ICCJ. Decizia nr. 2455/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2455/2010
Dosar nr. 5341/1/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 22966/3/2009 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor S.C.I. (fiul lui V. şi al M.F., născut în Bucureşti), V.R.M. (fiul lui A. şi al C.C., născut în Bucureşti), N.G.I. (fiul lui A. şi al F., născut în Ploieşti, judeţul Prahova), R.C.M. (născut în Bucureşti), A.A.C. (fiul lui V. şi al C., născut în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ), S.E.A. (fiul lui L. şi al M., născut în Bucureşti) şi B.C.A. (născut în Bucureşti).
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 161 din 4 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii: N.G.I. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; A.A.C. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; V.R.M. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; B.C.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.C.I. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.E.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1383/2008 a Tribunalului Bucureşti şi R.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. a) din C. pen., la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen. pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 176/2009, a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, că temeiurile avute în vedere la arestarea lor se menţin şi că ele impun, în continuare privarea de libertate a acestor inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii S.C.I., V.R.M., N.G.I., R.C.M., A.A.C., S.E.A. şi B.C.A. care au susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi au solicitat revocarea acesteia şi judecarea lor în stare de libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din analiza actelor dosarului rezultă că arestarea inculpaţilor s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că aceştia au comis infracţiunile de trafic de droguri de risc, trafic internaţional de droguri de risc şi constituire de grup infracţional în scopul săvârşirii de infracţiuni, constând în aceea că în lunile februarie, martie şi aprilie 2009 au adus din Olanda diverse cantităţi de cannabis - drog de risc, pe care l-au valorificat în România, fiind surprinşi în flagrant, după ce au efectuat asemenea tranzacţii ilicite.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Bucureşti, aşa cum s-a arătat în cele ce preced a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate, în baza art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Ţinând seama de materialul probator al cauzei şi de soluţia de condamnare Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor şi din împrejurările comiterii lor.
Se mai constată că de la data arestării inculpaţilor, 23 martie 2009 şi 14 aprilie 2009 până în prezent, în condiţiile în care s-a pronunţat o soluţie de condamnare, continuarea privării de libertate apare ca o măsură rezonabilă, nicidecum excesivă.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi a art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.C.I., V.R.M., N.G.I., R.C.M., A.A.C., S.E.A. şi B.C.A. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.C.I., V.R.M., N.G.I., R.C.M., A.A.C., S.E.A. şi B.C.A. împotriva Încheierii din 7 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 22966/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi S.C.I., A.A.C., S.E.A. şi B.C.A. la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi V.R.M., N.G.I. şi R.C.M., la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1190/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1191/2010. Penal → |
|---|
