ICCJ. Decizia nr. 217/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 217/2010
Dosar nr. 5826/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 21 februarie 2008, petiţionarul O.M. a formulat o plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică sub nr. 212/P/2008.
Plângerea viza mai multe persoane, precum şi un număr mare de infracţiuni, inclusiv cele prevăzute de art. 165 C. pen. (subminarea economiei naţionale) şi art. 163 C. pen. (acte de diversiune).
În motivarea plângerii, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări vizând mai multe acţiuni apreciate ca fiind ilicite, respectiv planul de demolare a Pieţii Obor din Bucureşti, sectorul 2, prin emiterea abuzivă a unor hotărâri de către Consiliul local al Sectorului 2 Bucureşti şi dispoziţii ale primarului în perioada 2004-2006, trecerea în folosinţă gratuită a terenului domeniului public din piaţă pe o perioadă de 49 de ani către cinci societăţi comerciale care nu au desfăşurat activitate de comerţ în Piaţa Obor, distrugerea unui număr de 322 tonete din aluminiu din piaţă aparţinând unor societăţi comerciale „de la care se încasau în jur de un milion dolari SUA anual din spaţiile închiriate în zonă", ca urmare a emiterii deciziei nr. 2039 din 13 octombrie 2004 de către primarul sectorului 2 Bucureşti.
Prin ordonanţa nr. 212/P/2008 din 22 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele indicate în plângere pentru infracţiunile prevăzute de art. 215, art. 217, art. 218, art. 219, art. 246, art. 247, art. 248, art. 2481, art. 249, art. 263, art. 264, art. 289, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi disjungerea şi declinarea competenţei de efectuarea a actelor premergătoare sau/şi a urmăririi penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 163 şi art. 165 C. pen. în favoarea D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.
Cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. – Structura centrală sub nr. 12/D/P/2008 la data de 15 ianuarie 2009.
Prin ordonanţa nr. 12/D/P/2009 din 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 163 şi art. 165 C. pen., precum şi declinarea competenţei în favoarea D.N.A. – Structura centrală, în raport de subzistenţa unor indicii în legătură cu posibila comitere a unor infracţiuni de corupţie, asimilate acestora sau în legătură directă cu acestea, astfel cum sunt incriminate de prevederile Legii nr. 78/2000.
Cât priveşte infracţiunile prevăzute de art. 163 şi art. 165 C. pen. s-a constatat că persoanele indicate ca fiind autorii acestora sunt O.N.(primar sector 2 Bucureşti), P.I.D. (director general al pieţelor sector 2 Bucureşti), V.A. (primar general al municipiului Bucureşti), M.M. (prefect al municipiului Bucureşti), C.P.T. (prim ministru al Guvernului României) şi R.B. (ministrul transporturilor), cu calităţile deţinute la data săvârşirii pretinselor fapte.
De asemenea, au fost indicate şi persoane juridice (Consiliul Local sector 2 Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Guvernul României, Ministerul Transporturilor), dar şi categorii globale de persoane fizice ce nu au fost nominalizate.
Procurorul de caz a apreciat că faptele reclamate fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
S-a constatat că acţiunile sesizate de petiţionar nu aduc atingere siguranţei statului, pentru a putea fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 163 C. pen., dar nici nu afectează sistemul economic naţional sau subsistemele acestuia, pentru a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 165 C. pen.
Soluţia procurorului de caz a fost verificată, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., de procurorul ierarhic superior, la plângerea petiţionarului.
Prin ordonanţa nr. 649/2009 din 1 iulie 2009 procurorul şef serviciu în cadrul D.I.I.C.O.T. – Structura centrală a respins plângerea petiţionarului, apreciind soluţia de neîncepere a urmăririi penale ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în baza art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere cu reiterarea susţinerilor din plângerea penală iniţială, petiţionarul O.M. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă după calitatea intimaţilor, cauza fiind înregistrată sub nr. 5826/1/2009 la secţia penală a acestei instanţe.
Înalta Curte apreciază că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Infracţiunile reclamate de petiţionar, cercetate de D.I.I.C.O.T., sunt infracţiuni contra siguranţei statului, incluse în Titlul I al Codului Penal, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 163 (actele de diversiune) şi infracţiunea prevăzută de art. 165 (subminarea economiei naţionale).
Art. 163 C. pen. incriminează:
„Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii) incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, căilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere siguranţei statului".
Conceptul de „siguranţa statului" este definit de prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991 şi se referă la „starea de legalitate, echilibru şi stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului român, ca stat suveran independent şi indivizibil, menţinerea ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice stabilite prin Constituţie".
În speţă, fapta reclamată de petiţionar se referă la terenul pe care se află amplasată Piaţa Obor, vizată pentru demolare şi trecere în folosinţă gratuită în cadrul unui contract de parteneriat public – privat, într-un context determinat de raţiunea modernizării, reconstrucţiei şi extinderii pieţei, concretizat în demolarea a 322 tonete, incluzând-o şi pe aceea închiriată de petiţionar ca administrator al SC A.F. „O.".
Este îndreptăţită constarea procurorului de caz că relaţiile sociale în legătură cu care s-au derulat activităţile reclamate de petiţionar nu au vizat ceea ce legiuitorul ocroteşte prin incriminarea infracţiunii de acte de diversiune prevăzută de art. 163 C. pen.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul infracţiunii de subminare a economiei naţionale, art. 165 C. pen. incriminând: „fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională".
Cerinţa de a submina economia naţională nu este îndeplinită în cazul faptelor reclamate de petiţionar, astfel cum au fost mai sus evocate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă prin ordonanţa procurorului de neîncepere a urmăririi penale (întrucât soluţia de disjungere şi trimitere la D.N.A. nu face obiectul controlului reglementat de art. 2781 C. proc. pen.) este legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută prin respingerea plângerii ca nefondată, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul O.M. împotriva ordonanţei nr. 12/D/P/2009 din 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3858/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3864/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
