ICCJ. Decizia nr. 2725/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2725/2010
Dosar nr. 2188/91/2009
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul V.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu disp.art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2009, la zi.
În baza disp. art. 189 şi următoarele C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 716/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul V.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că în noaptea de 17/18 aprilie 2009 inculpatul V.Ş., prin cruzime şi-a ucis concubina, C.l., în vârstă de 43 de ani.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: inculpatul V.Ş. s-a aflat în relaţii de concubinaj cu victima C.l. de peste 22 de ani.
Cei doi locuiau împreună într-un imobil aparţinând de ferma P. şi aveau în întreţinere 3 minori din cei 11 copii.
În ziua de 17 aprilie 2009 inculpatul a fost la lucru în comuna Tănăsoaia, unde a lucrat cu alţi muncitori la construcţia unei biserici.
Victima C.l. a rămas acasă pentru a face mâncare şi curăţenie pentru Sărbătorile de Paşti.
În ziua respectivă inculpatul a ajuns acasă în jurul orelor 17,00 găsind-o pe victimă care pregătea mâncarea pentru sărbători cât şi pe cei doi dintre minori (V.M. şi V.A.), cel de-al treilea minor aflat în întreţinere era la o vecină, întrucât văzându-l pe tatăl său în stare de ebrietate şi cunoscându-I violent în astfel de situaţie, de teamă a mers la vecină să doarmă.
Inculpatul, după ce a intrat în locuinţă, alături de concubină a tranşat carnea apoi a tocat-o la maşină.
În acest moment întrei cei doi au apărut discuţii contradictorii, inculpatul imputând victimei că s-a aprovizionat cu prea multă carne şi că, membrii familiei nu pot consuma toată mâncarea pregătită pentru sărbători.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină, i-a rupt hainele de pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ şi apoi a sărit cu picioarele pe ea.
După ce leşina o ducea de păr afară, o udă cu apă şi o aducea din nou în casă şi o lua la bătaie.
Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută, rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto cu imagini de la faţa locului şi de la autopsierea cadavrului, raport de constatare medico-legală (autopsie), raport de expertiză medico-legală psihiatrică.
Modalitatea comiterii faptei de către inculpat în sensul aplicării victimei mai multe lovituri pe o durată mare de timp şi cu intensitate deosebită pe aproape întreaga suprafaţă a corpului folosindu-se de un vătrai (cleşte folosit la întreţinerea focului din sobe), apoi aplicarea de lovituri cu pumnul şi picioarele, după care victima a fost lăsată inconştientă toată noaptea, duce la aplicarea agravantei speciale prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.
Faptul că, inculpatul V.Ş. a comis omorul prin cruzime, rezultă nu numai din declaraţiile minori lor dar şi din constatările medico-legale.
Astfel, cu ocazia autopsierii, pe lângă numeroase leziuni identificate pe tot corpul, medicii legişti au constatat numeroase fracturi la nivelul coastelor ca urmare a călcării victimei în picioare de către inculpat.
De asemenea, din raportul de constatare medico-legală întocmit S.M.L. Focşani, jud. Vrancea, rezultă că moartea numitei C.l. a fost violentă.
Cauza medicală a morţii a fost insuficienţă respiratorie acută consecutivă unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple bilateral şi pneumotorax total drept.
Multitudinea leziunilor traumatice constatate la autopsie şi descrise în raport, pledează pentru mecanisme de producere diferite: comprimare între planuri dure, loviri active, repetate cu mijloace contondente, lovire cu corp contondent cu muchii (laturi) rectangulare, frecare-târare, de suprafeţe neregulate sau sol.
S-a concluzionat că, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, recondiţionat.
În drept, fapta inculpatului V.Ş., aşa cum a fost reţinută, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de graf, prev.de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, modalitatea comiterii, pericolul deosebit de grav al acesteia, dar nu în ultimul rând persoana inculpatului care anterior a mai suferit condamnări pentru fapte cu violenţă, situaţie ce a impus reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că, aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut de legea penală, este de natură a-l reeduca pe inculpat.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie instanţa a reţinut că natura faptei săvârşită şi circumstanţele personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul V.Ş., criticând-o ca fiind netemeinică, primul apelant solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă, iar inculpatul solicitând reducerea acestui cuantum.
Prin Decizia penală nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală au fost respinse ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.
Analizând apelată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a susţinerilor apelanţilor, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 378 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
S-a reţinut în fapt că inculpatul V.Ş. s-a aflat în relaţii de concubinaj cu victima C.l. de peste 22 ani şi au avut împreună 11 copii.
În ziua de 17 aprilie 2009, s-a întors acasă din comuna Tănăsoaia, unde lucra la construcţia unei biserici, şi găsind-o pe victimă pregătind mâncarea pentru sărbători, s-a luat la ceartă cu aceasta afirmând că a pregătit prea multă mâncare.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat-o la bătaie pe concubină în prezenţa a doi dintre cei trei fii minori aflaţi în întreţinerea lor, i-a rupt hainele de pe ea, a lovit-o cu vătraiul, cu pumnii, a trântit-o la pământ şi apoi a sărit cu picioarele pe ea.
După ce leşina o ducea de păr afară, o uda cu apă şi o aducea din nou în casă şi o lua la bătaie.
Având în vedere modalitatea comiterii faptei de către inculpat, în sensul aplicării victimei mai multe lovituri pe o durată mare de timp şi cu intensitate deosebită pe aproape întreaga suprafaţă a corpului, după care victima a fost lăsată inconştientă toată noaptea, fapta sa se încadrează în prevederile art. 174 C. pen. în referire la art. 176 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului a fost dovedită cu declaraţiile minorilor, precum şi cu raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Focşani jud. Vrancea, din care rezultă că moartea victimei C.l. a fost violentă, precum şi multitudinea leziunilor traumatice constatate la autopsie, constatându-se că între acestea şi decesul victimei există o legătură directă de cauzalitate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.Ş., s-au avut în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modalitatea comiterii, pericolul grav al acesteia, precum şi persoana inculpatului care este recidivist postexecutoriu, conform dispoziţiilor impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fapta săvârşită de inculpatul V.Ş. este de o mare gravitate şi sancţionarea ei cu o pedeapsă de 20 de ani închisoare, răspunde exigenţelor art. 53 C. pen., precum şi prevederilor legale aplicabile în cauză, a situaţiei personale a inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte de violenţă, astfel că nu se impune majorarea acestui cuantum şi nici micşorarea lui, din motivele mai sus menţionate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul V.Ş., pentru motivele prezentate în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:
În ce priveşte critica referitoare la greşita încadrare juridică,în sensul omisiunii reţinerii şi a agravantei prev.de art. 176 lit. c) C. pen. prin raportare la condamnarea anterioară a inculpatului pentru două tentative la omor calificat, respectiv deosebit de grav, Curtea constată că o asemenea critică nu s-a regăsit şi în motivele de apel ale Parchetului şi, prin urmare, nu a fost analizată de către instanţa de apel.
În principiu, recursul vizează soluţia adoptată de instanţa de apel şi doar prin excepţie şi hotărârea instanţei de fond, atunci când aceleaşi critici au constituit deopotrivă motive de apel şi de recurs(a se vedea art. 38515 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la soluţiile pronunţate de instanţa de recurs).
Acest fapt este susţinut şi de dispoziţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. care, enumerând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, nu cuprind referiri şi la sentinţele pronunţate de către instanţele de fond (cu excepţiile prevăzute de lege şi care se referă în realitate la sentinţele care sunt supuse unei singure căi de atac, aceea a recursului).
Pe de altă parte, instanţa de recurs este chemată să cenzureze hotărârea instanţei de apel, atât prin prisma soluţiei date căii de atac cu care a fost investită, cât şi a modului în care a răspuns criticilor care au format obiectul analizei.
Or, prin invocarea pentru prima dată în recurs a unei chestiuni care nu a fost susţinută în apel(şi, de altfel, nici cu ocazia judecăţii în fond), instanţa de control judiciar este în imposibilitate de a cenzura, în aceste limite, Decizia instanţei de apel.
Mai mult, în speţă, Parchetul critică pentru prima dată în recurs acurateţea încadrării juridice(prin adăugarea şi a altei agravante,la cea existentă deja), deşi aceasta a fost stabilită chiar prin rechizitoriul întocmit de procuror, iar ulterior susţinută explicit sau implicit de către Parchet, cu ocazia dezbaterilor în faţa primei instanţe şi a celei de apel.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată critica Parchetului ca fiind întemeiată.
Modalitatea în care inculpatul a ucis victima(prin lovituri repetate, aplicate cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente timp de mai multe ore), circumstanţele în care fapta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool, în prezenţa celor doi copii minori), motivaţia conduitei violente (constând în aceea că victima făcuse prea multă mâncare) justifică aprecierea că fapta comisă de către inculpat prezintă în concret un grad de pericol social extrem de ridicat.
La aceste circumstanţe reale se adaugă datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta nu doar că a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, însă condamnarea anterioară a fost tot pentru infracţiuni de violenţă, respectiv două tentative de omor calificat şi deosebit de grav, ale căror victime au fost tot membrii familiei sale (doi din cei 11 copii ai părţilor,cu vârste de 2 luni, respectiv 10 ani), ceea ce demonstrează dispreţul inculpatului faţă de valorile apărate de legea penală în general şi de viaţa semenilor, chiar membrii ai familiei sale, în special.
De altfel, din datele existente la dosar rezultă că dincolo de infracţiunile comise inculpatul obişnuia să aibă o conduită violentă faţă de concubina sa şi de copii lor.
În fine, este de observat şi atitudinea inculpatului după comiterea faptei (nu a încercat nici o remuşcare faţa de fapta comisă, nu a dat vreun ajutor victimei, ci s-a culcat) şi pe parcursul procesului penal (când a recunoscut că a lovit victima, fără intenţia de a o ucide).
Toate aceste circumstanţe reale şi personale demonstrează fără putinţă de tăgadă că se impune eliminarea inculpatului din societate pentru o perioadă de timp mai lungă decât cea avută în vedere de către instanţele de fond şi apel, prin majorarea pedepsei principale aplicate la limita maximă a pedepsei cu închisoarea prevăzută de ari. 176 C. pen.
În acelaşi timp, faţă de valoarea socială încălcată prin fapta comisă, de împrejurarea că inculpatul a curmat viaţa concubinei sale (care era în acelaşi timp şi mama celor 11 copii ai săi) şi a atentat în trecut şi la viaţa a doi dintre aceştia, cu vârste foarte fragede, Curtea constată că acesta este nedemn să exercite în viitor drepturile părinteşti, respectiv dreptul de a fi tutore sau curator, sens în care se impune şi interzicerea acestor drepturi, ca pedeapsă accesorie, respectiv complementară.
În aceste limite şi pentru considerentele expuse, recursul Parchetului va fi admis hotărârile anterioare casate ar cauza rejudecată conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
În mod evident, faţă de soluţia dată recursului Parchetului, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins ca nefondat recursul inculpatului, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 58/ A din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, secţia penală şi, rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatului V.Ş. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 20 de ani închisoare la 25 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), d) şi e) C. pen.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ş. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2009, la 21 iulie 2010.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2713/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2742/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
