ICCJ. Decizia nr. 2395/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2395/2010
Dosar nr. 330/89/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Decizia penală nr. 61 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul inculpatului B.S. împotriva Sentinţei penale nr. 29 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o, pe motiv că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pedeapsa aplicată corespunde scopului consacrat în art. 52 C. pen., mai ales că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţia instanţei de fond şi apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, oral, în şedinţă de judecată, întrucât s-ar fi comis o eroare gravă de fapt în aprecierea şi interpretarea probatoriului şi nu ar fi fost corect individualizată pedeapsa, cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Chiar dacă inculpatul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., din moment ce au fost invocate cele 2 cazuri de casare, instanţa de recurs le va analiza, fiind incidente dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind fondat numai cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Astfel, corect au interpretat instanţele probatoriul cauzei reţinând ca şi situaţie de fapt că în seara zilei de 16 iunie 2008, orele 21,20 inculpatul B.S. s-a deplasat la terasa C. din comuna Ghidigeni, judeţul Galaţi unde a găsit pe victima M.D., ce avea căruţa cu material lemnos trasă alături, iar el consuma bere cu martorul B.A.
Inculpatul i-a reproşat victimei un conflict mai vechi când îl lovise cu capul în gură, declanşând cearta între ei după care au început să se îmbrâncească reciproc. Deşi s-a încercat despărţirea lor şi aplanarea conflictului de către martorul M.J., ambii l-au îndepărtat, continuând-şi cearta şi îmbrâncelile.
La un moment dat, pe fondul bruscării reciproce, inculpatul B.S. i-a aplicat o lovitură de pumn în ochiul drept victimei, care a căzut, lovindu-se şi cu capul de planul dur al terasei, acoperită cu beton şi pavele.
Martorul M.J. a acordat primul ajutor victimei încercând să o ridice de pe pardoseală, însă acesta a refuzat, rămânând în poziţia şezut pe terasă.
Martorii V.F.A. a văzut, în jurul orelor 21,45, victima întinsă pe terasă, iar C.N.D., l-a văzut la orele 22,00, lângă terasa respectivă.
Crezând că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost anunţat martorul R.T., rudă cu victima, care deplasându-se la faţa locului, a găsit-o ghemuită lângă căruţa cu lemne, ţinându-se de cap, nefiind în stare să vorbească. Presupunând şi el că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a lăsat acolo şi a luat numai căruţa pe care a dus-o la domiciliul mamei victimei. Când s-a întors după aceasta, s-a întâlnit cu victima pe drum, însă nu a fost recunoscut de aceasta, care şi-a continuat deplasarea.
Victima a ajuns la locuinţa mamei sale, unde s-a culcat, după ce a vomat.
A doua zi, pe 17 iunie 2008 victima s-a deplasat la locuinţa sa, în acelaşi sat, dar care aparţine tot mamei sale, unde pe seară a fost găsit de martora M.S., în pat cu spume la gură. Şi mama sa a tratat situaţia cu superficialitate, nerealizând starea gravă în care se afla fiul său şi l-a lăsat în continuare să zacă, revenind abia în seara zilei de 18 iunie 2008 împreună cu martorii R.T. şi P.Z. găsind victima în comă, cu spume la gură şi fără a mai recunoaşte pe cineva sau să mai poată vorbi.
A fost internat de urgenţă, însă cu tot efortul cadrelor medicale, victima a decedat la data de 24 iunie 2008.
Din raportul de necropsie medico-legală nr. X/2008 al I.M.L. Iaşi reiese că moartea numitului M.D. a fost violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecinţa hematomului extradural, dilacerărilor şi contuziei cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă şi bază, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie. Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, între leziunile cerebrale şi deces existând relaţie de cauzalitate directă, necondiţionată.
Prin urmare, susţinerea privind grava eroare de fapt în care s-ar fi aflat instanţele atunci când au interpretat materialul probator nu poate fi împărtăşită. Este neîndoielnic că rezultatul letal produs este urmarea praeterintenţiei, chiar dacă inculpatul a acţionat cu intenţia numai de a-i produce vătămări corporale victimei.
De altfel, pentru tipologia infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este specifică această formă a laturii subiective, intenţia urmată de culpă, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă.
Referitor la eroarea gravă de fapt practica juridică a mai stabilit ca interpretarea dată de instanţe să fie contrară probelor cauzei, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Cea de-a doua critică privind individualizarea judiciară a pedepsei este însă întemeiată.
Într-adevăr, împrejurările faptei conduc la certitudinea conflictului dintre cei doi, inculpat-victimă, ambii necedând în confruntarea directă pe care au avut-o, refuzând aplanarea incidentului chiar la intervenţia martorului M.J.
Mai mult, deşi acest martor a încercat să acorde primul ajutor victimei după căderea acesteia la pământ, a fost refuzat categoric.
Apoi, ceilalţi martori ca şi chiar familia victimei au mai ţinut-o încă două zile la domiciliu fără să-i acorde asistenţă sanitară de specialitate, crezând că este băut şi abia când au realizat starea gravă în care se găsea, l-au internet în spital.
Inculpatul B.S., deşi mai are o amendă penală de 400 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în luna mai 2006, comunitatea locală îl caracterizează pozitiv, considerând fapta un incident izolat în viaţa acestuia şi, deşi aceste aspecte au fost constatate de către prima instanţă nu au fost şi reţinute ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
În raport şi cu criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se apreciază că pentru realizarea scopurilor reglementate de art. 52 C. pen. este necesară recuantificarea pedepsei care obligatoriu va fi coborâtă sub minimul special legal de 5 ani, conform dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.
Sub aspectul modului de executare al acesteia, instanţa de recurs apreciază că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins prin privarea de libertate a inculpatului, prin extragerea lui din sânul comunităţii locale care a apreciat pozitiv până la momentul faptei, întreaga conduită socială a sa, cea mai potrivită fiind aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. cu stabilirea obligaţiilor legale impuse de art. 863 C. pen. şi punerea în vedere a dispoziţiilor art. 864 şi 865 C. pen.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată în totalitate decizia şi în parte sentinţa penală, numai sub aspectul celor expuse şi, rejudecând, aplicarea dispoziţiilor legale menţionate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 29 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, cu privire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei.
Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 183 C. pen. la 4 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 865 C. pen.
Face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3155/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3163/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
