ICCJ. Decizia nr. 2563/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2563/2010
Dosar nr. 3659/89/2009
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 17 martie 2010, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul H.V. (cetăţenie român, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale), pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 15 octombrie 2009 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public şi, în baza art. 17 alin. (3) şi art. 18 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate P.L.G., prin reprezentant legal P.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale şi a luat act că partea vătămată P.L.G., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 560 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, atât pentru inculpat, cât şi pentru partea vătămată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
De asemenea, l-a obligat pe inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare părţii vătămate P.L.G., prin reprezentant legal, suma de 18 RON.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Vaslui a reţinut, în esenţă, că prin Rechizitoriul nr. 928/R/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 7 decembrie 2009, înregistrat la această instanţă la data decembrie 2009 sub numărul 369/89/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.V. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă calificată, prevăzută de 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că în perioada septembrie - octombrie 2009 inculpatul a întreţinut acte sexuale normale cu minora P.L.G., vârstă de 13 ani şi 9 luni, fiica soţiei sale P.M., profitând de vârsta fragedă a acesteia şi folosind ameninţarea şi constrângerea morală.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că începând cu anul 1999, inculpatul H.V. a întreţinut o relaţie concubinaj cu numita P.M., iar la data de 1 iulie 2009 cei doi şi-au oficializat relaţia căsătorindu-se.
Din relaţia de concubinaj au rezultat doi copii minori, iar numita P.M. mai avea un copil minor rezultat dintr-o relaţie anterioară, pe partea vătămată P.L.G., născută la data de 5 ianuarie 1996.
S-a reţinut că partea vătămată a locuit permanent cu mama, tatăl vitreg şi fraţii mai mici.
În cursul lunii septembrie 2009, fără să se fi putut stabili data exactă, într-o seară, inculpatul H.V. i-a cerut părţii vătămate P.L.G. să-l însoţească la o suprafaţă de teren, situată în afara satului, pentru a culege porumb. Minora a dat curs solicitării, iar după ce inculpatul a cules câţiva ştiuleţi de porumb, pe fondul consumului de alcool, acesta i-a propus să întreţină relaţii sexuale. Deşi partea vătămată s-a împotrivit, inculpatul a profitat de forţa sa fizică şi de ascendentul psihic pe care-l avea asupra minorei, a dezbrăcat-o şi a întreţinut cu ea un act sexual normal.
S-a mai reţinut că revenind la domiciliu, minora nu i-a relatat imediat mamei sale cele întâmplate, spunându-i după câteva zile, când au hotărât să nu sesizeze organele de poliţie, pentru a o feri pe minoră de discuţiile localnicilor.
Ulterior, în ziua de 6 octombrie 2009, după ce s-a certat cu numita P.M., pe care a încuiat-o în locuinţă, inculpatul H.V. a luat-o de mână pe minora P.L.G., pe care a condus-o într-o anexă a gospodăriei, respectiv într-o bucătărie, loc unde a ameninţat-o cu bătaia şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal.
În noaptea de 12/13 octombrie 2009, inculpatul H.V. s-a certat din nou cu numita P.M., căreia i-a spus că este îndrăgostit de fiica ei şi că vrea să ";fugă în lume cu aceasta";, şi-a închis soţia în locuinţă, legând uşa de la intrare cu sârmă, apoi a dus minora în aceeaşi bucătărie, unde, prin ameninţare, inculpatul a întreţinut un nou act sexual cu ea.
A doua zi, pe data de 13 octombrie 2009, numita P.M. s-a întâlnit cu fiica ei, partea vătămată P.L.G., care i-a relatat faptele comise de inculpat, iar în urma discuţiilor purtate, pe data de 14 octombrie 2009 au sesizat organele de poliţie.
La solicitarea organelor de poliţie, la data de 14 octombrie 2009 minora P.L.G. a fost examinată în cadrul Cabinetului Medico-Legal Judeţean Vaslui, iar din raportul de expertiză medico-legală nr. 215/E din 14 octombrie 2009, a rezultat că minora prezintă o deflorare mai veche, ce poate data de mai mult de 10 zile şi că aceasta nu prezintă semne de violenţă. De asemenea, minora prezintă o dezvoltare fizică superioară vârstei cronologice şi instrucţiei şcolare, iar în secreţia vaginală recoltată de la minoră s-au pus în evidenţă frecvente capete de spermatozoizi, ceea ce atesta consumarea unui raport sexual vaginal în ultimele 24 - 48 de ore.
S-a mai menţionat că, după ce a fost prima dată abuzată sexual de tatăl ei vitreg, inculpatul H.V., minora P.L.G., pe fondul tulburărilor sufleteşti, a relatat unor prieteni fapta la care a fost supusă, dar a şi consemnat aspecte despre viaţa ei personală într-un jurnal, caiet care a fost depus de aceasta la dosarul cauzei.
Prima instanţă a constatat că fapta inculpatului H.V., de a întreţine în mod repetat, în perioada septembrie - octombrie 2009, acte sexuale normale cu fiica sa vitregă P.L.G., în vârstă de 13 ani şi 9 luni, prin ameninţare şi constrângere morală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă existente la dosar.
Pentru fapta săvârşită, prima instanţă i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., având în vedere criteriile enumerate la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, acestea fiind între 10 - 25 ani închisoare, urmarea produsă, trauma suferită de minoră, evoluţia ei ulterioară din punct de vedere afectiv şi sexual, lipsa antecedentelor penale, precum şi conduita sinceră a acestuia, forma continuată a infracţiunii.
În termenul prevăzut de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a promovat apelul împotriva sentinţei mai sus menţionată, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând o pedeapsă mai mică, în raport circumstanţele reale şi personale.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar şi din oficiu, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul nu este întemeiat şi, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 56 din 13 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H.V., împotriva Sentinţei penale nr. 74 din data de 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 3659/89/2009, sentinţă penală pe care a menţinut-o.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului H.V., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 17 martie 2010 la 13 aprilie 2010.
Totodată, l-a obligat pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a stabilit să fie avansat din fondurile statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut în esenţă, că din coroborarea plângerii părţii vătămate, a declaraţiilor părţii vătămate, a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a raportului de expertiză medico-legală, cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, precum şi cu cele ale reprezentantului legal al părţii vătămate, a rezultat, cu certitudine, că în perioada septembrie - octombrie 2009, inculpatul, profitând de vârsta fragedă a părţii vătămate şi folosind forţa, ameninţarea şi constrângerea morală, a întreţinut acte sexuale cu fiica soţiei sale, minora P.L.G., în vârstă de 13 ani.
Instanţa de apel a mai reţinut că limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de la 10 la 25 ani închisoare, iar împrejurările în care a fost comisă fapta, consecinţele asupra evoluţiei psiho-sociale a minorei, care este fiica soţiei sale, sunt tot atâtea aspecte ce ar justifica o sancţiune severă, însă prima instanţă, corect, a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita procesuală corespunzătoare nu justificau coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, ci constituiau date de care trebuie să se ţină seama la individualizarea pedepsei.
Pe cale de consecinţă, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar criticile formulate de apelantul inculpat, sub acest aspect, le-a considerat neîntemeiate.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii apelate, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. instanţa de prim control judiciar a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat, în termen legal, recurs inculpatul H.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând motivele invocate în faţa instanţei de prim control judiciar.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul cu nr. 3659/89/2010, fixându-se termen intermediar pentru verificarea legalităţii şi temeinicei măsurii arestării preventive la 31 mai 2010 şi prim termen de judecată la 14 iunie 2010.
La termenul fixat, recurentul inculpat s-a prezentat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, precizând că înţelege să-şi retragă recursul formulat.
Faţă de manifestarea de voinţă, liber exprimată de recurentul inculpat H.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 56 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul H.V. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 380/2010. Penal → |
|---|
