ICCJ. Decizia nr. 3901/2010. Penal. Infracţiuni privind Fondul Funciar (Legea 18/1991). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3901/2010
Dosar nr. 2514/246/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 669/R din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent A.D. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 2514/246/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul recurent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs. Definitivă.
Pentru a decide astfel instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 2514/246/2009, în baza art. 394 lit. c) cu art. 401 şi urm. C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire a revizuentului A.D. domiciliat în sat S., jud. Arad împotriva Sentinţei penale nr. 228 din 22 mai 1999 pronunţată de Judecătorie Ineu în Dosar nr. 209/1999.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 228/1999 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosar nr. 209/1999, petentul revizuent a fost condamnat în baza art. 108 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) C. pen., la 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare în posesie şi în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la 400.000 lei ROL cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, care a fost respins prin Decizia penală nr. 746 din 06 septembrie 1999 a Tribunalului Arad şi a formulat apel care a fost respins prin Decizia penală nr. 511 din 26 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit prevederilor art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi solicitată când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Ori faţă de cele expuse, prima instanţă a constatat că nu sunt întrunite niciuna din condiţiile prevăzute în art. 394 C. proc. pen. inclusiv motivul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pe care petentul şi-a bazat cererea nefăcându-se nicio dovadă că sentinţa a cărui revizuire s-a solicitat a fost fundamentată pe un act care ulterior ar fi fost declarat fals, a respins cererea de revizuire a petentului revizuent A.D., împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A.D. solicitând prin motivele depuse în scris casarea Sentinţei penale nr. 228/1999 a Judecătoriei Ineu, întrucât este nevinovat, iar reclamanta să fie adusă cu mandat de aducere, precum şi cei care au declarat mincinos. Revizuentul nu critică hotărârea atacată, ci reia motivele care au determinat-o să formuleze cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 2514/246/2009, a fost respins apelul declarat de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2514/246/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, examinând apelul declarat în cadrul dat de dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că prima instanţă a apreciat corect cauza dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Aceasta pentru că, cererea de revizuire a unei sentinţe penale definitive se poate solicita în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. Pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil şi constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului. Ori, în cauză, susţinerile revizuentului privind pretinse declaraţii mincinoase date de martori nu au fost dovedite în sensul celor de mai sus. Pentru a se lua în considerare cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c) C. proc. pen., înscrisul despre care se afirmă că ar fi fals, trebuie să fi fost declarat fals prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, fapt nedovedit. Nefiind incidente niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea apare ca fiind inadmisibilă.
Prin urmare, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul să plătească statului suma de 10 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 2514/246/2009 a declarat recurs revizuentul recurent A.D. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 28 ianuarie 2010, sub nr. 2514/246/2009.
În motivarea recursului, revizuentul a arătat că este nemulţumit de faptul că nu sunt aduşi în faţa instanţei toţi acei care au contribuit la înscenarea Dosarului nr. 209/P/2008, se încearcă denaturarea adevărului, iar reclamantul are rude în parchet.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate şi analizate din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de articolul sus-menţionat, astfel încât în mod corect prima instanţă şi instanţa de apel au respins cererea acestuia. Referitor la motivele de recurs, Curtea a constatat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., solicitările inculpatului privind aducerea în faţa instanţei a reclamantului şi a tuturor celor pe care îi consideră vinovaţi neavând temei legal în cazul soluţionării acestei căi extraordinare de atac. Astfel, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent A.D. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad.
Împotriva deciziei Curţii a declarat recurs revizuentul recurent A.D., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială de revizuire.
Recursul este inadmisibil.
Înalta Curte reţine că, revizuentul recurent A.D. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţată în recurs de Curtea de Apel, prin care a fost respins ca nefondat recursul revizuentului, declarat împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 2514/246/2009, prin care a fost respins apelul declarat de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2514/246/2009.
Recursul declarat de revizuent împotriva unei decizii definitive este inadmisibil întrucât art. 3851 C. proc. pen., care indică hotărârile supuse recursului, nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva deciziei prin care s-a soluţionat deja un recurs.
În raport de aceste considerente şi de dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 669/R din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 669/R din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2456/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
