ICCJ. Decizia nr. 2742/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2742/2010
Dosar nr. 6114/1/2010
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cadrul şedinţei publice din data de 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.D. şi M.l.N., din perspectiva dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. şi a probelor administrate până în prezent, reţinându-se următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 30 septembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.D.M. şi a inculpatului M.l.N. în lipsă (fiind emis M.E.A. şi dat în urmărire internaţională, mandatul fiind confirmat prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a Tribunalului Braşov) pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1) C. pen. şi în stare de libertate a inculpaţilor M.R.P. şi P.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 264 alin. (1) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în noaptea de 10 iulie 2009, în intervalul orar 0,00-5,00 inculpaţi M.l.N. şi P.D.M. au aplicat victimei D.V.E. timp de aproximativ 4 ore lovituri repetate cu pumnii, picioarele şi o bâtă, au deposedat-o de telefonul mobil şi au lipsit-o ca atare de posibilitatea de a se salva prin solicitarea vreunui ajutor, au sechestrat-o în beciul martorului O.I. în prezenţa martorilor D.M., A.M.C., M.M.C., O.I. şi O.L. după care au spălat-o, i-au schimbat haine îmbibate de sânge, au transportat-o cu ajutorul inculpaţilor M.R.P. şi P.M.A. în parcarea din mun. Codlea, unde au abandonat-o şi unde a survenit decesul victimei. Se mai reţine că inculpaţii au aruncat şi distrus probele materiale pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală şi aflarea adevărului în cauză.
Prin încheierea nr. 18 din data de 24 iulie 2009 în Dosarul penal nr. 6374/62/2009 al Tribunalului Braşov s-a dispus în temeiul art. 1491 raportat la art. 143, 148 lit. a), d), f) C. proc. pen. arestarea în lipsă a inculpatului M.I.L. pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la data punerii în executare a prezentelor dispoziţii, pe numele inculpatului fiind mandatul de arestare preventivă numărul 20 din 24 iulie 2009. Prin încheierea din data de 5 ianuarie 2010 în baza art. 153 alin. (3) coroborat cu art. 150 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus executarea de către inculpat a mandatului de arestare preventivă, constatându-se că durata mandatului curge din data de 5 ianuarie 2010.
Măsurile preventive au fost luate şi menţinute cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie.
S-a consemnat de către Curtea de Apel că dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. subzistă şi la acest moment procesual, există probe temeinice administrate în cursul urmăririi penale dar şi nemijlocit de instanţă ce conturează presupunerea rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c) din C.E.D.O. că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 189 alin. (1) C. pen. respectiv: declaraţiile numiţilor D.M., D.M., O.I., O.L., M.M.C., declaraţiile părţilor civile D.C., D.E., C.E.; procesul de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală, autopsiere care se coroborează cu declaraţia inculpatului P., care a recunoscut în parte săvârşirea faptei şi cu declaraţiile inculpaţilor M.R., P.M.A.
Relativ la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., acesta subzistă şi la acest moment procesual întrucât nu a intervenit niciun element nou care să conducă la o altă soluţie. Astfel, din analiza împrejurărilor în care se presupune ca s-au săvârşit faptele - exercitarea de violenţe extreme cu pumnii, picioarele şi o bâtă asupra victimei în zona capului, a hemitoracelui şi în alte zone ale corpului, lovituri cu intensitate mare şi în zone letale, cu durata în timp - 4-5 ore de către două persoane împreună, pe timp de noapte, în curtea unei locuinţe, supunerea victimei la suferinţe multiple pe parcursul unei nopţi în care victima a fost sechestrată în beci, în condiţiile în care acţiunile acestora au fost observate de mai multe persoane, denotă faptul că inculpaţii nu au avut nici o reţinere în a acţiona, solicitându-le în mai multe rânduri martorilor prezenţi să intre în locuinţă.
S-au avut în vedere şi împrejurările ulterioare comiterii faptelor, respectiv cooptarea celor doi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate pentru înlăturarea urmelor infracţiunii: abandonarea victimei încă în viaţă într-o autogara din apropierea blocului unde locuia victima dar şi încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin abandonarea (plasa cu hainele însângerate ale victimei) sau distrugerea mijloacelor materiale de probă (înlăturarea mochetei cu sânge din autoturismul G. cu care a fost transportată victima şi vânzarea acestuia a doua zi cu suma de 700 lei, arderea puloverului cu care a fost ştearsă victima după ce a fost spălată şi schimbată de hainele ude şi pline de sânge).
S-a evidenţiat şi că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a), d) C. proc. pen. reţinute ca temei al arestării inculpatului M.I.N. subzistă şi la acest moment procesual. Astfel din momentul declanşării cercetărilor faţă de inculpat, acesta a fost căutat de mai multe ori de organele de poliţie, fiind în acest sens acte de căutare la filele 7-25 din dosarul de urmărire penală, pentru datele de: 11 iulie, 13 iulie, 14 iulie, 15 iulie, 16 iulie, 17 iulie, 18 iulie, 19 iulie, 20 iulie, 21 iulie, din toate aceste procese verbale reieşind că inculpatul este plecat de la domiciliu fără a se cunoaşte locul în care se află. Astfel din declaraţiile coinculpaţilor dar şi ale martorilor audiaţi astăzi nemijlocit de instanţă rezultă că imediat după descoperirea faptei inculpatul le-a solicitat să nu relateze adevărul organelor de poliţie şi a părăsit România, s-a aflat în Spania (fiind emis mandat european de arestare pe numele său) unde a ţinut permanent legătura telefonic cu concubina sa, sora inculpatului M., care i-a relatat că este căutat şi cercetat de organele de poliţie astfel că inculpatul s-a sustras urmăririi penale dar şi cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul M.l.N. nu este la prima confruntare cu legea penală, în acest sens din fişa de cazier reiese că faţă de acesta în anul 2008 şi 2009 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 365/2002, art. 180 alin. (2), (3) C. pen. şi art. 78 din OUG nr. 195/2002, prin urmare se poate considera că inculpatul a comis o nouă infracţiune cu intenţie.
Aşadar, văzând stadiul procesual în care se află cauza, necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, Curtea a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor M.l.N. şi P.D.
Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpatul M.l.N. Acesta a arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că în cauză există doar ipoteze de subzistenţă a motivelor rezonabilă că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. subzistă şi la acest moment procesual faţă de inculpatul recurent, există probe temeinice administrate în cursul urmăririi penale dar şi nemijlocit de instanţă ce conturează presupunerea rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c) din C.E.D.O. că ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art 174, 175 lit. i) C. pen. şi art 189 alin. (1) C. pen. respectiv: declaraţiile numiţilor D.M., D.M., O.I., O.L., M.M.C., declaraţiile părţilor civile D.C., D.E., C.E.; procesul de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală autopsiere care se coroborează cu declaraţia inculpatului P., care a recunoscut în parte săvârşirea faptei şi cu declaraţiile inculpaţilor M.R., P.M.A.
Relativ la temeiul prevăzut de art 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., acesta subzistă şi la acest moment procesual întrucât nu a intervenit niciun element nou care să conducă la o altă soluţie. Astfel, din analiza împrejurărilor în care se presupune că s-ar săvârşi faptele - exercitarea de violenţe extreme cu pumnii, picioarele şi o bâtă asupra victimei în zona capului, a hemitoracelui şi în alte zone ale corpului, lovituri cu intensitate mare şi în zone letale, cu durata în timp - 4-5 ore de către două persoane împreună, pe timp de noapte, în curtea unei locuinţe, supunerea victimei la suferinţe multiple pe parcursul unei nopţi in care victima a fost sechestrata în beci, în condiţiile în care acţiunile acestora au fost observate de mai multe persoane, denotă faptul că inculpaţii nu au avut nicio reţinere în a acţiona, solicitându-le în mai multe rânduri martorilor prezenţi să intre în locuinţă.
Curtea de Apel a avut în vedere şi împrejurările ulterioare comiterii faptelor, respectiv cooptarea celor doi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate pentru înlăturarea urmelor infracţiunii: abandonarea victimei încă în viaţă într-o autogara din apropierea blocului unde locuia victima dar şi încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin abandonarea (plasa cu hainele însângerate ale victimei) sau distrugerea mijloacelor materiale de probă (înlăturarea mochetei cu sânge din autoturismul G. cu care a fost transportată victima şi vânzarea acestuia a doua zi cu suma de 700 lei, arderea puloverului cu care a fost ştearsă victima după ce a fost spălată şi schimbată de hainele ude şi pline de sânge).
De asemenea, temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a), d) C. proc. pen. reţinute ca temei al arestării inculpatului M.l.N. subzistă. Astfel, din momentul declanşării cercetărilor faţă de inculpat, acesta a fost căutat de mai multe ori de organele de poliţie, fiind în acest sens acte de căutare la filele 7-25 din dosarul de urmărire penală, pentru datele de: 11 iulie, 13 iulie, 14 iulie, 15 iulie, 16 iulie, 17 iulie, 18 iulie, 19 iulie, 20 iulie, 21 iulie, din toate aceste procese verbale reieşind că inculpatul este plecat de la domiciliu fără a se cunoaşte locul în care se află. Din declaraţiile coinculpaţilor dar şi ale martorilor audiaţi nemijlocit de instanţă rezultă că imediat după descoperirea faptei inculpatul le-a solicitat să nu relateze adevărul organelor de poliţie şi a părăsit România, s-a aflat în Spania (fiind emis mandat european de arestare pe numele său) unde a ţinut permanent legătura telefonic cu concubina sa, sora inculpatului, care i-a relatat că este căutat şi cercetat de organele de poliţie astfel că inculpatul s-a sustras urmăririi penale dar şi cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul M.l.N. nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind de făcut trimitere la fişa de cazier din anul 2008 şi 2009.
Trebuie avut în vedere de asemenea natura valorilor sociale lezate prin acţiunile inculpatului, dar şi impactul negativ pe care astfel de fapte îl produc în conştiinţa comunităţii în general şi în special a micilor comunităţi din care provin victima şi inculpatul. Toate aceste elemente conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât împotriva inculpaţilor s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă.
O altă măsură preventivă faţă de inculpatul recurent nu se justifică în acest moment, având în vedere pe de o parte gravitatea deosebită a faptei pentru care este judecat, persoana sa, inculpatul M.I.N. nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind recidivist, pe de altă parte, stadiul procesual, cauza aflându-se în apel în faza administrării unor probe solicitate de părţile civile.
Aşadar temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat şi nici încetat, astfel încât nu sunt incidente la acest moment dispoziţiile art. 139 C. proc. pen., sens în care va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, Curtea de Apel pronunţând sub aceste aspecte o hotărâre în deplină legalitate şi temeinicie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.N. împotriva încheierii din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7798/62/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2010. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 3646/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
