ICCJ. Decizia nr. 1177/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1177/2010
Dosar nr. 470/100/200.
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 219 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Maramureş, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul G.G. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
A fost dedusă reţinerea de 24 ore din data de 12 septembrie 2007.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul G.G. a fost obligat să plătească părţii civile G.N. suma de 2500 lei şi contravaloarea de la data executării a sumei de 1800 Euro, cu titlu de despăgubiri materiale şi 4000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3158 lei despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş " din Baia Mare.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile N.G. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare iar către stat suma de 800 lei cu acelaşi titlu.
S-a dispus restituirea către inculpat a unei „şurubelniţe „ corp delict.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pe fondul unor grave neînţelegeri între familiile părţilor, mai precis, între inculpat şi tatăl părţii vătămate, care sunt fraţi, neînţelegeri legate de proprietatea unor terenuri, orice întâlnire dintre membrii celor două familii se solda cu scandal, scandal aşa cum s-a întâmplat şi la data de 14 august 2007, când în scandal au fost implicaţi fiul inculpatului şi partea vătămată, ocazie cu care au fost anunţate şi organele de Poliţie.
La 15 august 2007, fiind sărbătoare religioasă, partea vătămată însoţită de fratele său G.C., şi G.I. şi martora S.A. s-au deplasat în oraş şi au mers la bar pentru a servi o cafea.
În local a intrat la scurt timp şi inculpatul care aflat în stare de ebrietate, a început să le reproşeze incidentele anterioare adresându-le injurii. Pentru a aplana conflictul şi după ce inculpatul - deşi a fost în mod insistent – rugat - nu a plecat de la masa lor, cei patru au hotărât să plece ei; cu toate acestea, inculpatul i-a urmărit şi, în momentul în care a ajuns-o pe partea vătămată, din urmă a prins-o de gât şi cu un cuţit pa care îl avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri. Ca răspuns la violenţele inculpatului, partea vătămată şi fratele acesteia, cu o bâtă de lemn şi cu o tijă metalică pe care le aveau în maşină, l-au lovit, la rândul lor, pe inculpat. Raportul de expertiză medico-legală cu nr. 898 din 30 august 2007 a concluzionat că partea vătămată G.N. a prezentat plăgi înjunghiate hemitorace faţă antero-laterală penetrantă braţ stâng, leziuni care s-au putut produce cu corp tăietor-înţepător, acestea necesitând pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul G.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a solicitat desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, la o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege, fără a se retine circumstanţe atenuante în favoarea acestuia. Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în principal, să se dispună restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, în sensul reaudierii martorilor care au dat declaraţii contradictorii , iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 89 A din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, a desfiinţat sentinţa cu privire la reţinere de circumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi, în rejudecare l-a condamnat pe inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
A fost dedusă reţinerea de 24 ore din data de 12 septembrie 2007.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.G.
Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare şi nici măcar în stare de provocare, întrucât din probele administrate nu a rezultat ca fapta să fi fost săvârşită de acesta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust sau sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocarea părţii vătămate şi a altor persoane; cât priveşte cererea formulată de inculpat, în sensul de a dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale s-a constatat că nu poate fi admisă în condiţiile dispoziţiile care reglementau această instituţie au fost abrogate.
Cu privire la individualizare pedepsei s-a apreciat că, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei, care a produs urmări grave şi al făptuitorului care, deşi nu are antecedente penale, nu a depus diligente pentru despăgubirea părţii vătămate, nu se justifica reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.G., solicitând, în principal, trimitere cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât aceasta nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor cererilor esenţiale iar în subsidiar achitarea inculpatului întrucât acesta ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate la fond şi în apel rezultă că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod clar şi neechivoc că inculpatul G.G. a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor calificat, astfel încât cererea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă nu poate fi primită.
Solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. sub incidenţa legitimei apărări, prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită. Pentru a fi în prezenţa legitimei apărări inculpatul ar fi trebuit să săvârşească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care ar fi pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu s-a aflat în nici una din situaţiile prevăzute de textul de lege menţionat , cu atât mai mult cu cât acesta a avut iniţiativa conflictului şi, mai ales, purta asupra sa un cuţit (ceea ce, desigur, îi insufla un sentiment de securitate), cuţit cu care a şi aplicat victimei, într-o zonă vitală a corpului, mai multe lovituri care i-au pus viaţa acestuia în primejdie, faptă care întruneşte, cu certitudine, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, cum, de altfel în mod corect au stabilit atât prima instanţă cât şi cea de apel.
Faţă de considerentele ce precedă şi avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se din oficiu Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 89 A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2414/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
