ICCJ. Decizia nr. 2250/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2250/2010
Dosar nr. 2072/33/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 214/P/2009 din 22 iulie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii B.M. (executor judecătoresc) şi N.T. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi, respectiv, art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În urma admiterii plângerii formulate împotriva acestei rezoluţii, prin Ordonanţa nr. 671/II/2/2009 din 28 august 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a infirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale şi a dispus continuarea efectuării actelor premergătoare în vederea stabilirii tuturor împrejurărilor şi faptelor reclamate în plângerea penală.
Ulterior, după completarea actelor premergătoare, prin Rezoluţia nr. 214/P/2009 din 5 octombrie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii B.M. (executor judecătoresc) şi N.T. pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) din C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 915/II/2/2009 din 29 octombrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată plângerea petentului C.C..
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen. petentul s-a adresat instanţei competente.
Prin Sentinţa penală nr. 26 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petentului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 16 iunie 2009, petentul C.C. a depus o plângere penală la organele de poliţie şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.M. şi a administratoarei SC A.T. SRL, N.T., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev.de art. 208, art. 209 C. pen., arătând că la data de 9 februarie 2009, executorul judecătoresc i-a înmânat o somaţie de plată şi a pus sechestru pe toate bunurile aflate în incinta spaţiului SC W.D. SRL, iar după întocmirea unui proces verbal care conţine doar o parte din bunurile aflate în incinta spaţiului din publicaţia de vânzare nr. 73/2009, a scos la vânzare bunuri care nu au fost trecute în procesul verbal de sechestru. Prin valorificarea unor bunuri care nu aparţin nici custodelui, nici executorului judecătoresc, se consideră că cei doi şi le-au însuşit pe nedrept după ce în mod ilegal au intrat în posesia acestora, ceea ce conduce la concluzia că au săvârşit infracţiunea de furt calificat.
În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluţia din 5 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. şi N.T. pentru furt calificat, faptă încadrată în drept în disp. art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., constatând că sunt aplicabile în cauză disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive.
În motivarea soluţiei procurorului se arată că în baza Încheierii nr. 441/ CC din 11 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, în Dosarul nr. 2169/211/2009, prin care s-a admis cererea formulată de creditoarea SC A.T. SRL în contradictoriu cu intimata debitoare SC W.D. SRL, dispunându-se odată cu înmânarea somaţiei şi aplicarea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile ale debitoarei aflate în spaţiul comercial din incita G.R. din Cluj Napoca, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal în 18 februarie 2009, prin care au fost declarate sechestrate toate bunurile aflate în spaţiul comercial mai sus menţionat, după care, s-a procedat la inventarierea bunurilor, evaluarea lor şi apoi organizarea licitaţiei.
S-a apreciat de către procuror că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar creditoarea N.T. a folosit căile legale pentru a-şi recupera o creanţă certă, stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv biletul la ordin emis la 16 ianuarie 2009 şi scadent la 31 ianuarie 2009, prin care debitorul SC W.D. SRL a fost obligat să plătească creditoarei SC A.T. SRL suma de 54.065,71 euro cu titlu de chirie restantă.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin rezoluţia din 29 octombrie 2009, a respins această plângere ca neîntemeiată, constatând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de furt calificat, întrucât executorul judecătoresc şi reprezentanta creditoarei au procedat în mod legal la instituirea sechestrului şi vânzarea bunurilor mobile în vederea recuperării creanţei. Se mai constată că la data de 3 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost depusă o plângere similară de către petentul C.C. împotriva aceloraşi persoane pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi instigare de abuz în serviciu, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost introdusă în termenul de 20 zile prevăzut de lege, rezoluţia procurorului general fiind comunicată la 19 noiembrie 2009, iar înregistrarea la această instanţă a avut loc la data de 25 noiembrie 2009.
Verificând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că în mod corect procurorul a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., de care au fost acuzaţi intimaţii B.M. şi N.T.
Între SC A.T. SRL şi SC W.D. SRL, a existat un contract încheiat la 25 aprilie 2008, în baza căruia această din urmă societate a închiriat suprafaţa de 362,43 mp., situată în incinta M.C. din cadrul G.R. din Cluj Napoca, pentru o chirie lunară de 5.952,19 euro. Ca urmare a faptului că SC W.D. SRL nu a achitat chiria pe o perioadă de 5 luni, iar biletele la ordin prezentate ca şi garanţii au fost refuzate la plată, în virtutea dreptului de gaj pe care creditoarea îl avea asupra bunurilor aflate în spaţiul locatarului, a apelat la executorul judecătoresc care la data de 9 februarie 2009 a întocmit un proces verbal, în care se menţiona datoria societăţii creditoare la suma de 84.065,71 euro cu titlu de chirie, somând petentul cu plata acesteia.
Ulterior, prin Încheierea nr. 441/ CC din 11 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a dispus ca odată cu înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile aflate în spaţiul comercial, din complexul M.C., iar în baza acestei hotărâri, în data de 18 februarie 2009 executorul a încheiat un proces verbal prin care a sechestrat definitiv toate bunurile aflate în spaţiul comercial menţionat mai sus. Apoi s-a trecut la inventarierea bunurilor mobile sechestrate şi evaluarea acestora de către un evaluator autorizat, după care s-au organizat licitaţii pentru vânzarea publică a bunurilor sechestrate în vederea recuperării sumei datorate de către petent.
Din actele dosarului, respectiv copia procesului verbal în care sunt enumerate bunurile inventariate, precum şi din celelalte documente aflate la dosar, nu a rezultat ca vânzarea la licitaţie să aibă loc în legătură cu alte bunuri decât cele aflate în spaţiul comercial închiriat. Mai mult, s-a procedat la efectuarea unei expertize de evaluare a tuturor acestor bunuri, iar organizarea licitaţiei s-a făcut în baza tuturor documentelor întocmite în cadrul dosarului execuţional.
Din actele premergătoare nu a rezultat ca executorul judecătoresc sau reprezentanta societăţii creditoare să-şi fi însuşit pe nedrept bunuri aflate în posesia sau detenţia altei persoane, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), art. 209 C. pen.
În acelaşi timp, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la plângerea petentului, în mod definitiv s-a stabilit prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 26/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale acestei infracţiuni. Petentul a uzat de toate căile pentru a contesta soluţia procurorului, iar prin Sentinţa penală nr. 72 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a stabilit în mod definitiv că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei, în termen legal, petentul a declarat prezentul recurs.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat la judecarea recursului.
În cererea de recurs, petentul nu menţionează motivele de recurs.
De asemenea, se reţine că petentul nu a depus motive scrise de recurs, şi nici alte înscrisuri noi în susţinerea recursului.
În lipsa unor motive de recurs ale petentului, Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal în 18 februarie 2009, prin care au fost declarate sechestrate toate bunurile aflate în spaţiul comercial mai sus menţionat, după care, s-a procedat la inventarierea bunurilor, evaluarea lor şi apoi organizarea licitaţiei.
S-a apreciat de către procuror că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar creditoarea N.T. a folosit căile legale pentru a-şi recupera o creanţă certă, stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv biletul la ordin emis la 16 ianuarie 2009 şi scadent la 31 ianuarie 2009, prin care debitorul SC W.D. SRL a fost obligat să plătească creditoarei SC A.T. SRL suma de 54.065,71 euro cu titlu de chirie restantă.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin Rezoluţia din 29 octombrie 2009, a respins această plângere ca neîntemeiată, constatând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de furt calificat, întrucât executorul judecătoresc şi reprezentanta creditoarei au procedat în mod legal la instituirea sechestrului şi vânzarea bunurilor mobile în vederea recuperării creanţei. Se mai constată că la data de 3 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost depusă o plângere similară de către petentul C.C. împotriva aceloraşi persoane pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi instigare de abuz în serviciu, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost introdusă în termenul de 20 zile prevăzut de lege, rezoluţia procurorului general fiind comunicată la 19 noiembrie 2009, iar înregistrarea la această instanţă a avut loc la data de 25 noiembrie 2009.
Verificând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că în mod corect procurorul a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., de care au fost acuzaţi intimaţii B.M. şi N.T.
Între SC A.T. SRL şi SC W.D. SRL, a existat un contract încheiat la 25 aprilie 2008, în baza căruia această din urmă societate a închiriat suprafaţa de 362,43 mp., situată în incinta M.C. din cadrul G.R. situată în Cluj Napoca, pentru o chirie lunară de 5.952,19 euro. Ca urmare a faptului că SC W.D. SRL nu a achitat chiria pe o perioadă de 5 luni, iar biletele la ordin prezentate ca şi garanţii au fost refuzate la plată, în virtutea dreptului de gaj pe care creditoarea îl avea asupra bunurilor aflate în spaţiul locatarului, a apelat la executorul judecătoresc care la data de 9 februarie 2009 a întocmit un proces verbal, în care se menţiona datoria societăţii creditoare la suma de 84.065,71 euro cu titlu de chirie, somând petentul cu plata acesteia.
Ulterior, prin încheierea nr. 441/ CC din 11 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a dispus ca odată cu înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile aflate în spaţiul comercial, din complexul M.C., iar în baza acestei hotărâri, în data de 18 februarie 2009 executorul a încheiat un proces verbal prin care a sechestrat definitiv toate bunurile aflate în spaţiul comercial menţionat mai sus. Apoi s-a trecut la inventarierea bunurilor mobile sechestrate şi evaluarea acestora de către un evaluator autorizat, după care s-au organizat licitaţii pentru vânzarea publică a bunurilor sechestrate în vederea recuperării sumei datorate de către petent.
Din actele dosarului, respectiv copia procesului verbal în care sunt enumerate bunurile inventariate, precum şi din celelalte documente aflate la dosar, nu a rezultat ca vânzarea la licitaţie să aibă loc în legătură cu alte bunuri decât cele aflate în spaţiul comercial închiriat. Mai mult, s-a procedat la efectuarea unei expertize de evaluare a tuturor acestor bunuri, iar organizarea licitaţiei s-a făcut în baza tuturor documentelor întocmite în cadrul dosarului execuţional.
Din actele premergătoare nu a rezultat ca executorul judecătoresc sau reprezentanta societăţii creditoare să-şi fi însuşit pe nedrept bunuri aflate în posesia sau detenţia altei persoane, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), art. 209 C. pen.
În acelaşi timp, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la plângerea petentului, în mod definitiv s-a stabilit prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 26/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale acestei infracţiuni. Petentul a uzat de toate căile pentru a contesta soluţia procurorului, iar prin Sentinţa penală nr. 72 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a stabilit în mod definitiv că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei, în termen legal, petentul a declarat prezentul recurs.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat la judecarea recursului. în cererea de recurs, petentul nu menţionează motivele de recurs.
De asemenea, se reţine că petentul nu a depus motive scrise de recurs, şi nici alte înscrisuri noi în susţinerea recursului.
În lipsa unor motive de recurs ale petentului, Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 214/P/2009 care conţine toate înscrisurile cu relevanţă probatorie pentru corecta şi completa soluţionare a plângerii penale formulată de petent.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, inclusiv după completarea acestora potrivit ordonanţei de infirmare, activitate procesuală necesară pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petent, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. d) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În consecinţă, în lipsa altor critici concrete ale petentului cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, înalta Curte constată că organele judiciare (procurorul, procurorul general şi judecătorul instanţei de fond) au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi în materia soluţionării plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată. Soluţiile dispuse sunt motivate în fapt şi în drept, Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele de natură probatorie şi juridică prezentate de organele judiciare.
În lipsa motivelor concrete de recurs ale petentului, şi în lipsa unor probe noi în recurs (înscrisuri noi) Înalta Curte apreciază că ampla motivare a Rezoluţiei nr. 214/P/2009 din 5 octombrie 2009 (pag.2-4 rezoluţie), motivarea Rezoluţiei nr. 915/II/2/2009 din 29 octombrie 2009 (pag.2 rezoluţie) şi, mai ales, argumentele sentinţei judecătorului primei instanţe (pag.3-4 sentinţă), astfel cum a fost expuse anterior, justifică nu numai concluzia legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, dar şi pe cea a inutilităţii reiterării argumentaţiei de fapt şi de drept.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.C.
Împotriva sentinţei penale nr. 26/2010 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 2322/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
