ICCJ. Decizia nr. 2803/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2803/2010
Dosar nr.7004/99/2009
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 18 mai 2010, a Tribunalului Iaşi s-a hotărât:
1. S-a respins cererea ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F.A., fiul lui N. şi V., la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat".
În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului M.F.A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.F.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.F.A., fiul lui N. şi V.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2009 la zi.
2. În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.F.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in ambele faze ale procesului penal, în suma totală de 1100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara de 27 iulie 2009, inculpatul M.F.A. a consumat băuturi alcoolice pe marginea drumului comunal împreună cu alţi trei tineri din comună, respectiv cu numiţii D.F., L.O.D. şi L.M.C. La un moment dat inculpatul l-a văzut pe numitul C.C. care se îndrepta spre domiciliul său şi fără a le da vreo explicaţie celor trei tineri cu care se afla s-a îndreptat către acesta şi l-a lovit cu pumnul în zona feţei, victima căzând la pământ, ulterior fiind târâtă câţiva metri şi apoi abandonată pe marginea drumului comunal, cu faţa în jos, din cuprinsul raportului medico-legal de necropsie din 13 august 2009 rezultând că moartea lui C.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute apărută în cadrul unui politraumatism obiectivat prin fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, fracturi costale, fractură de os hioid. Raportul concluzionează că topografia şi morfologia leziunilor de violenţă pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu mijloace contondente urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur. De asemenea, s-a concluzionat că între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
Această dinamică infracţională s-a reţinut în urma coroborării declaraţiei inculpatului care a recunoscut că a lovit victima cu pumnul în zona feţei, cu cele ale martorilor D.F., L.O.D. şi L.M.C., care au consumat băuturi alcoolice pe marginea drumului împreună cu inculpatul până în jurul orei 23.00, i-ar la un moment dat inculpatul a observat venind pe drumul comunal pe victima C.C. şi fără a le spune ceva celor trei tineri, inculpatul s-a ridicat şi s-a îndreptat către acesta, spunându-le celor trei tineri că se duce să îl bată, cei trei încercând să îl oprească pe inculpatul care s-a apropiat de victimă şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feţei, precum şi cu concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză care au arătat că moartea lui C.C. a fost violentă, topografia şi morfologia leziunilor de violenţă pledând pentru producerea lor prin loviri active repetate cu mijloace contondente urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, iar între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate. Toţi martorii au mai declarat că în momentul producerii incidentului pe drum nu se mai afla nici o persoană ceea ce conduce la ipoteza că fapta să fi fost comisă de altă persoană. La acestea se mai adaugă faptul că din cercetările efectuate în cauză de la inculpat a fost ridicat un telefon mobil marca S., iar în urma analizării conţinutului mesajelor trimise de pe acest telefon în cutia de mesagerie, la domeniul mesaje trimise, a fost găsit următorul mesaj trimis surorii sale, B.N.L. - tu vezi că am dormit la tine de la 10.40 am ajuns la tine acasă ca să dorm dimineaţă la strungă, aspect confirmat de aceasta în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (f. 13-14) şi în faţa instanţei (fila 119) când a recunoscut că a primit acest mesaj de pe telefonul fratelui său însă ulterior l-a şters fiind frică să nu aibă probleme din cauza fratelui său, acesta mai adăugând că în noaptea de 27/28 iulie 2009, fratele său a venit la ea acasă în jurul orei 3 dimineaţa, a trezit-o şi a rugat-o să îl trezească dimineaţa pentru a se duce la stână.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul M.A.F. şi părţile civile C.G. şi C.A.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Părţile civile au criticat latura penală a cauzei, susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, prin Decizia penală nr. 95 din 27 mai 2010.
Instanţa de apel a reţinut că solicitarea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită, întrucât din probele administrate nu reiese că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, ci acesta a exercitat multiple violenţe atestate de actele medicale aflate la dosar.
De asemenea, criticile privind individualizarea pedepsei, formulate atât de inculpat, cât şi de părţile civile, s-au apreciat nefondate, menţinându-se cuantumul pedepsei stabilit de prima instanţă, considerat corespunzător pentru a asigura scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.A.F., care a reiterat criticile formulate în apel şi, în temeiul cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată atât prin prisma cazurilor de casare, invocate de inculpat, cât şi în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Primul motiv de recurs invocat de inculpat se referă la greşita încadrare juridică a faptei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.), solicitându-se schimbarea acesteia în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 din C. pen.
În susţinerea acestei apărări inculpatul arată că a aplicat victimei o singură lovitură, cu pumnul în zona feţei, aceasta căzând la pământ, ulterior fiind găsită decedată.
Înalta Curte nu reţine această apărare, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Este adevărat că martorii D.F., L.O.D. şi L.M.C. au arătat că au văzut când inculpatul s-a apropriat de victimă, i-a aplicat o lovitură şi aceasta a căzut, dar declaraţiile acestora au fost corect apreciate în conţinutul întregului material probator.
S-a avut în vedere că percepţia martorilor a fost estompată de întuneric, de distanţă şi de faptul că se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, astfel că probatoriul a fost întregit cu proba ştiinţifică, respectiv raportul medico - legal.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea lui C.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio - respiratorii acute apărută în cadrul unui politraumatism obiectivat prin fracturi craniene, contuze cerebrală, hemoragie subarahnoidă, hematim subdural, fracturi costale, fractură de os tiroid, raportul concluzionând că topografia şi morfologia leziunilor de violenţă pledează pentru producerea lor prin lovituri repetate cu mijloace contondente urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, iar între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate.
Prin urmare, proba ştiinţifică administrată dovedeşte că nu impactul victimei cu solul a constituit cauza decesului, ci numărul mare al leziunilor cauzate, ceea ce justifică aprecierea că, fapta inculpatului, de a aplica victimei multiple violenţe, în zone vitale, cu o intensitate sporită, ce au condus la rezultatul letal, constituie infracţiunea de omor şi nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte.
Exercitând un atac atât de agresiv asupra victimei, lovind-o cu brutalitate, în zone vitale, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, putea şi trebuia să prevadă rezultatul letal al acţiunilor sale, pe care l-a acceptat, astfel că în mod corect s-a constatat intenţia indirectă de a ucide.
Nici critica privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu poate fi primită.
Inculpatul a primit o pedeapsă de 15 ani închisoare care reprezintă minimul prevăzut de textul incriminator, iar o reducere a acesteia ar presupune reţinerea de circumstanţe atenuante care în cauză nu se regăsesc, gravitatea sporită a faptei şi atitudinea nesinceră a inculpatului, justificând menţinerea cuantumului pedepsei stabilită în cauză.
În baza acestor considerente, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38516, art. 381 din C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2009 la 4 august 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2829/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
