ICCJ. Decizia nr. 2456/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2456/2010
Dosar nr. 800/46/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53/F din 10 iunie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 94 alin. (1)din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul din Milano (Italia), secţia judecătorul pentru investigaţii preliminare – dr. G.T., în Dosarul nr. 32457/09 RGNR (mod. 21), nr. 6823/09 RGGIP, la data de 21 mai 2010, pe numele persoanei solicitate G.N. şi, respectiv, la data de 7 iunie 2010, pe numele C.R.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 416 – grup infracţional organizat – şi art. 55 Dosar legislativ nr. 231/2007 – folosire pe nedrept de carduri de plată şi transferuri de valori – şi predarea persoanelor solicitate către autorităţile judiciare italiene, cu condiţia ca, în cazul în care se vor pronunţa pedepsele privative de libertate, persoanele predate să fie transferate în România pentru executarea acestora.
A dispus arestarea în vederea predării a persoanelor solicitate G.N., fiul lui M. şi F., şi C.R.M., fiul lui M. şi A., ambii aflaţi în prezent în Arestul I.P.J. Argeş, pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 10 iunie 2010 şi până la 08 iulie 2010, inclusiv.
A constatat că persoanele solicitate G.N. şi C.R.M. au fost reţinute pentru 24 de ore, la data de 10 iunie 2010, ora 8,30, respectiv ora 09,00.
A dispus emiterea mandatului de arestare prev. de art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 392/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare dintre persoanele solicitate.
A luat act că persoanele solicitate nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că la data de 10 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a înaintat instanţei potrivit art. 89 alin. (1) şi art. 90 din Legea 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, mandatele europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanelor solicitate G.N. şi C.R.M., după ce în prealabil I..J.P.R. – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol sesizase Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti despre faptul că, Biroul Central Naţional Interpol Roma a dispus urmărirea internaţională în vederea arestării şi predării către Italia a persoanelor respective.
S-a mai reţinut că împotriva persoanelor solicitate a fost emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea de infracţiuni informatice, solicitându-se efectuarea verificărilor pentru localizarea urmăriţilor despre care se susţine că fac parte dintr-o grupare de crimă organizată.
După identificarea persoanelor solicitate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus prin Ordonanţa din 10 iunie 2010 reţinerea pe timp de 24 ore a celor două persoane solicitate şi a sesizat Curtea de Apel Piteşti cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acestora.
În cauză au fost ataşate la dosar mandatele europene de arestare pentru fiecare dintre persoanele solicitate, traduse în limba română, cererea Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, prin care se solicită asistenţă juridică în materie penală, adresa Biroului Naţional Interpol către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ordonanţa de reţinere, declaraţiile persoanelor solicitate, copii de pe cazier şi adrese emise de organele de poliţie pentru punerea în executare a măsurilor prevăzute de lege.
Instanţa, potrivit art. 90 alin. (3) din Legea 302/2004 a ascultat persoanele solicitate, constatând, că acestea cunosc conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene şi i-a încunoştinţat despre posibilitatea de a consimţi la predare, precum şi despre consecinţele juridice şi caracterul irevocabil al consimţământului.
Persoanele solicitate au declarat că nu consimt la predarea către statul italian dar au precizat că nu există nici o eroare cu privire la identitatea lor, datele de identitate consemnate în mandatele europene de arestare emise în cauză fiind corecte.
În fapt instanţa a constatat că autorităţile judiciare italiene au emis mandatele europene de arestare pe numele celor două persoane solicitate, pentru infracţiunile de grup infracţional organizat şi folosire pe nedrept de carduri de plată şi transferuri de valori, mandatele fiind date în baza unei ordonanţe de arest preventiv emisă de judecătorul pentru investigaţii preliminare.
Instanţa făcând referire la faptele care au determinat emiterea ordonanţei de arest preventiv, astfel cum rezultă din conţinutul mandatelor europene de arestare, a reţinut că aceste fapte au fost încadrate în prevederile art. 416 C. pen. italian, fiind pedepsite cu o pedeapsă de 7 ani închisoare şi respectiv în prevederile art. 55 Dosar legislativ nr. 231/2007, care le sancţionează cu pedeapsa până la maxim 5 ani închisoare.
Ca urmare s-a constatat, că faptele care dau loc la predare către autorităţile italiene sunt prevăzute de art. 85 alin. (1) pct. 1 - participare la grup infracţional organizat şi pct. 11 – fapte legate de criminalitatea informatică – din Legea 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile procedurale, neexistând motive de refuz a executării dintre cele prevăzute de art. 88 din aceeaşi lege.
S-a concluzionat în sensul că nu există dubii cu privire la emiterea mandatelor europene de arestare de către organele judiciare italiene, astfel că, deşi nu a fost primit originalul acestor acte, copiile trimise prin fax sunt în măsură să servească soluţionării cauzei, comunicarea prin mijloace electronice rapide fiind impusă de celeritatea desfăşurării procedurilor legale.
Pe de altă parte instanţa a avut în vedere că în cadrul acestei proceduri nu poate fi pusă în discuţie modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al mandatului european de arestare şi nici vinovăţia persoanei solicitate, instanţa fiind limitată potrivit dispoziţiilor Legii 302/2004 modificată şi completată, numai la analizarea condiţiilor impuse de prevederile art. 90 alin. (1), (5) şi (7) şi respectiv art. 91 alin. (1) din lege.
Ca urmare, constatându-se îndeplinite toate condiţiile impuse de lege instanţa a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de autorităţile judiciare italiene şi predarea persoanelor solicitate.
Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Piteşti au declarat recurs persoanele solicitate, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeincie reiterând, în esenţă, susţinerile invocate şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă, respectiv lipsa originalelor mandatelor europene de arestare şi modul formal de îndeplinire a actelor de procedură.
Recursul declarat de persoanele solicitate este nefondat.
Examinând actele şi lucrările din dosar, respectiv hotărârea atacată în raport cu criteriile invocate cât şi din oficiu Înalta Curte reţine, că instanţa de fond, în mod judicios şi motivat a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile legale privind mandatele europene de arestare emise de Tribunalul din Milano, secţia judecătorul pentru investigaţii preliminare la data de 21 mai 2010 pe numele persoanei solicitate G.N. şi respectiv la data de 07 iunie 2010 pe numele C.R.M., precum şi faptul că nu este incident nici un motiv de refuz, astfel încât a dispus punerea în executare a mandatelor, cu respectarea regulii specialităţii.
Cât priveşte susţinerea recurenţilor în sensul că în speţă nu ar fi garantată autenticitatea mandatelor europene de arestare deoarece au fost transmise prin fax, neexistând la dosar originalele actelor respective, Înalta Curte apreciază că această critică nu poate fi primită, atâta timp cât faxurile primite certifică copiile respective astfel cum rezultă din datele de transmitere, care se regăsesc şi în conţinutul mandatelor şi care fac referiri la numărul de fax şi adresa de e-mail, iar pe de altă parte comunicarea prin mijloace electronice rapide în astfel de situaţii reprezintă o cale uzitată de către Interpol dată fiind urgenţa procedurii reclamate de executarea mandatelor europene de arestare.
Referitor la cea de-a doua critică privind modul de îndeplinire de către autorităţile italiene a procedurilor, care au stat la baza emiterii celor două mandate europene de arestare, Înalta Curte constată, că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 modificată şi completată, în cadrul procedurii mandatului european de arestare, instanţele nu pot pune în discuţie modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al mandatului şi nici vinovăţia sau nevinovăţia persoanei solicitate, limitându-se doar la o verificare a condiţiilor formale impuse de lege şi la identificarea unor eventuale motive de refuz sau obiecţii privind identitatea persoanelor solicitate.
O atare poziţie a instanţelor este determinată şi de principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce pe baza căruia se execută mandatul european de arestare, în conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea 302/2004.
Aşa fiind se constată, că nici această critică invocată de recurenţi nu este întemeiată, astfel că pentru considerentele arătate recursurile declarate apar ca nefondate urmând a fi respinse ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de persoanele solicitate G.N. şi C.R.M. împotriva sentinţei penale nr. 53/F din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentele persoane solicitate la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 80 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3901/2010. Penal. Infracţiuni privind Fondul... | ICCJ. Decizia nr. 3905/2010. Penal → |
|---|
