ICCJ. Decizia nr. 380/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 380/2010
Dosar nr. 515/32/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 153 din 9 noiembrie 2009, în baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.N. împotriva rezoluţiei nr. 509/II-2 din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 11 iunie 2009, dispusă în dosarul nr. 1318/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza disp. art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu s-a început urmărirea penală în contra intimatului B.I., executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de fals intelectual prev. de art. 289 din acelaşi cod, precum şi de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., din actele premergătoare nerezultând săvârşirea faptelor reclamate, executorul judecătoresc, în realizarea dosarelor execuţionale aplicând dispoziţiile procedural civile şi pe cele ale legii speciale.
Plângerea petentului, formulată în conformitate cu disp. art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 22 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Nemulţumit de hotărâre, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată.
Recursul nu este fondat.
Este de amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecând plângerea, se verifică rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Ca atare, din examinarea actelor premergătoare efectuate, se constată că T.N. se plânsese procurorului pentru că „executorul judecătoresc B.I. i-a scos la vânzare, prin executare silită, mai multe bunuri pentru o datorie de 9 milioane lei, pe care începuse să o achite în rate".
În fapt, actele premergătoare au reţinut că la 27 mai 2002, L.M. a cerut executorului, punerea în executare a sentinţei penale nr. 221 din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Bicaz, prin aceasta T.N. fiind obligat la plata sumei de 10 milioane lei daune şi 2 milioane lei cheltuieli judiciare.
În realizarea sarcinilor specifice, executorul judecătoresc a emis, către petent, somaţie şi neprimind vreun răspuns, a procedat la executare silită prin poprire asupra drepturilor băneşti pe care cel obligat le primea de la SC B.W. SRL Bereşti –Tazlaia. În continuare, pentru că firma procedase la desfacerea contractului de muncă al celui obligat, executorul a întocmit proces-verbal de situaţie ce a vizat un imobil proprietate a petentului, evaluare şi publicaţia de vânzare.
Parcurgându-se etapele vânzării la licitaţie, executorul a scos bunul la licitaţie, procesul-verbal fiind semnat de petent.
În aceste condiţii, dosarele de executare nr. 85/2002 şi nr. 2/2003 nu conţin vreo încălcare, de către executor, a sarcinilor de serviciu şi nici nu s-a relevat că ar fi falsificat sau uzitat vreun act fals.
Actul procurorului a mai reţinut că o plângere asemănătoare de-a petentului formase obiectul dosarului nr. 577/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, şi în acesta dispunându-se neînceperea urmăririi penale în contra intimatului.
Sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 153 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2563/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 386/2010. Penal → |
|---|
