ICCJ. Decizia nr. 2640/2010. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2640/2010
Dosar nr. 445/45/2010
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 445/45/2010, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 de zile, şi, în consecinţă:
În baza art. 155 C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 1 din data de 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U din 03 iunie 2010, împotriva inculpatului A.M. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, începând de la 02 iulie 2010 până la 31 iulie 2010, inclusiv.
S-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, formulată de inculpat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 445/45/2010 din 25 iunie 2010, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat în temeiul art. 156 şi urm. C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2010 - 31 august 2010, a inculpatului A.M., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:
- art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii de prelungire a arestării preventive a inculpatului A.M. s-a învederat următoarele:
La data de 26 aprilie 2010, procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi s-au sesizat din oficiu cu privire la activităţile ilicite desfăşurate de un grup infracţional, care deţine, comercializează şi foloseşte ilegal mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, fapte ce aduc atingere siguranţei naţionale.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, la data de 22 martie 2007 a fost înfiinţată SC P.O. SRL Iaşi, care are ca obiect principal de activitate realizarea de software la comandă. Asociaţi la firmă sunt numiţii C.I.D., cu 19 părţi sociale, şi A.M., cu o parte, acesta din urmă fiind administratorul şi cel care se ocupă în fapt de bunul mers al societăţii.
Din anul 2009, SC P.O. SRL Iaşi dispune de o pagină de web, www.YYYYYYYYYY.ro, unde se află magazinul on-line al firmei, pe care sunt postate produsele comercializate, denumite ";echipamente de spionaj";. La categoria ";telefon spion"; sunt oferite spre vânzare produsele X.P., X.G. şi X.S.
Acestea sunt în fapt programe software ce se instalează pe telefonul mobil al unei persoane care urmează a fi monitorizată, fără ştiinţa ei. Programele au fost achiziţionate în toamna anului 2009 şi în luna mai 2010, de către inculpatul A.M. de la firma thailandeză ";V.C."; LTD, producătorul acestora.
Inculpatul A.M., împreună cu inculpata T.M. a deţinut, comercializat şi confecţionat în mod ilegal produsul software, cu denumirea comercială ";X.";, ce reprezintă un mijloc specific de interceptare a convorbirilor telefonice, ambientale şi a comunicării prin poşta electronică, e-mail.
Cele trei variante de soft au fost oferite spre vânzare astfel: X.P. la preţul de 2.377 RON, X.G. la 1.797 RON şi X.S. vândut la 1.297 RON. La achiziţionarea X.P. şi X.G. era inclus şi un telefon mobil, special preparat pentru a se efectua interceptările telefonice şi în mediu ambiental.
De obicei, clienţii vizualizau produsele pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro, după care le comandau on-line sau contactau telefonic reprezentantul SC P.O. SRL Iaşi, care în mod obişnuit era inculpata T.M. Aceasta promova şi detalia amănuntele privitoare la soft, la modalităţile de plată şi remitere a produsului, după care îndruma clientul să ia legătura cu inculpatul A.M., recomandat a fi tehnicianul I.T., ce urma a acorda sprijin tehnic cumpărătorului. În situaţia în care clientul nu reuşea să instaleze programul inculpatul A.M. instala personal aplicaţia pe telefonul ţintă.
Fără a putea verifica soft-ul înainte de a-l cumpăra, clientul făcea plata în contul firmei, şi mai des, în cel al inculpatului A.M. sau on-line prin Poşta Română, pe numele inculpatei T.M. Imediat după ce clientul făcea dovada plăţii, primea de la inculpat pe e-mail un cod de activare, format din zece cifre, iar în ziua următoare, prin coletărie, primea telefonul special confecţionat în scopul monitorizării persoanei vizate, denumită ";ţintă";. De asemenea, cumpărătorul mai primea pe adresa de e-mail, manualul detaliat al tehnicii de instalare a soft-ului, precum şi numele de utilizator şi parola, care-i oferea acces la contul său deschis pe www.XXXXXXX pentru a citi rapoartele, adică înregistrarea timp de 7 zile a tuturor apelurilor efectuate şi recepţionate de pe telefonul ";ţintă";, s.m.s.-urile, localizarea persoanei monitorizate şi e-mail-urile trimise şi primite de aceasta. Numele de utilizator şi parola erau create de inculpatul A.M., care era administratorul unei partiţii.
Prepararea telefonului martor consta în dezactivarea microfonului aparatului şi a semnalelor acustice ale tastelor, pentru ca persoana care efectua interceptările convorbirilor şi în mediu ambiental, să nu fie deconspirată, ţinta să nu ştie că este monitorizată. Acest telefon era folosit exclusiv de către client pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi ascultarea discuţiilor în mediu ambiental ale victimei.
Varianta de soft cea mai vândută este X.P., fiind şi cea mai performantă dintre cele trei. Pentru a instala soft-ul, cumpărătorul trebuia să aibă acces pentru circa jumătate de oră la telefonul mobil al persoanei ce urma a fi monitorizată, fără ştiinţa şi acordul ei, această persoană devenind victimă a încălcării grave a libertăţii individuale şi a dreptului la viaţa intimă şi de familie, consacrate de art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Se mai precizează faptul că, pentru a putea fi instalat soft-ul, victima trebuia să aibă un anumit model de telefon mobil, pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro fiind disponibilă o listă cu aparatele compatibile. Mai mult, pentru a se instala X.P. victima trebuia să fie abonat al uneia dintre companiile de telefonie mobilă.
Cumpărătorul tasta pe telefonul mobil al victimei codul de activare primit pe e-mail de la inculpatul A.M., apoi activa prin intermediul companiei de telefonie G.P.R.S.-ul (General Packet Radio Service - cel mai des întâlnit sistem de transmitere a datelor în lume, folosit de companiile de telefonie mobilă). Tot persoana care făcea instalarea activa funcţia de ";conferinţă"; pe telefonul victimei şi introducea în memoria aparatului numărul telefonului martor, care prin intermediul soft-ului era ascuns, astfel că victima nu ştia că în conversaţia sa exista şi o terţă persoană, ce asculta. Clientul seta ca telefonul ţintă să nu memoreze s.m.s.-urile primite şi dezactiva funcţia ";apeluri în aşteptare";.
În telefonul ţintă clientul memora până la 10 numere, care avertizau telefonul martor în momentul în care victima era apelată sau apela unul din numerele, înregistrate în mediul ambiental. Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa inculpatei T.A. au fost găsite şi ridicate mai multe bunuri printre care telefonul ";martor";, marca N.X., iar de la partea vătămată Ş.G. a fost ridicat telefonul ";ţintă"; marca N.Y..
La începutul lunii mai 2010, inculpatul F.V. împreună cu inculpata A.S., din Bacău, au contactat-o pe inculpata T.M. şi au solicitat relaţii despre produsul software X.P., cu intenţia de a-l achiziţiona şi de a-l instala ilicit într-un aparat telefonic N.N. achiziţionat de aceştia în scopul de a-l oferi cadou persoanei ce urma a fi ţintă şi a fi interceptată ilegal.
În urma convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul A.M. şi inculpatul T.M. inculpaţii s-au hotărât să achiziţioneze soft-ul, sens în care în data de 05 mai 2010 au virat suma de 1.998 RON în contul SC P.O. SRL Iaşi, deschis la B.R.D. În aceiaşi zi, în jurul orei 13,00 inculpaţii F.V. şi A.S. au primit prin e-mail codul de activare al soft-ului.
În intervalul 05 - 07 mai 2010, cei doi i-au contactat telefonic, în mod repetat pe inculpaţii T.M. şi A.M., iar acesta din urmă a oferit asistenţă tehnică în vederea instalării soft-ului în aşa fel încât să nu poată fi depistat de către ţintă. Întrucât nu au reuşit să instaleze soft-ul, în data de 07 mai 2010, în jurul orei 14 inculpata A.S. s-a deplasat în municipiul Iaşi, la sediul firmei, unde inculpatul A.M. a instalat soft-ul X.P., cu ajutorul căruia inculpatul F.V. a interceptat-o pe partea vătămată L.L., cu care avea o relaţie extraconjugală din toamna anului 2009. Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa inculpatului F.V., cât şi la sediul firmei sale au fost găsite şi ridicate mai multe bunuri printre care şi telefonul ";martor"; marca N.X. De la partea vătămată L.L. a fost ridicat telefonul ";ţintă";, marca N.N. şi cartela SIM aferentă care a fost făcut cadou acesteia de către inculpat cu scopul de a o monitoriza.
La data de 20 mai 2010 inculpatul B.N., din Bucureşti, a achitat în contul SC P.O. SRL Iaşi, plată efectuată de la B.R.D. - Sucursala Academiei, suma de 2.377 RON, scopul declarat a acestei tranzacţii fiind ";achiziţie upgrade software";.
Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, emise în prezenta cauză de către Curtea de Apel Iaşi, a rezultat faptul că în ziua de 19 mai 2010 inculpatul B.N. l-a apelat de la postul telefonic XXX pe inculpatul A.M. căruia i-a solicitat detalii despre soft-ul X.P., acesta fiind interesat de achiziţionarea unui astfel de produs. În cursul zilei de 20 mai 2010 inculpatul B.N. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul A.M. şi a primit detalii despre instalarea soft-ului. Coletul conţinând telefonul ";martor"; a fost expediat la adresa indicată de inculpatul B.N. din mun. Bucureşti, în noaptea de 20/21 mai 2010 B.N., asistat telefonic de inculpatul A.M., a instalat soft-ul achiziţionat pe telefonul ";ţintă";, telefon care aparţinea soţiei sale B.E., avea numărul YYY şi a interceptat-o pe aceasta.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa inculpatului B.N. au fost găsite şi ridicate mai multe bunuri printre care telefonul ";martor"; marca N.X. având cartela SIM aferentă iar de la partea vătămată B.E. a fost ridicat telefonul ";ţintă"; prin intermediul căruia acesteia i-au fost interceptate convorbirile telefonice fiind monitorizată de către inculpat.
Începând cu data de 25 mai 2010 inculpatul G.E. din Bucureşti a efectuat purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpatul T.M. cât şi cu inculpatul A.M. privind achiziţionarea soft-ului X.P. cât şi cu privire la instalarea acestuia pe telefonul ";ţintă";. Inculpatul G.E. a achitat în ziua de 25 mai 2010 contravaloarea produsului prin sistemul on-line al Poştei Române, pe numele inculpatul T.M., iar în ziua de 26 mai 2010 i-a fost expediat la adresa de domiciliu coletul conţinând telefonul ";martor";, care a ajuns în aceeaşi zi la destinaţie.
Acesta, ajutat de fiul său G.A., a instalat produsul software destinat exclusiv interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale, transmisiilor SMS şi localizării terminalelor de telefonie mobilă, pe aparatul telefonic ";ţintă"; marca ";NN";, iar pentru monitorizarea telefonului a primit un aparat telefonic ";martor";, marca ";N.X."; preparat de inculpatul A.M. De asemenea, inculpatul G.E. a obţinut de la inculpatul A.M. codul de activare pe site-ul www.XXXXXXX. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa inculpatului G.E., au fost găsite şi ridicate mai multe bunuri printre care şi telefonul ";martor"; model N.X.. Ulterior acesta a predat organelor de anchetă telefonul ";ţintă"; marca NN, pe care a instalat soft-ul X.P..
La data de 20 mai 2010, învinuitul G.A.O., administrator la SC H.T.A.A. SRL Tg. Mureş, i-a contactat atât pe inculpatul A.M., cât şi pe inculpata T.M., fiind interesat de achiziţionarea unui soft X.P. Învinuitul G.A.O. a solicitat detalii tehnice despre produs, precum şi modalitatea de instalare. La data de 21 mai 2010, în contul SC P.O. SRL Iaşi, deschis la B.R.D., a fost virată prin ordin de plată de către SC H.T.A.A. SRL de la Banca Transilvania, sucursala Tg. Mureş, suma de 2.378 RON reprezentând contravaloarea soft-ului iar în aceeaşi zi învinuitul, conform alegerii avute cu inculpatul A.M., a trimis prin curierat rapid telefonul ";ţintă"; marca XYZ, la SC P.O. SRL Iaşi, pentru ca inculpatul A.M. să instaleze soft-ul pe acesta. Telefonul ";ţintă";, gata preparat, i-a parvenit numitului G.A.O. pe data de 25 mai 2010, iar în data de 26 mai 2010 acesta a efectuat teste pentru a verifica dacă funcţionează aparatul cu soft-ul instalat.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că aparatul telefonic ";ţintă";, monitorizat de învinuitul G.A.O. avea numărul de apelare ZZZ, la data de 27 mai 2010 a fost schimbată cartela SIM de către persoana monitorizată, însă acest lucru nu a împiedicat monitorizarea în continuare a ţintei. S-a stabilit că persoana monitorizată era partea vătămată B.A., care era angajată la firma condusă de învinuit.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa cât şi sediul firmei aparţinând înv. G.A.O., au fost găsite şi ridicate mai multe bunuri, iar asupra acestuia a fost găsit telefonul ";martor"; marca N.X. şi cartela SIM aferentă, iar de la partea vătămată B.A. a fost ridicat telefonul ";ţintă"; marca ZZZ.
În cauză a fost administrat următorul probatoriu: declaraţiile părţilor vătămate; procesele-verbale de percheziţie domiciliară; procese-verbale privind listing-urile posturilor telefonice aparţinând inculpaţilor; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire ";A.";; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; declaraţii de martori; procese-verbale de ridicare de bunuri şi înscrisuri de la părţile vătămate; declaraţiile inculpaţilor şi învinuiţilor; documente contabile; extrase de cont de la unităţile bancare; comunicări de la Registrul Comerţului; facturi fiscale privind soft-urile valorificate cât şi telefoanele ";martor"; expediate către cumpărători.
Prin ordonanţele din 02 iunie 2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală privind pe A.M., T.M., T.A., B.N. şi F.V. pentru infracţiunile sus-menţionate.
S-au emis ordonanţe de reţinere şi s-a dispus reţinerea inculpaţilor A.M., T.A., B.N. şi F.V. pe timp de 24 ore, care a fost pusă în executare începând cu data de 02 iunie 2010, iar la data de 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iaşi a dispus măsura arestării preventive a inculpatului A.M. pe o perioadă de 29 de zile, respectiv 03 iunie 2010 - 01 iulie 2010 inclusiv, iar cu privire la inculpaţii T.A., B.N. şi F.V. s-a dispus interdicţia de a nu părăsi ţara pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03 iunie 20101.
De la luarea măsurii preventive a arestării inculpatului au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: au fost solicitate şi obţinute autorizaţii de efectuarea unor percheziţii în sistemele informatice, ridicate de la inculpaţi; au fost efectuate percheziţii în sistemele informatice ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, din data de 02 iunie 2010; au fost ridicate de bunuri şi înscrisuri de la învinuiţi şi părţi vătămate; au fost solicitate date de la operatorii de telefonie mobilă; au fost solicitate şi obţinute listing-uri ale posturilor telefonice utilizate de inculpat; s-au efectuat cercetări în vederea identificării celorlalte persoane care au achiziţionat programe software X.P., valorificate de către inculpat; s-a dispus prin ordonanţe efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată Bucureşti, asupra telefoanelor ";martor"; şi ";ţintă"; ridicate de la inculpaţi/învinuiţi şi părţi vătămate.
În referatul parchetului s-a arătat că până în prezent urmărirea penală nu a putut fi terminată deoarece în cauză trebuie efectuate următoarele acte de urmărire penală: obţinerea de la instituţiile solicitate a răspunsurilor şi rezultatului verificărilor şi efectuarea de activităţi în consecinţă; finalizarea percheziţiilor în sistemele informatice ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi analizarea datelor rezultate în urma acestor activităţi; verificarea conturilor inculpaţilor de pe site-ul www. XXXXXXX precum şi analizarea traficului de internet, interceptat în cauză în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Iaşi; extinderea urmăririi penale cu privire la celelalte persoane care au achiziţionat soft-ul X.P. de la inculpatul A.M.; audierea persoanelor identificate ca potenţiale victime, cărora le-a fost instalat soft-ul X.P., pe aparate telefonice şi care au făcut sau fac obiectul unor interceptări telefonice sau în mediul ambiental; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului.
Analizând materialul probatoriu întocmit în cauză s-a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M. este determinantă în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.
Astfel, s-a considerat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sarcina acestuia reţinându-se săvârşirea de infracţiuni care aduc atingere siguranţei naţionale, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul a desfăşurat acţiuni care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor astfel cum sunt ocrotite şi definite prin Legea nr. 51/1991, la art. 3 lit. f), în art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Este adevărat că unele persoane care au utilizat soft-ul şi-au interceptat soţii sau persoanele cu care aveau relaţii extraconjugale, însă prin aceasta au avut acces la viaţa intimă şi a altor persoane decât cele monitorizate efectiv. Victimele s-au arătat profund deranjate de încălcarea propriei intimităţi, chiar dacă a fost făcută de un membru al familiei sau un alt apropiat, acestea nu ştiau faptul că inculpatul A.M. avea şi el acces la datele lor, prin aceea că acesta putea accesa raportările din contul fiecărui client, căruia îi generase ID şi parolă.
Autorităţilor le este permis să supravegheze o persoană, să o intercepteze şi să asculte conversaţiile purtate în mediu ambiental, numai cu autorizaţie de la un judecător, în condiţii limitativ prevăzute de lege, doar în cazul infracţiunilor grave şi fără a se putea folosi detaliile legate de viaţa intimă. per a contrario, oricărei persoane fizice nu-i poate fi permis să supravegheze pe altele, fără ştiinţa lor, chiar dacă este vorba de soţ.
Faptele şi împrejurările expuse intră în domeniul ocrotit de Legea nr. 51/1991 şi Legea nr. 161/2003, fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 3 la 12 ani. Conţinutul constitutiv al infracţiunilor şi mai ales modul de săvârşire a acestora imprimă un grad ridicat de periculozitate, iar lăsarea în libertate a inculpatului A.M. ar genera un sentiment profund de insecuritate şi ar duce percepţia că autorităţile judiciare sunt incapabile să pună capăt acestui fenomen.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de fond a constatat că cererea D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iaşi privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M. pe o durată de 30 zile este întemeiată. Potrivit art. 155 C. proc. pen. care reglementează prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat; dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Această prelungire a duratei arestării preventive se poate dispune, potrivit art. 156 C. proc. pen. doar pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Prin Rezoluţia din 17 mai 2010 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului A.M., iar prin ordonanţa din 02 iunie 2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile prev. de art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin Încheierea nr. 1 din 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iaşi a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.M. pe o durată de 29 de zile, începând de la 03 iunie 2010 până la 01 iulie 2010 inclusiv, reţinând că sunt întrunite cumulativ în cauză prevederile art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., 136 alin. (1), art. 1 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, subzistă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul A.M. a comis infracţiunile pentru care este cercetat, constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2009 şi mai 2010 a achiziţionat de la firma thailandeză ";V.C."; LTD produse F.S. sub denumirea credite V., a produs şi a pus la dispoziţie prin comercializarea către diferite persoane, coduri de acces şi alte asemenea date informatice apte a permite accesul parţial sau total la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, înlesnind astfel interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care se efectuează în cadrul unui sistem informatic şi facilitând totodată transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic.
Faptele pentru care inculpatul A.M. este cercetat prezintă un pericol social ridicat, fiind prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert şi actual, conturat prin prisma gravităţii faptelor sub aspectul cărora inculpatul este cercetat, a importanţei valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracţională întreprinsă de inculpat, dar şi a urmărilor grave ale acestor fapte.
În acest context, împrejurările personale invocate de inculpatul A.M. nu sunt de natură a diminua pericolul pe care acesta îl prezintă pentru societate dacă ar fi lăsat în libertate.
Limitările aduse exercitării drepturilor persoanei au într-adevăr un caracter de excepţie, instanţa aflându-se în situaţia de a examina în raport cu această ingerinţă protejarea unor interese sociale superioare.
Examinând interesul social (protejarea ordinii de drept) în raport de interesul personal al inculpatului, constând în libertatea acestuia, instanţa a apreciat că din perspectiva gravităţii faptelor presupus a fi fost săvârşite de inculpat, a modalităţii şi împrejurărilor în care s-au desfăşurat acestea, naturii şi importanţei valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracţională întreprinsă, prevalează cel dintâi.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că în prezenta cauză trebuie acordată prioritate prezervării ordinii publice, tulburată şi afectată prin activitatea infracţională întreprinsă de inculpat.
Încălcarea ordinii de drept justifică astfel intervenţia statului prin luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta având rolul de a garanta realizarea represiunii faptelor antisociale şi de a asigura în acelaşi timp ocrotirea intereselor legitime ale membrilor societăţii.
Prin raportare la persoana inculpatului A.M., instanţa a apreciat că luarea unei măsuri preventive restrictive doar de drepturi, cum solicită acesta şi nu privative de libertate, nu corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) rap. la art. 1 C. proc. pen., fiind inoportună luarea faţă de inculpatul A.M. a unei măsuri privative mai puţin severe, cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fiind nefondată, nefiind aplicabil în cauză principiul egalităţii de tratament invocat de acesta.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.M., instanţa de fond a reţinut că, în această fază procesuală, nu este în măsură să intervină în vreun fel în clarificarea acesteia, fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, fiind suficientă verificarea existenţei unor ";indicii temeinice"; de săvârşire a unor fapte prevăzute de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fapt reliefat de mijloacele de probă administrate până în acest moment, respectiv: declaraţiile victimelor L.L., Ş.G., B.E., B.A., ale martorilor M.F., A.I., G.A., B.I., procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, listing-ul telefoanelor deţinute de inculpaţi şi ale celor "; ţintă";, procesele-verbale de transcriere a corespondenţei prin poşta electronică între inculpaţi/învinuiţi, procesul-verbal al investigatorului acoperit, rulajele conturilor bancare şi documentele de plată prin sistemul on-line al Poştei Române, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare şi la sediile firmelor şi dovezile de ridicare de bunuri şi înscrisuri, procesele-verbale de percheziţionare a sistemelor informatice ridicate la percheziţiile domiciliare.
Faţă de stadiul urmăririi penale şi de importanţa procesuală a actelor ce trebuie efectuate în cauză, instanţa de fond a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., pe o durată de 30 zile, cu începere de la 02 iulie 2010 până la 31 iulie 2010 inclusiv, fiind întrunite cumulativ în cauză prevederile art. 155, 156, 159, 343, 148 lit. f) şi art. 136 alin. (1) şi art. 1 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii şi pe fond respingerea cererii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, învederând, în esenţă, că lăsarea sa în stare de libertate nu prezentă pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În mod temeinic şi legal instanţa de fond a admis propunerea formulată de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. (2), (6), (7) raportat la art. 156 alin. (1) şi art. 155 C. proc. pen., având în vedere necesitatea administrării probaţiunii şi împrejurarea că temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului - prevăzut de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. - nu s-a modificat.
Astfel, fără a reitera argumentele reţinute corect de prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că timpul scurs de la luarea acestei măsuri şi până în prezent nu justifică, la acest moment, concluzia că nu ar mai fi îndeplinite condiţiile menţinerii arestării preventive a inculpatului.
Cerinţa instituită de teza I a art. 148 lit. f) C. proc. pen., este indiscutabil îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate, Înalta Curte apreciază că acesta subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci şi datele referitoare la faptă, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia (cei care concură la înfăptuirea ei) nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esenţială a infracţiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este acuzat inculpatul, de reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
În acest sens, Înalta Curte reţine că în Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2008, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza ";Calmanovici împotriva României"; şi publicată în M. Of. nr. 283/30.04.2009, se arată: ";Curtea observă că, chiar şi în absenţa unei jurisprudenţe naţionale care să fie, în mod constant, coerentă în materie, instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei pericolului pentru ordinea publică, printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul moral al acestuia";.
Din actele dosarului rezultă cel puţin indicii temeinice, în accepţiunea art. 143 C. proc. pen., ce formează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr. 51/1991 şi Legea nr. 161/2003, aducând atingere siguranţei naţionale, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpatului, nu poate fi disociat de rezonanţa socială pe care o generează asemenea fapte, creându-se temerea legitimă că oricine poate fi victima unei agresiuni deosebite îndreptate împotriva vieţii sale private.
Pe de altă parte, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, anumite infracţiuni, cum sunt cele reţinute în sarcina inculpatului A.M., sunt susceptibile a produce o aşa numită tulburare socială, de natură a justifica, un anumit timp, detenţia provizorie.
Înalta Curte nu neagă dreptul oricărui acuzat de a fi judecat în stare de libertate şi nici obligaţia ce revine judecătorului de a analiza posibilitatea luării unor măsuri alternative, însă apreciază că o măsură neprivativă de libertate nu este oportună la acest moment, ancheta nefiind finalizată.
Totodată, constată că toate temeiurile care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea circumstanţelor personale, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru dispunerea unei măsuri alternative, neprivative de libertate, necesitatea interesului general al societăţii primând asupra celui personal al inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 445/45/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 445/45/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Penal → |
|---|
