ICCJ. Decizia nr. 3858/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3858/2010
Dosar nr. 392/35/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 159/P/2007 din 5 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus în baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. e) combinat cu art. 38 C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a notarului public D.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 246, 248 alin. (1) C. pen. cu motivarea că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi anume cea prevăzută de art. 51 C. pen., iar în privinţa petiţionarei şi a învinuiţilor C.F. şi Ş.G.F. s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionara L.V. a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 265/VIII/1/2007 din 20 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În contra acestei soluţii de scoatere de sub urmărire penală, petiţionara a formulat plângere, cauza fiind strămutată de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Suceava.
Prin încheierea din 23 iulie 2008, instanţa a admis plângerea, a desfiinţat ordonanţa şi rezoluţia parchetului şi a reţinut cauza pentru judecare privind pe inculpatul D.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia penală nr. 52 din 29 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus achitarea inculpatului D.I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 51 alin. (1) C. pen.
După soluţionarea cauzei, la 17 februarie 2010 petiţionara a introdus o nouă plângere împotriva Rezoluţiei nr. 159/P/2007 din 5 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, susţinând că în mod nelegal s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpata L.V. şi de învinuiţii C.F. şi Ş.G.F. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Prin Rezoluţia nr. 157/VIII/1/2010 din 17 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost respinsă plângerea petiţionarei L.V. cu motivarea că soluţia de declinare a competenţei este corectă, că plângerea este tardivă şi totodată rămasă fără obiect întrucât prin rechizitoriul nr. 1875/P/2008 din 17 februarie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, L.V. a fost trimisă în judecată.
S-a mai considerat că în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., soluţia de declinare a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nu poate fi cenzurată.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionara a formulat plângere care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 57/PI/2010 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că soluţia procurorului de disjungere şi declinare a competenţei dispusă prin Ordonanţa nr. 159/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu poate fi cenzurată în baza art. 278 şi art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. sau de procurorul ierarhic superior sau de către instanţă şi totodată că plângerea este tardivă şi rămasă fără obiect prin trimiterea în judecată a petiţionarei.
În contra acestei hotărâri, petiţionara L.V. a declarat recurs susţinând că în mod greşit a fost menţinută rezoluţia procurorului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că împotriva Ordonanţei nr. 159/P/2007, petiţionara L.V. a formulat două plângeri în temeiul art. 2781 C. proc. pen., în ambele invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a notarului public D.I. şi a măsurii de disjungere a cauzei în ceea ce o priveşte pe aceasta şi pe învinuiţii C.F. şi Ş.G.F. precum şi de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În ce priveşte măsura de disjungere a cauzei şi de declinare a competenţei, care face obiectul cauzei, soluţia este legală, având în vedere dispoziţiile art. 38, 42 şi 45 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul prevăzut de art. 33 lit. a) şi art. 34, procurorul poate dispune disjungerea cauzei în vederea soluţionării de către parchetul competent.
Pe de altă parte, motivele invocate de petiţionară prin plângerea formulată la data de 17 februarie 2010 au mai fost examinate de instanţă, Curtea de Apel Suceava pronunţându-se asupra lor prin încheierea din 23 iulie 2008 şi prin Sentinţa penală nr. 52 din 29 aprilie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, iar în ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus disjungerea cauzei, prin rechizitoriul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a petiţionarei.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionara L.V. este nefondat, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara L.V. împotriva Sentinţei penale nr. 57/PI din 6 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2166/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 217/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
