ICCJ. Decizia nr. 2382/2010. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2382/2010
Dosar nr. 1404/2/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72 din 16 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de petentul I.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5197/94/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată la 16 februarie 2010, petentul I.I.E. a solicitat în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen. lămurirea Deciziei penale nr. 65 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti sub aspectul cheltuielilor judiciare.
Procedând la examinarea contestaţiei în raport de actele de la dosar, cât şi de prevederile invocate, instanţa a constatat - pe de o parte - că dispozitivul deciziei atacate este clar sub aspectul cheltuielilor judiciare, iar pe de altă parte, că atât cheltuielile judiciare acordate statului, cât şi cele acordate părţilor nu pot fi supuse cenzurii prin prisma dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatorul, care, în esenţă, a reiterat susţinerile privind examinarea cauzei cu privire la cheltuielile personale, cât şi la obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate în raport de această critică, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
În raport de prevederile art. 461 C. proc. pen. care stabilesc prin cazurile, limitativ şi expres reglementate, limitele în care funcţionează această instituţie de drept procesual penal nu pot fi invocate decât aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie nici legalitatea şi temeinicia hotărârilor, nici modificarea acestora şi nici discutarea obligării la cheltuieli judiciare.
Întrucât, contestaţia la executare constituie un demers jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, este inadmisibil ca pe această cale să se solicite înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin decizia penală atacată, aşa cum a procedat contestatorul.
Cum contestatorul tinde - ca pe această cale - să soluţioneze nu o problemă de executare conform art. 461 C. proc. pen., ci una care vizează fondul şi care este rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin decizia atacată, în mod legal, contestaţia a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Drept urmare, pentru aceleaşi considerente critica este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de petentul I.I.E. se va respinge, ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul I.I.E. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2385/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
