ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 722/2010
Dosar nr. 5250/104/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 195 din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a desfiinţat numai pe latură penală sentinţa penală nr. 67 din 19 mai 2009 a Tribunalului Olt şi în baza art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a condamnat pe inculpatul P.N. la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., deducând prevenţia la zi şi a respins atât cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen. cât şi apelul inculpatului, ca nefondat.
În motivare, instanţa de apel a reţinut că nu se pune problema cruzimilor din moment ce decesul victimei s-a datorat agresiunii din noaptea de 4/5 noiembrie 2008 şi a dimineţii de 5 noiembrie 2008, nefiind dovedită intenţia calificată a inculpatului de reprezentare şi urmărire de producere a unor suferinţe intense şi prelungite victimei care să exceadă elementului material al infracţiunii de omor.
Pe de altă însă pericolul social concret al infracţiunii, modalitatea de săvârşire cât şi persoana inculpatului recidivist postexecutoriu au justificat reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanţă, în sensul majorării acestuia.
Apelul inculpatului privind lipsa intenţiei şi a mecanismului de producere a infracţiunii a fost considerat nefondat în raport cu probele cauzei.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţiile instanţelor pentru netemeinicie întrucât în raport cu atitudinea sa cooperantă trebuia să se reţină disp. art. 74 lit. a) C. pen. şi pe cale de consecinţă să-i fie scăzută pedeapsa sub minimul special, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., mai ales că starea de ebrietate în care se afla i-a diminuat capacitatea de apreciere a faptelor sale.
La data de 16 decembrie 2009 a declarat recurs şi apărătorul din oficiu al inculpatului, pe nume B.M. pentru neacordarea onorariului de 200 lei în apel.
Examinând criticile, în raport cu actele şi lucrările dosarului, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Inculpatul P.N. deşi în vârstă de până în 40 ani este cunoscut în localitatea de domiciliu ca un consumator notoriu de alcool, devenind violent faţă de mama sa, victima P.D. atunci când nu-i dădea banii necesari pentru satisfacerea viciului său.
În contextul dat, în data de 2 noiembrie 2008 şi-a lovit mama, care a relatat martorei C.I. că loviturile sângerânde de la nivelul feţei i-au fost provocate de către inculpat.
La 2 zile, respectiv pe data de 4 noiembrie 2008, martora I.E. a văzut şi auzit ţipetele victimei care-şi implora fiul să nu o mai lovească că o omoară, martora a văzut cum inculpatul, în data respectivă, în mod repetat, cu o bucată de lemn şi un picior de scaun a lovit-o.
Din nou, în dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2008 inculpatul şi-a lovit mama care se afla în curtea casei, lângă cişmeaua de apă. Apoi, cei doi au intrat în casă, pentru ca la un anumit interval de timp, martora M.V. să o găsească pe victimă decedată, pe podeaua bucătăriei, în decubit dorsal, cu faţa umflată şi neagră.
Inculpatul nu a recunoscut faptele, susţinând că dimpotrivă, victima era o viciată a băuturilor alcoolice, iar leziunile traumatice constatate cu ocazia necropsiei şi le explica prin aceea că mama sa ar fi căzut datorită stării de beţie şi s-ar fi autoaccidentat, deşi a prezentat o alcoolemie de 0 0/oo gr. în sângele recoltat.
Victima a prezentat politraumatism cu echimoze şi hematoame multiple, interstiţiale, fractură de stern, claviculă dreapta, cubitus stâng şi fracturi costale bilaterale, hemotorax stâng, hemoragie externă şi în ţesuturile musculare.
Situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect reţinute de către ambele instanţe iar individualizarea pedepsei s-a materializat prin respectarea întocmai a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată de către instanţa de prim control judiciar corespunzând funcţiilor ei aşa cum sunt reglementate în art. 52 C. pen.
Deşi apărătorul inculpatului a solicitat reindividualizarea pedepsei invocând colaborarea cu organele judiciare a inculpatului, prin chiar memoriul depus în ziua judecării recursului, acesta neagă săvârşirea faptelor şi caracterul violent ieşit din comun cel caracterizează, acuzând martori cauzei de fals în declaraţii.
Acuză medicul legist de falsificarea raportului de necropsie şi a alcoolemiei lipsă găsită la cadavrul mamei sale, demonstrând că nici în prezent acesta nu a înţeles gravitatea deosebită şi grozăvia faptei sale, neavând nici cel mai mic regret.
Faţă de cele expuse, constatându-se temeinicia hotărârilor atacate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Recursul avocatei B.M. va fi respins ca tardiv, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., în raport cu disp. art. 3853 combinat cu art. 363 alin. (4) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 195 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 5 noiembrie 2008 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de B.M., pe care o obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2640/2010. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 729/2010. Penal → |
|---|
