ICCJ. Decizia nr. 2344/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2344/2010
Dosar nr. 5783/3/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 507 din 07 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393 din 01 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această pedeapsă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393 din 01 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această pedeapsă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 10 ani şi 3 ani închisoare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 20 ianuarie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată suma de 249 RON indisponibilizată la CEC conform recipisei de consemnare nr. 2171987/1 din data de 05 februarie 2009.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,94 g heroină indisponibilizată la I.G.P.R. -D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0000820 din data de 06 februarie 2009.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 20 ianuarie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un individ cunoscut cu numele de „C.", identificat ulterior în persoana inculpatului G.A.D., se ocupă cu vânzarea de droguri, respectiv cocaină şi heroină, în zona Dristor.
Prin ordonanţa nr. 5A din data de 20 ianuarie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu nume de cod „T.G." şi a colaboratorului acestuia cu nume de cod „B.A." în vederea obţinerii mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunii menţionate.
Astfel, după consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce urmau a fi folosite la cumpărarea de droguri de la inculpatul G.A.D., în prezenţa investigatorului sub acoperire „T.G.", colaboratorul cu nume de cod „B.A." l-a contactat telefonic pe inculpat stabilind cu acesta să se întâlnească în faţa magazinului Mega Image de pe strada Rîmnicu Sărat, Bucureşti, sector 3.
La data de 20 ianuarie 2009, însoţit de către investigatorul sub acoperire, colaboratorul „B.A." s-a deplasat în zona stabilită pentru tranzacţie, prilej cu care inculpatul i-a predat colaboratorului 11 doze de heroină, 10 doze contra sumei de 600 lei şi o doză în plus drept „bonus" iar colaboratorul i-a înmânat banii reprezentând contravaloarea drogurilor.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 522321 din data de 23 ianuarie 2009, cele 11 doze conţineau cantitatea de 1,14 grame heroină.
Cu ocazia percheziţionării corporale a inculpatului, s-au găsit asupra acestuia suma de 600 lei cu privire la care inculpatul a precizat că provin din vânzarea a 10 doze de heroină precum şi două doze de heroină cu privire la care a declarat că-i aparţin şi le deţinea pentru consumul propriu, acestea conţinând cantitatea de 0,15 grame heroină, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 522321 din data de 23 ianuarie 2009.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, în sensul că la data de 20 ianuarie 2009 a vândut colaboratorului introdus în cauză 10 doze de heroină contra sumei de 600 lei şi i-a oferit o doză în plus drept „bonus", declaraţiile inculpatului fiind avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt conform art. 69 C. proc. pen.
Situaţia de fapt expusă mai sus a fost reţinută pe baza analizei coroborate a procesului-verbal de prindere in flagrant a inculpatului G.A.D., a declaraţiilor martorului C.T.M.,a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 522321 din data de 23 ianuarie 2009, a procesului verbal de redare a discuţiilor purtate cu ocazia tranzacţiei având ca obiect heroină, şi a declaraţiei inculpatului G.A.D.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului G.A.D. care la data de 20 ianuarie 2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod B.A. 1,14 grame heroină şi a fost depistat deţinând cantitatea de 0,15 grame heroină în vederea consumului propriu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte aflate în concurs real şi prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, Tribunalul a avut în vedere, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea concretă şi împrejurările comiterii faptelor, cantitatea de droguri vândută, poziţia procesuală sinceră a inculpatului, dar şi, în detrimentul acestuia, starea de recidivă în care se afla la momentul comiterii infracţiunilor, recidivă mare postcondamnatorie stabilită în raport de sentinţa de contopire pronunţată de Judecătoria Giurgiu, aspect ce denotă perseverenţa infracţională a inculpatului şi o atitudine constantă de ignorare a normelor de drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.A.D. criticând-o netemeinicie, sub aspectul reindividualizării pedepselor ce i-au fost aplicate de către instanţa de fond, ca urmare a comportării avute pe parcursul întregului procesului penal ce a constat în încercarea de a deferi justiţiei şi alte persoane implicate în traficul de droguri de mare risc.
Prin Decizia penală nr. 55 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 507 din data de 7 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5783/3/2009, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele de 10 ani şi 3 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de 685 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393 din data de 1 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această pedeapsă, în final inculpatul având de executat 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) – art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.D. la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare (un an şi 11 luni).
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 685 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393 din data de 1 martie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, care a fost contopit cu această pedeapsă, în final inculpatul având de executat 1 an şi 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 ani şi 1 an şi 11 luni închisoare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplic. în cauză a disp. art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară de 3 ani, după executarea pedepsei de 8 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 20 ianuarie 2009 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
La pronunţarea hotărârii a fost avut în vedere faptul că în faza de judecată a apelului, inculpatul a adus la cunoştinţă instanţei că a formulat la datele de 24 iunie 2009 şi 16 octombrie 2009 două denunţuri împotriva numitului „D." cât şi a numiţilor V.R. şi M.V., susţinând că aceştia se face vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Denunţurile formulate de către inculpat au avut la bază prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, urmărind ca în timpul judecăţii să denunţe sau faciliteze tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei.
S-a reţinut, însă, că prin adresele nr. 1856 din 03 septembrie 2009 şi nr. 207 din 01 februarie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat instanţei de apel că s-a dispus clasarea cauzelor întrucât aspectele denunţate de către inculpatul G.A.D. nu s-au materializat.
Cu toate acestea, instanţa de apel a constatat că în raport de comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut faptele comise şi a încercat totodată să tragă la răspundere penală şi alte persoane implicate în traficul de droguri de mare risc, acesta beneficiază de prevederile art. 80 alin. (1) C. pen., ca urmare a concursului existent între circumstanţa atenuată prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi starea de recidivă prev. de art 37 lit. a) C. pen.
Prin urmare, s-a apreciat că scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unor pedepse inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 37 lit. a) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a individualizării acestora astfel cum prevăd dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul G.A.D., solicitând casarea hotărârilor şi redozarea pedepsei.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că la data de 20 ianuarie 2009 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod B.A. 1,14 grame heroină şi a fost depistat deţinând cantitatea de 0,15 grame heroină în vederea consumului propriu.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice a cestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., au fost stabilite pedepse într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.
Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate de către prima instanţă, fiind reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a justifica coborârea pedepselor sub limita stabilită anterior.
Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2009 la 15 iunie 2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2009 la 15 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2322/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2355/2010. Penal → |
|---|
