ICCJ. Decizia nr. 2140/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2140/2010
Dosar nr. 615/110/2010
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 331 din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
În baza art. 197 alin. (1), (3) teza a II a C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul T.L.D., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol având ca urmare moartea victimei.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2009, ora 12,00 la zi.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 304,73 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal Oneşti, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27 decembrie 2009 - 29 decembrie 2009 şi 383,8 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima S.M. la data de 27 decembrie 2009.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 766/P/2009 din 04 februarie 2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 615/110/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.L.D. pentru săvârşirea infracţiunii de viol (cu moartea victimei) faptă prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza II C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut că, în seara zilei de 27 decembrie 2009, în timp ce se afla în locuinţa victimei S.M., a întreţinut prin violenţă raporturi sexuale cu aceasta, provocându-i numeroase şi grave leziuni corporale, care a doua zi i-au produs decesul.
Prin încheierea din data de 29 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosar 7668/110/2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură menţinută de instanţă în baza art. 3001 şi art. 3002 C. proc. pen.
În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen. şi art. 69-74 C. pen. a fost audiat inculpatul, care a refuzat să dea declaraţie.
Au fost audiaţi fiul şi fiica victimei, M.S. şi S.M., care au declarat că nu doresc să participe în cauză ca părţi vătămate sau părţi civile.
Instanţa a procedat la audierea martorilor: M.S. (fi. 58), S.M. (fi. 59), S.I.M. (fi. 60), A.P. (fi. 68), şi I.C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, prima instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima S.M. era o persoană în vârstă de 84 de ani şi neputincioasă, datorită atât vârstei, cât şi stării precare de sănătate. Aceasta stătea numai în pat şi de ea se îngrijea fiica sa, pe nume tot S.M. Cele două femei locuiau singure şi sporadic erau vizitate de către rude.
În ziua de 27 decembrie 2009, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei, din oraşul Slănic Moldova, în urma invitaţiei fiului acesteia, S.M., pentru a servi împreună băuturi alcoolice.
În jurul orelor 16,30-17,00, fiul victimei a fost nevoit să părăsească locuinţa, în vederea rezolvării unei probleme personale.
Rămas în locuinţa victimei, inculpatul a început să-i facă avansuri fiicei victimei, pe nume S.M., în vârstă de 55 de ani şi, fiind refuzat de aceasta, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri peste faţă cu pumnii.
Urmare a acestui fapt, fiica victimei a fost nevoită să se refugieze din calea agresorului şi să părăsească şi ea locuinţa, în aceasta rămânând doar inculpatul şi cu victima - persoană în vârstă de 84 de ani şi cu probleme locomotorii.
Imediat după ieşirea martorei, inculpatul a stins lumina şi prin constrângerea victimei şi profitând de starea fizică generală precară a acesteia, atât datorită vârstei, cât şi problemelor de sănătate aferente, a întreţinut acte sexuale cu victima, ocazie cu care i-a aplicat şi mai multe lovituri, cu pumnii şi cu picioarele, în special în zona feţei şi a membrelor superioare, a tras-o jos din pat şi s-a urcat peste ea, deşi victima nu putea nici măcar să coboare din pat.
Au intervenit martorii S.I.M. şi M.S., alertaţi de către martora S.M. (fiica victimei), care au găsit-o pe victimă căzută pe podea, cu faţa în sus şi în stare de semiconştienţă, iar pe inculpat parţial dezbrăcat.
La faţa locului au fost ulterior identificaţi şi o pereche de chiloţi bărbăteşti, care aparţineau inculpatului şi au fost abandonaţi de acesta odată cu intervenţia celor doi martori mai sus precizaţi.
Victima a fost de urgenţă transportată la Spitalul mun. Oneşti, unde a rămas internată, însă în dimineaţa zilei de 28 decembrie 2009 a decedat.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii C.M.L. Oneşti rezultă că moartea numitei S.M., în vârstă de 84 de ani, a fost violentă şi că s-a datorat „... insuficienţei cardio-respiratorii acute instalate după multiple fracturi costale bilaterale, hemoragie subarahnoidă cerebrală şi cerebeloasă, hemoragie externă şi fracturi faciale consecutive unui politraumatism prin agresiune, viol cu rupturi de vagin şi anus. Leziunile de violenţă externe şi interne s-au putut produce prin lovire cu corpuri şi mijloace contondente, provin comprimare şi prin întreţinerea relaţiilor sexuale cu violenţă şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Moartea datează din 28 decembrie 2009 ...".
Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, proces-verbal de investigaţii şi de recoltarea probelor biologice de la victimă, proces-verbal de recoltarea probelor biologice şi de ridicarea a obiectelor de îmbrăcăminte de la inculpat, raportul de constatare medico-legală nr. S177/131/A4 din 28 decembrie 2009 al C.M.L. Oneşti, concluziile medico-legale preliminare şi planşa foto aferentă, adrese cu cheltuieli efectuate de către cei doi furnizori de servicii medicale şi foaia de observaţie clinică generală a victimei, declaraţiile martorilor: S.I.M. (fi. 58), S.M. (fi. 59) M.S. (fi. 60), toate coroborate cu declaraţiile inculpatului T.L.D., prin care recunoaşte numai într-o foarte mică parte comiterea faptei.
Prima instanţă a constatat că declaraţiile inculpatului, în sensul că nu a întreţinut raport sexual cu victima, nu sunt sincere şi nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului care, în seara zilei de 27 decembrie 2009, rămânând singur cu victima S.M., a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi prin constrângere, împrejurări în care i-a produs victimei numeroase şi grave leziuni corporale, care la scurt timp i-au provocat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol având ca urmare moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza a II a C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia există sub forma preterintenţiei, inculpatul a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de viol, fiind totodată în culpă faţă de moartea victimei, prevăzând rezultatul faptei sale pe care nu l-a urmărit sau acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: gradul de pericol social al faptei (relaţiile sociale privind libertatea sexuală şi dreptul la viaţă al persoanei), împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în locuinţa victimei, prin aplicare de numeroase lovituri, profitând de problemele de sănătate şi vârsta înaintată a victimei - 84 de ani), urmările produse (moartea victimei).
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi care a recunoscut săvârşirea faptei numai într-o foarte mică parte (a recunoscut că a agresat-o pe victimă dar nu şi că a întreţinut raport sexual cu aceasta).
Astfel, din fişa de cazier judiciar a rezultat că prin sentinţa penală nr. 792 din 16 iulie 2001 a Judecătoriei Oneşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, din a cărei executare a fost liberat la data de 11 mai 2005, rămânând neexecutat un rest de 1090 de zile închisoare, pedeapsă considerată ca executată la data comiterii faptei.
În baza acestor criterii, prima instanţă a apreciat că o pedeapsă de 18 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de 52 C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite, gravitatea acesteia şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că Spitalul Municipal Oneşti s-a constituit parte civilă cu suma de 304,73 lei, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27 decembrie 2009 - 29 decembrie 2009, iar Serviciul de Ambulanţă Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 383,8 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima la data de 27 decembrie 2009.
Având în vedere dispoziţiile art. 313 din Legea 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006, potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, precum şi înscrisurile depuse la dosar, instanţa a obligat inculpatul la plata contravalorii serviciilor medicale şi a cheltuielilor de transport efectuate cu partea victima S.M., astfel cum au fost solicitate.
B. Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, apelantul inculpat T.L.D.. în concluziile orale, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptei, pe care o regretă.
Prin Decizia penală nr. 1 din 4 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat T.L. împotriva sentinţei penale nr. 331 din 5 noiembrie 2010, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând, în esenţă, reducerea cuantumului pedepsei având în raport circumstanţele sale personale, astfel cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în locuinţa victimei, prin aplicare de numeroase lovituri, profitând de problemele de sănătate şi vârsta înaintată a victimei - 84 de ani), de urmările produse (moartea victimei), de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia - cu o poziţie procesuală parţial sinceră, recidivist pentru comiterea unei fapte anterioare de viol. Prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 18 ani închisoare, a fost just dimensionată şi este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul T.L. privind greşita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 18 ani închisoare, asigură realizarea funcţiilor educativă şi de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.L.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2009 la 25 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2137/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2204/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
