ICCJ. Decizia nr. 4138/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4138/2010

Dosar nr. 233/43/2010

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 26 din 19 iulie 2010 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentei T.M.M. împotriva Ordonanţei din 10 mai 2010 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, a menţinut ordonanţa atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 5 iulie 2010 la Curtea de Apel Târgu Mureş, petenta T.M.M. a solicitat repunerea în termenul de formulare a plângerii împotriva ordonanţelor procurorului din Dosarul 143/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

În motivarea plângerii, petenta arată că în mod nelegal i-a fost respinsă plângerea ca tardivă, ea primind comunicarea ordonanţei în data de 19 mai 2010, şi a formulat plângere în termenul legal de 20 de zile, iar pe fond, Ordonanţa procurorului din 10 mai 2010 este nelegală, deoarece executorul judecătoresc S.E. a efectuat o executare silită împotriva sa în afara dispoziţiilor legale care reglementează această materie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Ordonanţa din 10 mai 2010 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.E. - executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen., conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (două infracţiuni), conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a emite această soluţie, procurorul a reţinut că la data de 3 august 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş Dosarul nr. 143/P/2009, urmare a plângerii penale formulate de T.M.M. (la 29 iulie 2009), îndreptată împotriva executorului judecătoresc S.E. din Miercurea-Ciuc şi împotriva numitei M.A.M. - reprezentant al SC C.H. SRL.

Prin Ordonanţa din 20 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale faţă de S.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288, art. 289, art. 292 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), conform dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., precum şi disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc pentru competentă soluţionare faţă de M.A.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 32 raportat la art. 42 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere T.M.M., la 16 noiembrie 2009, plângere pe care a adresat-o direct instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Tg. Mureş.

Prin Sentinţa penală nr. 6 din 11 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 499/43/2009, Curtea de Apel Tg. Mureş, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (13) C. proc. pen., a trimis plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş constatând că petenta trebuia să respecte dispoziţiile procedurale, în sensul de a ataca ordonanţa dispusă de procuror, mai întâi la procurorul ierarhic superior, conform prev. art. 278 alin. (1) C. proc. pen., lucru pe care nu l-a făcut.

Urmare a hotărârii Curţii de Apel Tg. Mureş, cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, unde prin Ordonanţa din 18 martie 2010, procurorul general adjunct a dispus admiterea plângerii formulate, infirmarea soluţiei atacate şi drept urmare, continuarea şi completarea cercetărilor. S-a arătat în soluţia de infirmare că pentru aflarea adevărului, justa soluţionare a cauzei, se impunea administrarea următoarelor mijloace de probă:

- verificarea nemijlocită a dosarelor execuţionale nr. E/10/ 2006 şi E/176/2006;

- verificarea evidenţelor CF referitoare la imobilul din Miercurea-Ciuc, str. O.G. nr. 6, începând cu 17 iulie 2006, la zi;

- verificarea existenţei la Dosarul E/176/2006 a unui extras CF cu privire la acest imobil;

- reaudierea petentei T.M.M., a făptuitoarei S.E. şi a martorilor L.M.E. şi S.L., precum şi orice alte probe a căror administrare rezultă că ar fi necesară soluţionării cauzei.

Primind dosarul pentru soluţionare la data de 19 martie 2010, s-a procedat în cauză la completarea cercetărilor conform dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, fiind administrate toate actele menţionate în ordonanţa de infirmare, mai puţin reaudierea petentei T.M.M. Acest lucru nu a fost posibil deoarece, deşi a fost legal citată pentru a se prezenta la parchet pentru data de 19 aprilie 2010 ora 11:00, în vederea audierii, până la sfârşitul programului de lucru, aceasta nu s-a prezentat, întocmindu-se în acest sens proces-verbal.

Drept urmare, s-a avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze plângerea penală, care reprezintă actul de sesizare în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (1) C. proc. pen., declaraţia dată în faţa procurorului (anterior infirmării soluţiei) de T.M.M. în calitate de persoană vătămată, precum şi toate actele administrate în cauză, anterior infirmării şi ulterior acesteia, când s-a procedat la completarea cercetărilor.

Pe baza actelor premergătoare administrate, s-au stabilit următoarele:

Pentru făptuitoarea S.E., competenţa era atrasă în favoarea parchetului, de calitatea de executor judecătoresc a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pentru făptuitoarea M.A.M., reprezentantă a SC C.H. SRL, nu s-au identificat împrejurări din cele prevăzute de art. 33 şi art. 34 C. proc. pen., care să atragă aplicarea art. 35 alin. (1) rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., după cum această făptuitoare nu avea nicio calitate specială care să atragă competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş. Astfel că faţă de ea s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc.

Analizând cauza cu referire la executorul judecătoresc S.E., s-a constatat că plângerea - care a constituit actul de sesizare - nu a lămurit în concret care este acuza adusă acesteia, din cuprinsul ei rezultând doar o enumerare de texte legale. Acesta a fost motivul pentru care s-a impus şi procedat la audierea lui T.M.M. În declaraţia dată la procuror la 8 octombrie 2009, persoana vătămată şi-a precizat acuzele, după cum urmează:

1 - a arătat că deşi a mai formulat plângeri penale împotriva executorului judecătoresc S.E., cu privire la actele de executare desfăşurate în Dosarele nr. E/10/2006 şi E/176/2006, în prezenta cauză era nemulţumită de alte acte decât cele pe care le-a menţionat în acele dosare, mai exact a susţinut că în procesul-verbal încheiat la 12 decembrie 2006 făptuitoarea a menţionat ca măsuri luate înscrierea în CF, menţiune falsă, în opinia lui T.M.M., deoarece pe baza verificărilor sale la cartea funciară a constatat că acest lucru nu s-a întâmplat. Persoana vătămată şi-a precizat în acest sens acuza că făptuitoarea a săvârşit prin această menţiune din procesul-verbal infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 288 C. pen.;

2 - o altă acuză - precizată prin declaraţia dată la procuror - a fost aceea de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constând în aceea că (urmare a unei notificări transmise de persoana vătămată) făptuitoarea i-ar fi spus că s-a pornit altă executare legală, fapt neadevărat, deoarece, în opinia ei, cea de-a doua executare a fost nelegală;

3 - o altă acuză a fost aceea de fals intelectual, faptă prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în demararea unui nou dosar execuţional (176/E/2006) înainte de a avea motivarea deciziei prin care fuseseră anulate actele de executare din primul dosar execuţional (10/E/2006);

4 - o altă acuză conturată în declaraţia persoanei vătămate era aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că făptuitoarea a virat banii lui M.A.M. - reprezentanta SC C.H. SRL, înainte ca decizia irevocabilă pronunţată de instanţă să fie motivată.

Înainte de a trece la analiza acuzelor, raportat la rezultatul actelor premergătoare administrate, s-a menţionat faptul că actele de executare desfăşurate de făptuitoare în dosarele execuţionale 10/E/2006 şi 176/E/2006 au mai făcut obiectul altor dosare soluţionate de Parchetul de pe lângă Curtea de Ape Tg. Mureş, respectiv:

- Dosarul 32/P/2007, în care prin Rezoluţia din 15 ianuarie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.E. (între altele) pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în legătură cu actele de executare desfăşurate în dosarul execuţional 10/E/2006.

- Dosarul 149/P/2008, în care prin Ordonanţa din 27 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.E. (între altele) pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), în legătură cu actele de executare desfăşurate în Dosarul execuţional nr. 176/E/2006.

Deşi aceste soluţii nu au statutul unor hotărâri cu autoritate de lucru judecat deoarece persoana vătămată nu a uzat de plângerile întemeiate pe dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 278¹ C. proc. pen., conţinutul lor reflecta faptul că procurorul a analizat toate actele de executare desfăşurate (prin menţionarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în niciunul din cele două dosare.

De asemenea, important a fost de menţionat faptul că actele de executare desfăşurate în cele două dosare execuţionale, E/102006 şi E/176/2006, au fost anulate de instanţa de judecată nu pentru că executorul ar fi avut vreo culpă în derularea lor, ci pentru că în ambele cazuri instanţa de judecată a încuviinţat executarea unor obligaţii ce nu intrau în conţinutul unui raport juridic dovedit între părţi. Chitanţa „promisiune de vânzare"; (autentificată prin Încheierea nr. 2237 din 28 aprilie 2004) - din Dosarul 10/E/2006 şi cele două contracte de împrumut, unul autentificat prin Încheierea nr. 1711 din 6 noiembrie 2003 şi act de garanţie imobiliară autentificat prin Încheierea nr. 1712 din 7 noiembrie 2003 şi al doilea contract de împrumut autentificat prin Încheierea nr. 214 din 9 februarie 2004 - act de garanţie imobiliară autentificat prin Încheierea 215 din 9 februarie 2004 - din Dosarul 176/E/2006, s-a apreciat că nu pot constitui titluri executorii şi că în mod greşit instanţa de judecată a încuviinţat în ambele cazuri începerea executării silite. Este evident însă că executorul a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 188/2000 (conform cărora nu poate refuza îndeplinirea unui act ce intră în competenţa sa) coroborate cu dispoziţiile art. 372, art. 373 şi urm. C. proc. civ., referitoare la solicitarea încuviinţării începerii executării silite în cauză. Întrucât prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi apoi prin Încheierea nr. 1 din 14 noiembrie 2006 a aceleiaşi judecătorii, s-a încuviinţat începerea executării silite în Dosarele 10/E/2006, respectiv 176/E/2006, făptuitoarea a procedat la desfăşurarea actelor de executare silită. Ulterior, prin Decizia 566/R din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita s-a constatat nulitatea încuviinţării dispuse prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006 şi prin Sentinţa civilă nr. 1601 din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc s-a constatat nulitatea încuviinţării dispuse prin Încheierea nr. 1 din 14 noiembrie 2006, consecinţa fiind în ambele cazuri anularea actelor de executare din Dosarele 10/E/2006 şi 176/E/2006.

Analizând acuzele aduse de persoana vătămată, aşa cum au fost precizate prin actul de sesizare şi prin declaraţia dată la procuror, precum şi aşa cum au rezultat după completarea cercetării, s-au constatat următoarele:

1. În legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 288 C. pen., T.M.M. a precizat că a constatat că, în procesul-verbal de situaţie încheiat la 12 decembrie 2006 în Dosarul execuţional nr. E/176/2006, făptuitoarea a menţionat „înscriere în C.F.";, la rubrica „măsuri luate/constatări";, menţiune falsă în opinia persoanei vătămate. S-a constatat că deşi în Ordonanţa din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a fost analizată activitatea executorului judecătoresc în legătură inclusiv cu încheierea procesului-verbal din 12 decembrie 2006, persoana vătămată a arătat că urmarea acestei menţiuni făcute în procesul-verbal a descoperit-o abia la 29 iulie 2009, aşa încât apreciază că este vorba despre o altă faptă: la data de 29 iulie 2009, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, a comunicat Judecătoriei Miercurea-Ciuc copia fidelă a cărţii funciare nr. X, în Dosarul civil 1489/258/2009 în care T.M.M. avea calitatea de reclamantă. Studiind această copie fidelă, persoana vătămată a constatat că nu era înscrisă în CF proprietatea asupra imobilului, aşa cum se menţionează în procesul-verbal.

În legătură cu această acuză, se constată că T.M.M. era în eroare cu privire la înţelesul menţiunii „înscriere în C.F.";, această menţiune neînsemnând înscrierea proprietăţii asupra imobilului în cartea funciară, ci având cu totul altă semnificaţie. Şi anume, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ. - „executorul - după întocmirea procesului-verbal de situaţie va soma pe debitor (...)";, iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută în alin. (1) să fie înscrisă în cartea funciară.

De altfel, din studiul Dosarului execuţional nr. E/176/2006, s-a constatat că la fila 17 se afla procesul-verbal de situaţie încheiat la 12 decembrie 2006, iar la fila 18 se afla adresa din aceeaşi zi prin care executorul judecătoresc S.E. solicita Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ. înscrierea somaţiei în CF.

Drept urmare, s-a constatat că menţiunea pretins falsă din procesul-verbal de situaţie era o menţiune corectă, legală, făcută în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, astfel că fapta reclamată nu există, motiv pentru care s-a dispus, conform prevederilor art. 288 C. pen., faţă de S.E., neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

2. În legătură cu infracţiunea de fals în declaraţii (faptă prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), precizată în declaraţia dată la procuror, în sensul că făptuitoarea i-ar fi spus într-o împrejurare, verbal, că ar fi demarat o altă executare legală, lucru total neadevărat deoarece executarea silită demarată de aceasta era în opinia lui T.M.M., nelegală, s-au constatat următoarele:

Infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) prevede ca declararea necorespunzătoare a adevărului să fie făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. proc. pen., înţelegându-se prin aceasta, inclusiv un funcţionar care ar lucra în cadrul unei asemenea instituţii sau organizaţii. Este evident că speţa nu se află în această situaţie cerută de textul de lege (nemaivorbind de faptul că declaraţia neadevărată trebuie să producă consecinţe juridice), declaraţia fiind făcută în faţa lui T.M.M.

Faţă de cele prezentate s-a apreciat că fapta reclamată nu există şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faţă de S.E.

3. În legătură cu cea de-a treia acuză, referitoare la falsul intelectual pe care executorul judecătoresc l-ar fi comis în momentul în care a demarat o altă executare silită într-un alt dosar execuţional, E/176/2006, fără a aştepta motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita prin care s-a admis recursul său, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită din Dosarul nr. E/10/2006, s-au constatat următoarele:

Infracţiunea reclamată, aceea de fals intelectual (prev. de art. 289 C. proc. pen.), presupune falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, în speţă al vreunui act al Dosarului nr. E/176/2006, prin atestarea de fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea, cu ştiinţă, a inserării unor date. Din studiul celor două dosare de executare în original, după infirmarea soluţiei când s-a procedat la completarea cercetării, nu s-a identificat un asemenea înscris falsificat. Drept urmare, aceste cerinţe ale textului legal nu s-au regăsit în acuza descrisă mai sus, astfel că s-a dispus, pentru art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

4). Susţinerea persoanei vătămate în sensul că făptuitoarea nu putea demara procedura executări silite în Dosarul nr. 176/E/2006 înainte de a avea motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006, prin care au fost anulate actele de executare în Dosarul nr. 10/E/2006 (înţelegându-se prin aceasta că a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), s-a considerat a fi neîntemeiată pentru următoarele motive:

A. Din studiul Dosarului execuţional nr. 10/E/2006, a înscrisurilor comunicate la 3 mai 2010 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Harghita - Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Miercurea-Ciuc, precum şi pe baza declaraţiilor făptuitoarei şi a martorului L.M.E., s-au stabilit următoarele:

Urmare a cererii formulate de creditorul L.A. privind executarea silită a unei chitanţe - „promisiune de vânzare";, autentificată prin Încheierea nr. 2237 din 28 aprilie 2004, s-a încheiat între făptuitoarea S.E. şi creditorul L.A. un contract de executare silită, formându-se Dosarul execuţional nr. 10/E/2010.

La data de 2 februarie 2006, făptuitoarea s-a adresat Judecătoriei Miercurea-Ciuc, respectând dispoziţiile art. 372 şi 373 şi urm. C. proc. civ., pentru încuviinţarea începerii executării silite, cerere ce a fost admisă prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006, dată în Dosarul nr. 370/2003. La data de 13 februarie 2006 s-a comunicat debitoarei T.M.M. somaţia în care se făcea menţiunea că în caz de neconformare se va proceda la executarea silită prin vânzarea la licitaţie a bunurilor mobiliare sau imobiliare, poprire. La data de 8 martie 2006, făptuitoarea a încheiat un proces-verbal de situaţie privind imobilul aparţinând debitoarei şi la 9 martie 2006 i-a comunicat somaţia în sensul achitării debitului, precum şi faptul că în caz de neconformare se va proceda la vânzarea prin licitaţie a imobilului. La aceeaşi dată a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară înscrierea somaţiei în cartea funciară, conform prevederilor art. 497 alin. (2) C. proc. civ. În continuarea actelor de executare făptuitoarea a început vânzarea la licitaţie, în sensul că a verificat drepturile reale şi alte sarcini ce grevau imobilul urmărit, a afişat publicaţiile de vânzare (la 10 aprilie 2006, 18 mai 2006, 6 iunie 2006).

Din procesul-verbal de licitaţie întocmit la 27 iunie 2006 a rezultat că la acea dată s-a prezentat la licitaţie doar L.M.E., în favoarea căreia a fost adjudecat imobilul pentru suma de 56.250 RON. Actul de adjudecare s-a întocmit la 17 iulie 2006. Aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate de Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, din CF X, foaia de proprietate B, nr. de ordine 10, la data de 18 iulie 2006, în baza actului de adjudecare şi a procesului-verbal de licitaţie s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare asupra apartamentului (de sub A.l înscris de sub B.3), în favoarea lui L.M.E.

Audiată fiind în calitate de martor, la data de 19 aprilie 2010, aceasta a declarat că nu a intrat niciodată în posesia efectivă a apartamentului, pentru că după aproximativ 2 luni de zile de la adjudecare a fost informată de făptuitoare că există o hotărâre irevocabilă a instanţei de judecată prin care toate actele de executare desfăşurate în Dosarul nr. 10/E/2006 fuseseră anulate (fiind vorba în speţă de Decizia nr. 566 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita). De asemenea, martora a precizat că într-un interval scurt de timp şi-a recuperat banii, care erau consemnaţi la C. Analizând cronologic aceste ultime acte de executare, s-a constatat că:

- la 27 iunie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de licitaţie;

- la 17 iulie 2006 s-a întocmit actul de adjudecare;

- la 18 iulie 2006 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui L.M.E.;

- la 26 septembrie 2006 s-a încheiat procesul-verbal de distribuire a sumelor;

- la 30 octombrie 2006, L.M.E. a primit întreaga sumă de bani pe care o investise, de la făptuitoare. Acest lucru s-a dovedit prin coroborarea declaraţiei martorei cu dovada înscrisă în „registrul de valori"; aflat la biroul făptuitoarei, după care s-a depus la dosar o copie din care rezultă la nr. de ordine A şi B (din anul 2006) că sumele consemnate la CEC: 7.500 lei şi 48.750 lei, au fost restituite lui L.M.E. la 30 octombrie 2006, pe bază de semnătură.

B. Din studiul dosarului execuţional nr. 176/E/2006, a înscrisurilor comunicate la 03 mai 2010 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Miercurea-Ciuc, precum şi pe baza declaraţiilor făptuitoarei şi a martorului S.L., s-au stabilit următoarele:

La data de 31 octombrie 2006, s-a înregistrat la biroul făptuitoarei cererea de executare silită formulată de creditorul SC C.H. SRL, s-a încheiat un contract de executare între creditor şi S.E., formându-se Dosarul execuţional nr. 176/E/2006.

Făptuitoarea a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 372, art. 373 C. proc. civ., încuviinţarea începerii executării silite, Judecătoria Miercurea-Ciuc admiţând cererea prin Încheierea nr. 1 din 14 noiembrie 2006. La data de 4 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi la aceeaşi dată s-a emis somaţia care a fost comunicată debitoarei T.M.M.

La data de 12 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de situaţie, care descria imobilul urmărit.

La aceeaşi dată, prin adresa către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., înscrierea somaţiei în cartea funciară. La aceeaşi dată, 12 decembrie 2006, s-a emis o a doua somaţie către debitoarea T.M.M., care i-a fost comunicată prin afişare la 15 decembrie 2006. A fost desemnat în cauză expertul C.M., pentru a proceda la evaluarea imobilului debitoarei. La 8 ianuarie 2007, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică. La 9 ianuarie 2007, s-a întocmit un nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sensul că la suma stabilită la 4 decembrie 2006 se adaugă suma de 250 RON, reprezentând contravaloarea expertizei. La 18 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 şi 12 martie 2007 s-au emis publicaţiile de vânzare ale imobilului, care stabileau datele fixate pentru licitaţie (ultima fiind 2 aprilie 2007), precum şi preţul de pornire.

Urmare a acestor publicaţii s-au înscris pentru licitaţie numiţii P.J., S.O. şi S.L.

La data de 2 aprilie 2007 s-a încheiat procesul-verbal de licitaţie imobiliară, în care s-a consemnat modul în care a decurs licitaţia, stabilindu-se în final ca adjudecatar-cumpărător numitul S.L. De menţionat că la licitaţie nu a participat creditorul SC C.H. SRL, dar a fost prezentă debitoarea T.M.M. Actul de adjudecare a fost întocmit de făptuitoare la data de 20 aprilie 2007 şi a fost comunicat debitoarei T.M.M.

La data de 7 mai 2007 şi 16 mai 2007, atât debitoarea, cât şi creditoarea au fost invitate la distribuirea preţului obţinut din vânzarea imobilului. La data de 28 mai 2007, s-a încheiat procesul-verbal de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită a debitoarei. Deşi iniţial a lipsit, în cursul aceleiaşi zile, 28 mai 2007, T.M.M. s-a prezentat la făptuitoare, preluând pe bază de semnătură un exemplar din acest proces-verbal, precum şi un exemplar al procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 24 mai 2007.

Din studiul Dosarului execuţional nr. 176/E/2006 a rezultat că ulterior ultimului act de eliberare a sumelor, din 28 mai 2007, debitoarea T.M.M. a formulat mai multe contestaţii la executare, acestea fiind soluţionate de instanţa de judecată ulterior acestei date (în acest sens, actele aflate în Dosarul execuţional nr. 176/E/2006 s-au depus la biroul făptuitoarei ulterior trimiterii dosarului la instanţa de judecată, pentru judecarea contestaţiilor, unde se află şi în prezent. Dovada faptului că acest dosar se află în prezent Ia Judecătoria Miercurea-Ciuc a fost Adresa din 7 aprilie 2010, pe baza căreia instanţa de judecată a pus la dispoziţia făptuitoarei Dosarul execuţional nr. 176/E/2006, pentru a putea fi prezentat procurorului spre studiu la data de 15 aprilie 2010, cu ocazia audierii lui S.E.).

Din declaraţia martorului S.L., dată la procuror în 19 aprilie 2010, a rezultat faptul că acesta a luat cunoştinţă de existenţa licitaţiei cu privire la imobilul în cauză dintr-o publicaţie locală şi că având în vedere preţul extrem de atractiv afişat pentru un apartament situat în centrul oraşului Miercurea-Ciuc, s-a hotărât să participe.

Martorul a arătat că au participat la licitaţie încă două persoane, şi că el a câştigat licitând mai mult, respectiv suma de 76.500 RON. A declarat, de asemenea, că dreptul său de proprietate a fost înscris în CF, din câte îşi aduce aminte, în prima parte a anului 2008. Din înscrisurile comunicate însă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, respectiv CF X, la nr. de ordine 13 a rezultat că intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare asupra apartamentului de sub A.l înscris sub B.12, în favoarea lui S.L. s-a realizat la data de 20 decembrie 2007.

Martorul a declarat că nu a intrat niciodată în posesia efectivă a apartamentului pentru că după ce a câştigat licitaţia şi i s-a înscris dreptul de proprietate, au început o serie de procese civile iniţiate de T.M.M., la care el nu a participat, angajându-şi un avocat, pe care l-a împuternicit să-i rezolve problema, fie să intre în posesia efectivă a apartamentului, fie să i se restituie banii (cu sumele actualizate). Martorul a mai declarat că nici în prezent procesele civile nu sunt finalizate.

În legătură cu susţinerea persoanei vătămate T.M.M., în prezenta cauză, a faptului că S.E. nu avea dreptul să treacă la o nouă executare a aceluiaşi imobil în Dosarul nr. 176/E/2006, înainte de motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006, care anulase actele de executare din Dosarul execuţional nr. 10/E/2006, unde obiectul executării a fost acelaşi imobil-apartament al ei, se constată următoarele:

- Prin Decizia nr. 566/R din 19 octombrie 2006 dată în Dosar nr. 3580/2006, Tribunalul Harghita a admis recursul lui T.M.M. formulat împotriva Sentinţei civile nr. 650 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, anulând actele de executare din Dosarul execuţional nr. 10/E/2006.

- Conform declaraţiei făptuitoarei (dată la procuror la 15 aprilie 2010), a rezultat că debitoarea i-a adus la cunoştinţă executorului judecătoresc conţinutul acestei decizii la 23 noiembrie 2006, iar a doua zi, la 24 noiembrie 2006, S.E. s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că a întocmit procesul-verbal privind întoarcerea executării silite (aflat la fila 131 a Dosarului execuţional nr. 10/E/2006).

- Anterior luării la cunoştinţă de această decizie, respectiv la data de 31 octombrie 2006, făptuitoarea, urmare a cererii creditorului SC C.H. SRL, a format Dosarul execuţional nr. 176/E/2006. Tot anterior luării la cunoştinţă de conţinutul Deciziei nr. 566/R/2006, respectiv la 14 noiembrie 2006, instanţa de judecată a admis cererea privind încuviinţarea începerii executării silite în Dosarul 176/E/2006.

- Între momentul încuviinţării începerii executării silite în Dosarul 176/E/2006 din 14 noiembrie 2006 şi cel al emiterii somaţiei de executare din 4 decembrie 2006 (în acelaşi dosar), făptuitoarea a luat cunoştinţă de hotărârea irevocabilă a instanţei şi a procedat la 24 noiembrie 2006 la întoarcerea executării silite în Dosarul nr. 10/E/2006. Acest lucru însă nu a reprezentat, din punct de vedere legal, vreun impediment în continuarea executării în Dosarul nr. 176/E/2006, unde creditor era SC C.H. SRL, deoarece la 4 decembrie 2006 somaţia viza obligarea debitoarei la plata sumei datorate, şi nu urmărirea şi vânzarea la licitaţie a imobilului.

Mai mult de atât, din studiul actelor trimise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, referitor la CF X, la foaia de proprietate B, nr. de ordine 12, apare la data de 12 decembrie 2007: „în baza Sentinţei civile nr. 650/2006 - Dos. 840/2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, şi Deciziei civile nr. 566/R/2006 - Dosar 3580/2006 a Tribunalului Harghita, asupra apartamentului sub A. I. s-a restabilit situaţia de CF anterioară şi s-a reînscris dreptul de proprietate cu menţiunea titlului iniţial al cumpărării, act Y/2000 conform Încheierii de carte funciară nr. Z/2000 şi cu titlu de restabilire a stării de carte funciară anterioara în favoarea lui T.M.M."; (s-a constatat tot din înscrisurile existente că Y/2000 era numărul contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care T.M.M. cumpărase apartamentul care s-a înscris în CF la 26 mai 2000 sub nr. Z/2000).

S-a constatat deci că până la momentul adjudecării apartamentului de către S.L., persoana vătămată a avut înscris dreptul de proprietate în CF, în sensul restabilirii situaţiei anterioare, astfel că nu s-a putut dovedi încălcarea sau vătămarea intereselor acesteia. Drept urmare, fapta reclamată şi analizată mai sus, încadrată în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a apreciat că nu are întrunite elementele constitutive, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

5. În legătură cu acuza lui T.M.M. concretizată în declaraţia dată la procuror la data de 8 octombrie 2009, în sensul că făptuitoarea a săvârşit un abuz atunci când, urmare a procesului-verbal de distribuire a preţului din 28 mai 2007, a virat banii către reprezentanta SC C.H. SRL, M.A.M., fără a aştepta motivarea deciziei irevocabile a instanţei, s-au constatat următoarele: persoana vătămată a uzat de calea legală a contestaţiei în anulare cu privire Ia acest proces-verbal. Prin Sentinţa civilă nr. 1762 din 15 noiembrie 2007 dată în Dosar nr. 1313/258/2007, Judecătoria Miercurea-Ciuc a respins contestaţia formulată.

Împotriva acestei hotărâri T.M.M. a declarat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 96/R din 20 februarie 2008, Tribunalul Harghita a admis calea de atac formulată, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1320 din 6 august 2008, Judecătoria Miercurea-Ciuc a respins din nou contestaţia formulată, apreciind că procedura referitoare la distribuirea preţului (invitarea părţilor în mod repetat, întocmirea procesului-verbal de distribuire a preţului) s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. Ca atare, sus-numita a uzat de calea legală şi contestaţia acesteia a fost respinsă de instanţa civilă. În raport de dispoziţiile Legii nr. 188/2000 coroborate cu dispoziţiile art. 562, 569 şi 570 C. proc. civ., s-a constatat că făptuitoarea şi-a respectat atribuţiile în legătură cu distribuirea sumelor realizate din executarea silită, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, s-a dispus pentru această faptă (prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei ordonanţe petenta a formulat plângere, care a fost respinsă, ca tardivă, prin Ordonanţa din 23 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

În motivarea acestei ordonanţe s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., copia Ordonanţei din 10 mai 2010 i-a fost comunicată petentei la data de 14 mai 2010 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la Dosar nr. 143/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş).

La data de 7 iunie 2010, petenta T.M.M. a expediat poştal, prin scrisoare recomandată, plângerea împotriva acestei ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 9 iunie 2010.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă (sau rezoluţie).

Potrivit art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale pe zile se porneşte de la ziua menţionată în actul care a provocat curgerea termenului (alin. (1)), ziua de la care începe să curgă termenul şi ziua în care acesta se împlineşte neintrând în calcul (alin. (2)).

Sunt considerate făcute în termen, conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen., actele depuse înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal prin scrisoare recomandată.

Faţă de aceste dispoziţii legale s-a constatat că plângerea petentei T.M.M. împotriva Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 10 mai 2010, dată în Dosarul nr. 143/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş era tardivă, termenul de 20 de zile prevăzut de lege - calculat conform dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) combinat cu art. 187 alin. (1) C. proc. pen., împlinindu-se la data de 4 iunie 2010 (zi de vineri).

Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen (art. 185 alin. (1) C. proc. pen.).

În termenul legal prevăzut de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanţa de judecată.

Plângerea petentei nu este fondată, pentru următoarele considerente:

În mod corect procurorul, prin Ordonanţa din 10 mai 2010, a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracţiunile reclamate de petentă, ca fiind comise de către executorul judecătoresc S.E., întrucât din actele dosarului rezultă fără niciun dubiu că executarea silită în Dosarul execuţional nr. 10/E/2006, respectiv 176/E/2006 ale B.E.J. S.E., a fost încuviinţată de către instanţele de judecată, executorul judecătoresc fiind obligat, prin lege, să procedeze la executarea silită din moment ce s-a admis cererea creditorului şi s-a încuviinţat executarea silită a debitoarei.

Faptul că în aceste dosare execuţionale s-a admis contestaţia petentei şi s-a dispus anularea formelor de executare silită nu este culpa executorului judecătoresc, pentru că în aceste dosare execuţionale instanţa de judecată a greşit atunci când a încuviinţat executarea silită pe baza unor acte care nu constituiau titluri executorii, executorul judecătoresc neavând nicio culpă.

Prin urmare, sub acest aspect, Ordonanţa procurorului din 10 mai 2010 este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută de către instanţa de judecată.

Cu privire la cel de-al doilea motiv al plângerii, instanţa constată că nici acesta nu este fondat.

După cum rezultă din actele Dosarului de urmărire penală nr. 143/P/2009, Ordonanţa din 10 mai 2010 i-a fost comunicată petentei la data de 14 mai 2010, la adresa indicată de petentă în plângere, respectiv localitatea Miercurea-Ciuc, al. O.G., nr. 6, judeţul Harghita, procedura realizându-se prin afişare.

Prin urmare, având în vedere că ordonanţa i-a fost comunicată la data de 14 mai 2010, în mod corect procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca tardivă plângerea petentei formulată la data de 7 iunie 2010, depăşindu-se astfel termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., deoarece termenul trebuie socotit de la data de 14 mai 2010, când s-a realizat procedura prin afişare, şi nu de la data de 19 mai 2010, când petenta susţine că a intrat efectiv în posesia ordonanţei.

De asemenea, nu se poate reţine nici susţinerea petentei că dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare nu cuprinde ştampila oficiului poştal din Miercurea-Ciuc, întrucât această ştampilă este aplicată pe document la data de 14 mai 2010.

Faţă de considerentele expuse, instanţa, în baza art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondată plângerea petentei T.M.M. împotriva Ordonanţei din 10 mai 2010 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, urmează să menţină ordonanţa atacată.

II. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara T.M.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi cu ocazia rejudecării în fond a se dispune trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş în vederea începerii urmăririi penale a executorului judecătoresc S.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289, 292 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionara T.M.M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic, prin Ordonanţa atacată a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş din 20 octombrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei executor judecătoresc S.E. sub aspectul infracţiunilor imputate întrucât nu există, fie după caz nu întrunesc elementele constitutive necesare, reţinându-se în esenţă că:

1. În legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 288 C. pen., recurenta petiţionară T.M.M. a precizat că aceasta constă în aceea că, în procesul-verbal de situaţie încheiat la 12 decembrie 2006 în Dosarul execuţional nr. E/176/2006, făptuitoarea a menţionat „înscriere în C.F.";, la rubrica „măsuri luate/constatări";, menţiune falsă în opinia persoanei vătămate. S-a constatat că, deşi în Ordonanţa din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a fost analizată activitatea executorului judecătoresc în legătură inclusiv cu încheierea procesului-verbal din 12 decembrie 2006, persoana vătămată a arătat că urmarea acestei menţiuni făcute în procesul-verbal a descoperit-o abia la 29 iulie 2009, aşa încât apreciază că este vorba despre o altă faptă: la data de 29 iulie 2009, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc a comunicat Judecătoriei Miercurea-Ciuc copia fidelă a cărţii funciare nr. X, în Dosarul civil nr. 1489/258/2009, în care T.M.M. avea calitatea de reclamantă. Studiind această copie fidelă, persoana vătămată a constatat că nu era înscrisă în CF proprietatea asupra imobilului, aşa cum se menţionează în procesul-verbal.

În legătură cu această acuză se constată că recurenta petiţionară T.M.M. era în eroare cu privire la înţelesul menţiunii „înscriere în C.F.";, această menţiune neînsemnând înscrierea proprietăţii asupra imobilului în cartea funciară, ci având cu totul altă semnificaţie, şi anume, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ. - „executorul - după întocmirea procesului-verbal de situaţie va soma pe debitor (...)";, iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută în alin. (1) să fie înscrisă în cartea funciară.

Drept urmare, s-a constatat că menţiunea pretins falsă din procesul-verbal de situaţie era o menţiune legală, făcută în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, astfel că fapta imputată nu există, motiv pentru care procurorul în mod legal a dispus, conform prevederilor art. 288 C. pen., faţă de S.E., neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

2. În legătură cu infracţiunea de fals în declaraţii (faptă prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), precizată în declaraţia dată la procuror, în sensul că făptuitoarea i-ar fi spus într-o împrejurare, verbal, că ar fi demarat o altă executare ce era în opinia lui T.M.M., nelegală, s-au constatat următoarele:

Infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) prevede ca declararea necorespunzătoare a adevărului să fie făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. proc. pen., înţelegându-se prin aceasta inclusiv un funcţionar care ar lucra în cadrul unei asemenea instituţii sau organizaţii. Or, în speţă, nu se află în această situaţie cerută de textul de lege, întrucât declaraţia a fost făcută în faţa lui T.M.M.

Faţă de cele prezentate, judicios procurorul a statuat că fapta reclamată nu există şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faţă de S.E.

3. În legătură cu infracţiunea pretinsă de fals intelectual, pe care executorul judecătoresc l-ar fi comis în momentul în care a demarat o altă executare silită într-un alt dosar execuţional, nr. E/176/2006, fără a aştepta motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita, prin care s-a admis recursul său, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită din Dosarul E/10/2006, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Infracţiunea de fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. proc. pen.) presupune falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, în speţă, a vreunui act al Dosarului nr. E/176/2006, prin atestarea de fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea, cu ştiinţă, a inserării unor date. Din studiul celor două dosare de executare în original, după infirmarea soluţiei când s-a procedat la completarea cercetării, nu s-a identificat un asemenea înscris falsificat. Drept urmare, aceste cerinţe ale textului legal nu s-au regăsit în speţă, astfel că procurorul în mod legal a dispus pentru art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta reclamată nu exista.

4. Susţinerea recurentei persoane vătămate în sensul că făptuitoarea intimată nu putea demara procedura executări silite în Dosarul nr. 176/E/2006 înainte de a avea motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006, prin care au fost anulate actele de executare în Dosarul nr. 10/E/2006 (înţelegându-se prin aceasta că a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

La data de 2 februarie 2006, făptuitoarea intimată nominalizată s-a adresat Judecătoriei Miercurea-Ciuc, respectând dispoziţiile art. 372 şi 373 şi urm. C. proc. civ., pentru încuviinţarea începerii executării silite, cerere ce a fost admisă prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006, dată în Dosarul nr. 370/2003. La data de 13 februarie 2006 s-a comunicat debitoarei petiţionară recurentă T.M.M. somaţia în care se făcea menţiunea că în caz de neconformare se va proceda la executarea silită prin vânzarea la licitaţie a bunurilor mobiliare sau imobiliare, poprire. La data de 8 martie 2006, făptuitoarea intimată a încheiat un proces-verbal de situaţie privind imobilul aparţinând debitoarei, şi la 9 martie 2006 i-a comunicat somaţia în sensul achitării debitului, precum şi faptul că în caz de neconformare se va proceda la vânzarea prin licitaţie a imobilului. La aceeaşi dată a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară înscrierea somaţiei în cartea funciară, conform prev. art. 497 alin. (2) C. proc. civ. În continuarea actelor de executare făptuitoarea a început vânzarea la licitaţie, în sensul că a verificat drepturile reale şi alte sarcini ce grevau imobilul urmărit, a afişat publicaţiile de vânzare (la 10 aprilie 2006, 18 mai 2006, 6 iunie 2006).

Din procesul-verbal de licitaţie întocmit la 27 iunie 2006 a rezultat că la acea dată s-a prezentat la licitaţie doar L.M.E., în favoarea căreia a fost adjudecat imobilul pentru suma de 56.250 RON. Actul de adjudecare s-a întocmit la 17 iulie 2006. Aşa cum rezultă din înscrisurile comunicate de Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, din CF X, foaia de proprietate B, nr. de ordine 10, la data de 18 iulie 2006, în baza actului de adjudecare şi a procesului-verbal de licitaţie, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare asupra apartamentului (de sub A. l înscris de sub B.3), în favoarea lui L.M.E.

Audiată fiind în calitate de martor la data de 19 aprilie 2010, aceasta a declarat că nu a intrat niciodată în posesia efectivă a apartamentului, pentru că după aproximativ 2 luni de zile de la adjudecare a fost informată de către făptuitoare că există o hotărâre irevocabilă a instanţei de judecată prin care toate actele de executare desfăşurate în Dosarul nr. 10/E/2006 fuseseră anulate (fiind vorba în speţă de Decizia nr. 566 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita). De asemenea, martora a precizat că într-un interval scurt de timp şi-a recuperat banii, care erau consemnaţi la C. Analizând cronologic aceste ultime acte de executare, s-a constatat că:

- la 27 iunie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de licitaţie;

- la 17 iulie 2006 s-a întocmit actul de adjudecare;

- la 18 iulie 2006 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui L.M.E.;

- la 26 septembrie 2006 s-a încheiat procesul-verbal de distribuire a sumelor;

- la 30 octombrie 2006, L.M.E. a primit întreaga sumă de bani pe care o investise, de la făptuitoare. Acest lucru s-a dovedit prin coroborarea declaraţiei martorei cu dovada înscrisă în „registrul de valori"; aflat la biroul făptuitoarei, după care s-a depus la dosar o copie din care rezultă la nr. de ordine A şi B (din anul 2006) că sumele consemnate la C., 7.500 RON şi 48.750 RON, au fost restituite lui L.M.E. la 30 octombrie 2006, pe bază de semnătură.

B. Din studiul Dosarului execuţional nr. 176/E/2006, a înscrisurilor comunicate la 3 mai 2010 de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Miercurea-Ciuc, precum şi pe baza declaraţiilor făptuitoarei şi a martorului S.L., s-au stabilit următoarele:

La data de 31 octombrie 2006 s-a înregistrat la biroul făptuitoarei cererea de executare silită formulată de creditorul SC C.H. SRL, s-a încheiat un contract de executare între creditor şi S.E., formându-se Dosarul execuţional nr. 176/E/2006.

Aceeaşi făptuitoare a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 372, art. 373 C. proc. civ., încuviinţarea începerii executării silite, Judecătoria Miercurea-Ciuc admiţând cererea prin Încheierea nr. 1 din 14 noiembrie 2006. La data de 4 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi la aceeaşi dată s-a emis somaţia care a fost comunicată debitoarei T.M.M.

La data de 12 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de situaţie, care descria imobilul urmărit.

La aceeaşi dată, prin adresa către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., înscrierea somaţiei în cartea funciară şi s-a emis o a doua somaţie către debitoarea T.M.M., care i-a fost comunicată prin afişare la 15 decembrie 2006. A fost desemnat în cauză expertul C.M., pentru a proceda la evaluarea imobilului debitoarei. La 8 ianuarie 2007 a fost întocmit raportul de expertiză tehnică. La 9 ianuarie 2007 s-a întocmit un nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sensul că a suma stabilită la 4 decembrie 2006 se adaugă suma de 250 RON, reprezentând contravaloarea expertizei. La 18 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 şi 12 martie 2007 s-au emis publicaţiile de vânzare ale imobilului, care stabileau datele fixate pentru licitaţie (ultima fiind 2 aprilie 2007), precum şi preţul de pornire.

Urmare a acestor publicaţii s-au înscris pentru licitaţie numiţii P.J., S.O. şi S.L.

La data de 7 mai 2007 şi 16 mai 2007, atât debitoarea, cât şi creditoarea au fost invitate la distribuirea preţului obţinut din vânzarea imobilului. La data de 28 mai 2007 s-a încheiat procesul-verbal de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită a debitoarei. Deşi iniţial a lipsit, în cursul aceleiaşi zile, 28 mai 2007, T.M.M. s-a prezentat la făptuitoare, preluând pe bază de semnătură un exemplar din acest proces-verbal, precum şi un exemplar al procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 24 mai 2007.

Din studiul Dosarului execuţional nr. 176/E/2006 a rezultat că ulterior ultimului act de eliberare a sumelor, din 28 mai 2007, debitoarea T.M.M. a formulat mai multe contestaţii la executare, acestea fiind soluţionate de instanţa de judecată ulterior acestei date (în acest sens, actele aflate în Dosarul execuţional nr. 176/E/2006 s-au depus la biroul făptuitoarei ulterior trimiterii dosarului la instanţa de judecată, pentru judecarea contestaţiilor, unde se află şi în prezent. Dovada faptului că acest dosar se află în prezent la Judecătoria Miercurea-Ciuc a fost Adresa din 7 aprilie 2010, pe baza căreia instanţa de judecată a pus la dispoziţia făptuitoarei Dosarul execuţional nr. 176/E/2006, pentru a putea fi prezentat procurorului spre studiu la data de 15 aprilie 2010, cu ocazia audierii lui S.E.).

Din declaraţia martorului S.L., dată la procuror în 19 aprilie 2010, a rezultat faptul că acesta a luat cunoştinţă de existenţa licitaţiei cu privire la imobilul în cauză dintr-o publicaţie locală şi că, având în vedere preţul extrem de atractiv afişat pentru un apartament situat în centrul oraşului Miercurea-Ciuc, s-a hotărât să participe.

Martorul a arătat că au participat la licitaţie încă două persoane şi că el a câştigat licitând mai mult, respectiv suma de 76.500 RON. A declarat de asemenea că dreptul său de proprietate a fost înscris în CF, din câte îşi aduce aminte, în prima parte a anului 2008. Din înscrisurile comunicate însă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, respectiv CF X, la nr. de ordine 13 a rezultat că intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare asupra apartamentului de sub A.l înscris sub B.12, în favoarea lui S.L. s-a realizat la data de 20 decembrie 2007.

- Prin Decizia nr. 566/R din 19 octombrie 2006, dată în Dosar nr. 3580/2006, Tribunalul Harghita a admis recursul lui T.M.M. formulat împotriva Sentinţei civile nr. 650 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, anulând actele de executare din Dosarul execuţional nr. 10/E/2006.

- Conform declaraţiei făptuitoarei (dată la procuror la 15 aprilie 2010), a rezultat că debitoarea i-a adus la cunoştinţă executorului judecătoresc conţinutul acestei decizii, la 23 noiembrie 2006, iar a doua zi, la 24 noiembrie 2006, S.E. s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că a întocmit procesul-verbal privind întoarcerea executării silite (aflat la fila 131 a Dosarului execuţional nr. 10/E/2006).

- Anterior luării la cunoştinţă de această decizie, respectiv la data de 31 octombrie 2006, făptuitoarea, urmare a cererii creditorului SC C.H. SRL, a format Dosarul execuţional 176/E/2006. Tot anterior luării la cunoştinţă de conţinutul Deciziei nr. 566/R/2006, respectiv la 14 noiembrie 2006, instanţa de judecată a admis cererea privind încuviinţarea începerii executării silite în Dosarul nr. 176/E/2006.

- Între momentul încuviinţării începerii executării silite în Dosarul 176/E/2006 din 14 noiembrie 2006 şi cel al emiterii somaţiei de executare din 4 decembrie 2006 (în acelaşi dosar), făptuitoarea a luat cunoştinţă de hotărârea irevocabilă a instanţei şi a procedat la 24 noiembrie 2006 la întoarcerea executării silite în Dosarul nr. 10/E/2006. Acest lucru însă nu a reprezentat din punct de vedere legal vreun impediment în continuarea executării în Dosarul nr. 176/E/2006, unde creditor era SC C.H. SRL, deoarece la 4 decembrie 2006 somaţia viza obligarea debitoarei la plata sumei datorate, şi nu urmărirea şi vânzarea la licitaţie a imobilului.

Mai mult de atât, din studiul actelor trimise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, referitor la CF X, la foaia de proprietate B, nr. de ordine 12, apare la data de 12 decembrie 2007: „în baza Sentinţei civile nr. 650/2006 - Dos. 840/2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, şi Deciziei civile nr. 566/R/2006 - Dosar 3580/2006 a Tribunalului Harghita, asupra apartamentului sub A. I. s-a restabilit situaţia de CF anterioară şi s-a reînscris dreptul de proprietate cu menţiunea titlului iniţial al cumpărării, act Y/2000, conform încheierii de carte funciară nr. Z/2000 şi cu titlu de restabilire a stării de carte funciară anterioara în favoarea lui T.M.M."; (S-a constatat tot din înscrisurile existente că Y/2000 era numărul contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care T.M.M. cumpărase apartamentul care s-a înscris în CF la 26 mai 2000 sub nr. Z/2000).

S-a constatat că până la momentul adjudecării apartamentului de către S.L., recurenta persoană vătămată a avut înscris dreptul de proprietate în CF, în sensul restabilirii situaţiei anterioare, astfel că nu s-a putut dovedi încălcarea sau vătămarea intereselor acesteia. În consecinţă, fapta reclamată încadrată în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu are întrunite elementele constitutive, astfel că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

5. În legătură cu incriminarea petentei recurente T.M.M., din declaraţia dată la procuror la data de 8 octombrie 2009, în sensul că făptuitoarea a săvârşit un abuz atunci când, urmare a procesului-verbal de distribuire a preţului din 28 mai 2007, a virat banii către reprezentanta SC C.H. SRL, M.A.M., fără a aştepta motivarea deciziei irevocabile a instanţei, s-au constatat următoarele: persoana vătămată a uzat de calea legală a contestaţiei în anulare cu privire Ia acest proces-verbal. Prin Sentinţa civilă nr. 1762 din 15 noiembrie 2007, dată în Dosar nr. 1313/258/2007, Judecătoria Miercurea-Ciuc a respins contestaţia formulată.

Împotriva acestei hotărâri recurenta petentă T.M.M. a declarat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 96/R din 20 februarie 2008, Tribunalul Harghita a admis calea de atac formulată, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1320 din 6 august 2008, Judecătoria Miercurea-Ciuc a respins din nou contestaţia formulată, apreciind că procedura referitoare la distribuirea preţului (invitarea părţilor în mod repetat, întocmirea procesului-verbal de distribuire a preţului) s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. Ca atare, sus-numita a uzat de calea legală şi contestaţia acesteia a fost respinsă de instanţa civilă. Rezultă, în consecinţă, că în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/2000 coroborate cu dispoziţiile art. 562, 569 şi 570 C. proc. civ., s-a constatat că făptuitoarea şi-a respectat atribuţiile în legătură cu distribuirea sumelor realizate din executarea silită, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, s-a dispus pentru această faptă (prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 19 iulie 2010 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2181/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2191/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4138/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs