său, stabilindu-se că decesul acesteia a avut drept cauză asfixierea mecanică prin sufocare, astuparea orificiului g/otic cu un corp străin introdus în cavitatea bucală, respectiv un căluş, în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral.
Prin Decizia penală nr. 209 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei, inculpatul B.I.S. a declarat prezentul recurs.
Recursul inculpatului va fi respins ca tardiv pentru motivele ce se vor arăta:
La data de 20 decembrie 2010, inculpatului i-a fost comunicată soluţia dispusă de curtea de apel (fil.68), acesta semnând pentru luare la cunoştinţă.
La data de 18 februarie 2011 (conform datării înscrisului olograf - fil.3), inculpatul a declarat prezentul recurs.
Din referatul întocmit de compartimentul executări penale, rezultă că Decizia a rămas definitivă la data de 04 ianuarie 2011, prin nerecurare în termenul legal (fil.1.3 verso).
În timpul şedinţei de judecată, Înalta Curte a pus la dispoziţia inculpatului şi apărătorului acestuia dosarul cauzei, acordând termen de grefă, pentru clarificarea aspectului referitor la declararea în termen a recursului.
După studierea actelor şi lucrărilor dosarului, inculpatul a menţionat că recunoaşte semnarea comunicării soluţiei dispusă de instanţa de apel, în final - atât el, cât şi apărătorul său - arătând că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea aspectului referitor la respectarea termenului de declarare a recursului.
Potrivit art. 385/3 raportat la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv (minutei) pentru inculpatul aflat în stare de arest care a fost prezent la dezbateri, dar a lipsit de la pronunţarea hotărârii.
Or, în raport cu data de 20 decembrie 2010 (data comunicării dispozitivului deciziei) şi cu data de 18 februarie 2011 (data declarării recursului de către inculpat), Înalta Curte constată că a fost depăşit termenul de 10 zile prevăzut de dispoziţiile legale menţionate.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/15 pct. l lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 209 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2129/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
