ICCJ. Decizia nr. 2806/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2806/2010
Dosar nr. 6888/121/2009
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 5 martie 2010, Tribunalul Galaţi, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.A. (fiul lui C. şi al A.) la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., prima instanţă i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., i-a interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Prin aceeaşi sentinţă prima instanţă, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului V.A. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prima instanţă a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul V.A. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., iar conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpatului V.A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
S-a luat act că V.C. - reprezentantul legal al victimei V.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit art. 109 alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă a dispus ca bunurile ridicate de la locul faptei cu ocazia cercetării la faţa locului (7 plicuri sigilate) - reprezentând mijloace materiale de probă şi înaintate instanţei împreună cu rechizitoriul, să fie păstrate până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 909/P/2009 din 30 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinând în fapt, că inculpatul V.A. locuia împreună cu părinţii săi V.C. şi V.A. în satul Mîndreşti, com. Valea Mărului, jud. Galaţi şi din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul V.A. devenea violent, provocând scandal la domiciliu.
S-a reţinut că, în ziua de 10 octombrie 2009, în jurul orelor 10.00, victima V.A. împreună cu soţul său au plecat la cules coceni de porumb, de unde au venit la domiciliu în jurul orelor 14.00. Inculpatul V.A. s-a deplasat la domiciliul numitului M.A., iar de aici la locuinţa numitului P.C., unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 13,30.
În momentul în care a ajuns la domiciliu, inculpatul V.A., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să provoace scandal, şi-a înjurat părinţii, afirmând „lasă că vă omor eu" şi tatăl său, V.C., cunoscând firea violentă a fiului său, s-a deplasat la postul de poliţie din comună pentru a-şi reclama fiul. După plecarea acestuia, inculpatul V.A. s-a dus în grădina locuinţei pentru a o căuta pe mama sa, victima V.A., care se ascunsese de inculpat, iar în momentul în care a găsit-o, fiind în stare de ebrietate, a început să o lovească cu pumnii în zona feţei, după care a târât-o în spatele unei glugi de coceni, unde a strâns-o de gât, până ce aceasta a decedat.
S-a mai relevat de către prima instanţă că întreaga activitate a inculpatului V.A. a fost observată de către martora S.I., iar inculpatul, conştientizând gravitatea faptei, s-a ascuns în bucătăria imobilului, unde a fost descoperit de către organele de poliţie
S-a menţionat în considerentele hotărârii primei instanţe că, potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei V.A. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu corpuri dure, deget şi a aspiratului hemoragie secundar avulsiilor dentare, în cadrul unui politraumatism cu echimoze faciale, traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi fractură coloană vertebrală cervicală C6, produs prin lovire cu corp dur, comprimare cu corpuri dure, posibil degete şi hiperextensie a coloanei cervicale.
De asemenea, la autopsia cadavrului s-au constatat: echimoze şi excoriaţii faciale, hemoragii subconjunctivale la ambii ochi, infiltrate hemoragice la nivelul buzelor, avulsii dentare recente a incisivilor centrali superiori, dinţii 11, 21, echimoze cot drept şi mâna dreaptă - leziuni de violenţă produse prin loviri repetate cu corp dur şi lovire de plan dur; echimoze la nivelul regiunilor latero-cervicale, submandibulare cu infiltrate hemoragice întinse în baza limbii, pericarotidian în zona coarnelor osului hioid, latero-faringiene bilateral, periepiglotice şi faringian posterior, nivelul muşchiului hioglos membranei tirohioidiene, muşchi constrictor faringian mijlociu şi muşchi stilo-faringian, bilateral, petesii asfixice pleurale bilaterale-leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure, degete şi fractură corp vertebral C6 anterioară, fără luxaţie-leziune de violenţă posibil produsă prin hiperextensia coloanei cervicale.
S-a mai reţinut că între asfixia mecanică prin comprimarea gâtului şi aspirat hemoragie secundar avulsiilor dentare, (în cadrul unui politraumatism cu echimoze faciale, traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi fractură coloană vertebrală cervicală C6), şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate, iar sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei 01 şi conţine 1,95 gr. % alcool, intoxicaţia acută etilică severă punând victima în imposibilitate de a se apăra.
După aspectul şi topografia leziunilor s-a constatat că se poate aprecia ca în momentele producerii leziunilor de violenţă, victima şi agresorul se aflau faţă în faţă, posibil victima fiind căzută la pământ în decubit dorsal (raport de constatare medico-legală filele 18-25 d.u.p.).
Cu ocazia cercetărilor au fost ridicate ca mijloace de probă papucii din plastic de culoare gri, batic din material textil de culoare maro, coceni de porumb, doi dinţi aparţinând victimei şi tampoane sterile purtătoare de substanţă brun-roşcată, ambalate în plicuri de hârtie, sigilate şi ştampilate (proces verbal filele 4-5 ordonanţă de efectuare a constatării tehnico-ştiinţifice bio-criminalistice filele 65-66).
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică bio-criminalistică, mijloacele de probă ridicate de la faţa locului conţineau urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 01, grupa victimei V.A. (raport de constatare filele 67-73 d. u.p.)
S-a mai reţinut de către prima instanţă că, reprezentantul legal al victimei (soţul) V.C. a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, nu se constituie parte civilă în cauză (f. 36-40 d.u.p. şi f. 18 dosar instanţă).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, dar şi în faza de cercetare judecătorească, inculpatul V.A. a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reţinută prin actul de inculpare (f. 55 - 64 d.u.p. şi f. 18 dosar instanţă) arătând că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi nu doreşte să dea alte declaraţii.
Tribunalul Galaţi a constatat că vinovăţia inculpatului V.A. a rezultat din probele administrate în cauză: raportul constatator întocmit de organele de poliţie la data de 10 octombrie 2009 (f. 3 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (f. 4-15, 26-35 d.u.p.), raport de constatare medico-legală (f. 18-25 d.u.p.), raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică (f. 65-66 d.u.p.), declaraţii reprezentant legal al victimei V.C. (f. 36-40 d.u.p.), declaraţii martori S.M., S.I. (f. 41-52 d.u.p., f. 44 dosar instanţă), declaraţii inculpat V.A. (f. 55-64 d.u.p.)
S-a apreciat de către Tribunalul Galaţi că, în drept, fapta inculpatului V.A. care, în ziua de 10 octombrie 2009, în timp ce se afla la domiciliul comun din comuna Valea Mărului, sat Mîndreşti, jud. Galaţi, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei şi a sufocat-o, prin strangulare, pe mama sa, victima V.A., în vârstă de 76 ani, cauzându-i asfixie mecanică prin sugrumarea gâtului cu corpuri dure, degete şi aspirant hemoragie secundar avulsiilor dentare, în cadrul unui politraumatism cu echimoze faciale, traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi fractură coloană vertebrală cervicală C6, produs prin lovire cu corp dur, comprimare cu corpuri dure posibil degete şi hiperextensie a coloanei cervicale, leziuni ce au dus la moartea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V.A. prin prezenta hotărâre, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea speciafă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut comiterea faptei, gravitatea deosebită a acesteia, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, urmarea produsă (moartea victimei - mama inculpatului), dar şi persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut ca o persoană violentă, consumatoare de băuturi alcoolice şi care obişnuia să îşi agreseze părinţii, s-a apreciat de către prima instanţă că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., va putea fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, orientată spre limita maximă prevăzută de lege, respingând, pe cale de consecinţă, cererea apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului de a reţine în cauză circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.
În privinţa pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului V.A. în temeiul art. 71 C. pen., prima instanţă a reţinut că natura faptei sale şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a mai reţinut că, în cauză, inculpatul V.A. a comis o infracţiune de omor calificat, constând în uciderea mamei sale, iar gravitatea faptei relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale cum este viaţa.
Tribunalul Galaţi a mai considerat că din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, acesta fiind unul dintre motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că este proporţională şi legitimă măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei.
Faţă de aceleaşi considerente, s-a aplicat inculpatului V.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.
S-a mai constatat că inculpatul V.A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reţinut la 10 octombrie 2009 pentru 24 ore, şi ulterior arestat preventiv, prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 5915/121/2009, iar pe parcursul judecăţii, instanţa a verificat periodic măsura arestării preventive a inculpatului, conform art. 3001 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b C. proc. pen. şi constatând că este legală şi temeinică a dispus menţinerea acesteia.
De asemenea, în baza art. 350 C. proc. pen. Tribunalul Galaţi a menţinut starea de arest a inculpatului V.A. şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 10 octombrie 2009 la zi.
Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, prima instanţă a luat act că V.C., reprezentant legal al victimei V.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.A. criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei susţinând că nu a avut intenţia să o omoare pe victimă (mama sa), întrucât la acel moment se afla sub influenta băuturilor alcoolice.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelul este nefondat, iar hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că prin Decizia penală nr. 85/ A din 31 mai 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 05 martie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Prin aceeaşi decizie instanţa de prim control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la 10 octombrie2009 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a stabilit a fi avansat din fondurile M.J.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a considerat că instanţa de fond a reţinut, corect, situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza unei analize complete a materialului probator.
De asemenea, a constatat, contrar susţinerilor inculpatului, că prima instanţă a procedat la o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se justificat că, în fapt, se reţine că în ziua de 10 octombrie 2009 inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei V.A. (mama sa) mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei şi a sufocat-o prin strangulare, cauzându-i asfixie mecanică, traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiana şi fractură coloană vertebrală cervicală, leziuni ce au dus la moartea acesteia.
Având în vedere gravitatea infracţiunii comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii aşa cum au fost arătate mai sus, urmarea produsă, atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără viaţa persoanei, considerăm că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Totodată, s-a mai menţionat în considerente că nu sunt de natură să impună reducerea pedepsei aplicată inculpatului împrejurările că inculpatul se află la primul impact cu legea penală şi că la momentul comiterii faptei era sub influenţa băuturilor alcoolice,
Având în vedere şi dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa de prim control judiciar a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se pot realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, faţă de soluţia pronunţată pe fondul cauzei, faţă de împrejurarea că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin şi în prezent, instanţa de apel a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive şi, potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 10 octombrie 2009 la zi, obligându-l, totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul V.A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate de apărătorul desemnat din oficiu, în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, raportat şi starea de ebrietate în care s-a aflat, să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită.
Recursul formulat de inculpatul V.A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, procedând, de asemenea, la o justă individualizare a pedepsei aplicată, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că ambele instanţe au procedat corect atunci când au stabilit şi menţinut pedeapsa de 20 de ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont si de limitele stabilite de textul incriminator.
Totodată, acestea, în mod judicios, au considerat că pedeapsa astfel cum a fost stabilită şi numai cu executare în regim privativ de libertate, este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Se mai retine că ambele instanţe au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului în condiţiile în care s-a apreciat ca nejustificată reţinerea circumstanţelor atenuate prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen., întrucât din declaraţiile martorilor din lucrări ce se coroborează cu celelalte probatorii administrate în dosar, (inclusiv cu raportul medico-legal efectuat în cauză, care a relevat că leziunile produse au fost în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei), a rezultat cu certitudine că inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a acţionat cu vădita intenţie de a suprima viaţa mamei sale, lovind-o cu pumnii, de mai multe ori, cu intensitate şi deosebit de violent, în mai multe zone ale feţei şi corpului, sugrumând-o până când corpul acesteia a rămas inert si cauzându-i astfel, leziuni traumatice care au condus la rezultatul letal.
Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul, deşi s-a ascuns imediat după comiterea gestului reprobabil, a recunoscut fapta încă de la prima audiere în faţa organelor de cercetare penală, dar ulterior, şi-a nuanţat poziţia, încercând să-şi atenueze răspunderea penală prin aceea că s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi că nu a avut intenţia de a suprima viaţa mamei sale.
Prin urmare, se constată că ambele instanţe, făcând o evaluare corectă a ansamblului material probator administrat în cauză, au conchis în mod justificat că fapta inculpatului (constând în aceea că în ziua de 10 octombrie2009 i-a aplicat victimei V.A. multiple lovituri cu pumnii în zona feţei, dar şi în alte zone ale corpului şi a sufocat-o prin strangulare, cauzându-i asfixie mecanică, traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi fractură coloană vertebrală cervicală, leziuni ce au provocat moartea acesteia), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) C. pen., reţinând că acesta a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din modalitatea în care a acţionat.
De asemenea, se constată că, atât instanţa de fond, cât si instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul desfăşurării procesului penal şi că nu a mai avut anterior conflicte cu legea penală, totuşi nu au putut ignora modalitatea deosebit de violentă în care acesta a acţionat şi nici împrejurarea că fapta pentru care a fost dedus judecăţii (uciderea mamei sale) afectează grav valori sociale importante ocrotite de legea penală, precum viaţa persoanei şi, având în vedere şi toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, au apreciat corect că pedeapsa stabilită la 20 ani închisoare este îndestulătoare pentru a atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a justifica coborârea acesteia sub limita stabilită anterior.
Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptei reţinută în sarcina acestuia, ce a acţionat atât de violent asupra mamei sale, precum şi faţă de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut în comunitatea locală ca o persoană amatoare de scandal şi consumatoare de alcool în cantităţi apreciabile, care îşi supunea de obicei părinţii la agresiuni verbale şi fizice, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, aşa cum, neîntemeiat s-a solicitat de inculpat prin apărător.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii şi să dea o ripostă fermă, cu caracter de exemplaritate celor ce au acţionat în dispreţul legii încălcând normele de convieţuire socială.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acesteia.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva Deciziei penale nr. 85/ A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2009 la 4 august 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva Deciziei penale nr. 85/ A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2009 la 4 august 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3816/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
