ICCJ. Decizia nr. 3081/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3081/2010

Dosar nr. 23917/3/2009

Şedinţa publică din 9 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 977 de la 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din data de 31 martie 2006).

În baza art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul B.E. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului măsura reţinerii preventive de 24 de ore din data de 20 aprilie 2007.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 185 comprimate methadonă şi 2,2 grame pulbere methadonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 07 mai 2007.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca L. depus la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 21 mai 2007.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt că la data de 17 aprilie 2007 lucrători din cadrul I.G.P.R. - S.CC.O. - Ilfov în baza delegării D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti au procedat la prezentarea inculpatului A.L.G. la sediul Biroului Teritorial Bucureşti în scopul audierii având în vedere faptul că în cauză existau probe certe că acesta a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

După audierea inculpatului A.L.G. cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, acesta pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 a formulat un denunţ împotriva numiţilor C., P. şi I. al lui G., persoane despre care a precizat că sunt implicate în traficul ilicit de droguri.

Organele de poliţie ulterior formulării denunţului au realizat toate activităţile menţionate în cuprinsul ordonanţei de delegare emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti în scopul organizării acţiunii de prindere în flagrant, respectiv percheziţionarea corporală a inculpatului denunţător, consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 800 lei în cuprinsul unui proces-verbal, înmânarea acestei sume de bani inculpatului denunţător, precum şi deplasarea împreună cu acesta în zona B.N. stabilită ca loc de întâlnire pentru efectuarea tranzacţiei de vânzare-cumpărare de droguri. Suma de bani era destinată achiziţionării de droguri de la una dintre persoanele denunţate, respectiv I. al lui G. în jurul orei 18,45 inculpatul denunţător A.L. a contactat telefonic o persoană despre care a precizat că este I. a lui G. cu care a stabilit să se întâlnească în zona B.N.

Inculpatul denunţător A.L. s-a deplasat în zona mai sus menţionată conducând autoturismul V.P. fiind însoţit de un lucrător de poliţie. Alte echipaje de poliţie au creat un dispozitiv de supraveghere a zonei poziţionat pe str. P.

După aproximativ 10 minute spre locul de întâlnire mai sus menţionat a fost observat deplasându-se un autoturism marca M., în care se aflau 2 persoane identificate ulterior ca fiind inculpatul B.E. şi numitul l.N.D. Autoturismul condus de inculpatul B.E. a oprit paralel cu autoturismul condus de inculpatul denunţător A.L.G., iar din acesta a coborât l.N.D., persoană care s-a îndreptat către autoturismul V.P., a discutat ceva cu A.L.G. şi i-a fost înmânată suma de 800 lei. Imediat după executarea acestor activităţi inculpatul A.L.G. a coborât în fugă din autoturismul V.P. şi s-a urcat din mers în autoturismul M. condus de inculpatul B.E.

Întrucât autoturismul M. condus de inculpatul B.E. s-a deplasat cu o viteză foarte mare făcând manevre riscante în trafic, lucrătorii de poliţie s-au aflat în imposibilitate de a bloca acest autoturism.

Percheziţia corporală efectuată asupra numitului l.N.D. a condus la găsirea asupra acestuia a sumei de 800 lei remisă de A.L.G., precum şi a cantităţii de 10 comprimate methadonă şi 0,46 grame pulbere codeină.

Prin rechizitoriul nr. 1579D/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul l.N.D. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi neînceperea urmăririi penale sun aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Coroborând depoziţiile numitului l.N.D. cu menţiunile din cuprinsul procesului-verbal încheiat de organele de poliţie la data de 17 aprilie 2007 rezultă în mod neîndoielnic faptul că inculpatul B.E. a acţionat în baza unui plan premeditat pentru a asigure scăparea inculpatului denunţător A.L.G. În acest sens urmează a se avea în vedere faptul că în jurul orei 18,45 a discutat cu A.L.G. persoană care i-a solicitat să vină în zona P.C.

Inculpatul B.E. s-a conformat acestei solicitări, dar a executat şi acte de asigurare a prezenţei în zona stabilită ca loc de întâlnire şi a celei de-a doua persoane, respectiv a numitului l.D.N. pentru a crea certitudinea organelor de poliţie că această persoană este persoana denunţată. Întrucât discuţia derulată între inculpatul denunţător A.L.G. şi inculpatul B.E. avută în jurul orei 18,45 s-a purtat în prezenţa organelor de poliţie, aceasta constând exclusiv în stabilirea unui loc de întâlnire, a rezultat faptul că inculpatul B.E. cunoştea de la alte persoane, probabil membrii familiei inculpatului denunţător faptul că inculpatul denunţător era escortat de poliţie şi intenţiona să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Această situaţie rezultă chiar din depoziţiile inculpatului B.E. date pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, deşi între inculpatul denunţător şi inculpatul B.E. nu a existat o înţelegere anterioară comiterii infracţiunii de favorizare, întrucât după reţinerea administrativă a inculpatului denunţător A.L., acesta nu a mai putut purta convorbiri telefonice decât în prezenţa şi cu acordul organelor de urmărire penală, inculpatul B.E. a luat în mod spontan hotărârea de a se deplasa la locul de întâlnire precizat de A.L. împreună cu l.D. despre care cunoştea că este consumator de droguri şi ulterior rezoluţia infracţională de a se asigura scăparea lui A.L. Această concluzie rezultă pe de-o parte din faptul că urcarea inculpatului denunţător în autoturismul condus de inculpatul B.E. s-a realizat din mers, iar pe de altă parte, din faptul că după aceea, autoturismul a fost condus pe drumurile publice de inculpatul B.E. cu viteză excesivă, fiind efectuate manevre periculoase în trafic pentru a scăpa de urmărirea echipajelor de poliţie.

Toate aceste aspecte au fost de natură să îl facă conştient pe inculpatul B.E. de faptul că inculpatul denunţător încearcă să scape de sub escorta organelor de poliţie.

În vederea depistării locului unde se ascunde A.L.G. în cauză s-a dispus autorizarea provizorie a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de la terminalele mobile, identificate ca fiind utilizate de A.L.G.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 256/A.I./2007 s-au confirmat măsurile dispuse de Biroul Teritorial Bucureşti la data de 17 aprilie 2007, 18 aprilie 2007 şi 19 aprilie 2007 privind interceptarea, înregistrarea şi localizarea.

Pe baza datelor obţinute în ziua de 19 aprilie 2007 ora 19:20 s-a stabilit locaţia în care se află A.L.G., respectiv oraşul Titu, jud. Dâmboviţa.

În vederea punerii în executare a mandatului de arestare în lipsă din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti pentru A.L.G., organele de poliţie s-au deplasat la adresa mai sus menţionată, locaţie în care l-au găsit pe A.L.G. şi pe inculpatul B.E. Temeiurile în care s-a solicitat şi obţinut mandatul de arestare în lipsă în ceea ce îl priveşte pe A.L.G. au fost dispoziţiile art. 148 lit. a), d) şi f) C. proc. pen.

Asupra inculpatului B.E. cu ocazia percheziţiei corporale s-a găsit un telefon mobil.

În locuinţă într-o cutie de material plastic au fost găsite la indicaţia persoanelor depistate cantitatea de 215 comprimate inscripţionate SN.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 aprilie 2007 s-a stabilit că cele 215 comprimate supuse expertizarii conţin ca substanţă activă clorhidrat de methadonă.

Cantitatea de 185 comprimate şi 2,20 grame pulbere methadonă rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 07 mai 2007.

Telefonul mobil marca L. ridicat de la inculpatul B.E. a fost depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 21 mai 2007.

Asupra bunurilor găsite asupra lui A.L.G. s-au dispus măsuri prin rechizitoriul nr. 1579D/P/2006.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul B.E. a declarat că în ziua de 17 aprilie 2007, în jurul orei 18,00-19,00 în timp ce se afla în zona P.F. s-a întâlnit cu l.D., persoană, care, după ce i-a cerut o ţigară s-a urcat la el în autoturism. La scurt timp potrivit depoziţiilor inculpatului B.E. a primit un telefon de la A.L.G. care i-a transmis să vină în zona P.C. După ce a ajuns la destinaţia stabilită, inculpatul B.E. a parcat autoturismul paralel cu cel condus de A.L.G., iar în momentul imediat următor A.L.G. s-a deplasat în apropierea autoturismului său, i-a solicitat lui l.D. să coboare şi i-a înmânat acestuia din urmă un pachet cu bani întrebându-l totodată dacă are de unde să îi ia marfă.

În descrierea evenimentelor ce s-au succedat ulterior acestui moment, inculpatul B.E. a precizat că a aşteptat la volanul autoturismului ca A.L.G. zis P. să îşi rezolve problemele, întrucât bănuia că vrea să îşi facă 16, după care la scurt timp a constatat că acesta s-a urcat în maşina sa şi i-a solicitat să se deplaseze cu viteză mare indicându-i totodată şi itinerariul.

Autoturismul a staţionat pe raza localităţii Buftea, locaţie în care cei doi s-au despărţit cu precizarea că s-au reîntâlnit în aceeaşi zi pe raza comunei Chitila, după care s-au deplasat în localitatea Titu. Inculpatul B.E. a declarat că în perioada 17 aprilie - 19 aprilie a locuit împreună cu A.L.G. în apartamentul în care au fost găsiţi ulterior de organele de poliţie. Potrivit susţinerilor inculpatului în acest apartament au fost conduşi de H.M. cunoscut sub apelativul de M.I.T.I.

În legătură cu comprimatele de methadonă, inculpatul B.E. a precizat că Ie-a cumpărat în ziua de 19 aprilie 2007 din zona B. de la persoane necunoscute în schimbul sumei de 700 lei şi erau destinate consumului propriu.

Din examinarea convorbirilor telefonice înregistrate la data de 19 aprilie 2007 a rezultat că inculpatul B.E. s-a deplasat în Bucureşti pentru a cumpăra methadonă.

În ceea ce priveşte fapta din 31 martie 2006, prima instanţă a apreciat că aceasta nu există, textul de lege care încriminează infracţiunea de consum de droguri fiind explicit în acest sens: „cultivarea, producerea, experimentarea, deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu."fiind explicit în acest sens, respectiv, este imperios necesar pentru existenţa infracţiunii ca asupra persoanei să se găsească efectiv droguri şi nu ustensile folosite la un consum de droguri anterior. Faptul că pe acea seringă şi fiolă folosite anterior de către inculpat s-au evidenţiat urme de heroină, nu poate să conducă la ideea că inculpatul deţinea droguri în cantitate rezonabilă pe care urma să le folosească la consum."

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul şi inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.

Prin Decizia penală nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 23917/3/2009 (3017/2009) a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 977 de la 24 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul penal nr. 23.917/3/2009.

A fost desfiinţată parţial sentinţa şi, în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 31 martie 2006) a fost condamnat inculpatul B.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul M.J.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este greşită, întrucât din procesul-verbal întocmit de poliţie a rezultat că la locuinţa inculpatului a fost găsită methadonă, iar inculpatul a recunoscut că a cumpărat-o pentru consum propriu.

În plus, inculpatul a declarat „îmi menţin declaraţia olografă dată la poliţie şi precizez următoarele: sunt consumator de heroină de aproximativ 9 ani. Consum heroină injectabil şi mi-o procur de la diverse persoane.

La data de 31 martie 2006 în timp ce mă aflam pe B-dul B.N. am fost depistat de poliţie având asupra mea o seringă hipodermică folosită, o fiolă spartă cu urme de heroină şi un plic cu sare de lămâie folosite de mine la prepararea şi injectarea heroinei. Recunosc şi regret săvârşirea faptei."

Este de observat că inculpatul nu deţinea asupra sa o simplă seringă, ci o seringă hipodermică (insulinică) adică una aptă a fi folosită la consum de droguri (cu ac subţire) şi o fiolă în care s-a probat existenţa heroinei, având în vedere că prepararea dozei presupune amestecul bilei de heroină cu apa distilată din fiolă şi cu sarea de lămâie absolut necesară, amestecul celor trei ingrediente în fiola de sticlă, încălzirea cu bricheta până la omogenizarea şi apoi extragerea cu seringa şi injectată în venă.

Prin urmare, referitor la fapta din 31 martie 2006, prima instanţă de control judiciar a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientară spre minim (în raport de consecinţele produse de infracţiunea comisă de inculpat) care a fost contopită cu celelalte două pedepse stabilite în cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului au fost arătate următoarele:

În data de 20 aprilie 2007, la 3 zile de la data săvârşirii infracţiunii, inculpatul avea să declare, în faţa procurorului de urmărire penală şi a uni avocat, că avea cunoştinţă de faptul că prietenul său A. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri „bănuiam că vrea să-şi facă 16", astfel că, după convorbirea telefonică dintre cei doi, inculpatul B. l-a găsit pe martorul l.D. pe care urma să-l „livreze" organelor de poliţie drept traficant de droguri pentru ca numitul A. să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. La locul stabilit întâlnirii între inculpat şi A., evenimentele au luat o întorsătură pe care inculpatul B. nu o prevăzuse, A. a aruncat pur şi simplu, banii în mâna lui l.D. nu a mai aşteptat să primească sau să-i procure droguri de la acesta, a urcat rapid în autoturismul condus de către B., acesta demarând în trombă, martorul l.D. rămânând în stradă, atât cu banii, cât şi cu drogurile, precum şi cu organele de poliţie, care au renunţat la ideea urmăririi celor doi, având temerea producerii unui accident rutier în care să fie implicate şi persoane nevinovate.

Faptul că inculpatul B. a avut cunoştinţă de faptul că numitul A. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri la momentul la care i-a ajutat să fugă din reţinerea administrativă pe care o dispusese organele de poliţie a rezultat şi din interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi alte persoane, procesele-verbale de la filele 49-72 d.u.p. fiind elocvente în acest sens, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul B.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără însă a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 13 mai 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător, acordând termen la data de 24 iunie 2010 şi a menţinut delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 24 iunie 2010, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului inculpat pentru a i se da posibilitatea să se prezinte, acordând termen la data de 9 septembrie 2010, încetând delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul menţionat, aflată la fila 17 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea, ca legală şi temeinică a sentinţei, prin care inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Apărătorul recurentului inculpat a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod just că acesta nu se afla în posesia unor droguri de mare risc, întrucât s-au găsit asupra lui o fiolă şi o seringă cu urme de heroină, care nu era însă o cantitate aptă de consum de droguri. în ce priveşte fapta prevăzută de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen., motivând că se pune problema dacă este vorba de un infractor şi dacă inculpatul cunoştea acest lucru. Or, nu există dovezi în acest sens, întrucât A.L. a efectuat denunţul în calitate de colaborator al organelor de urmărire penală şi, pe de altă parte, nu putea să-l anunţe pe inculpat despre calitatea sa, întrucât a fost sub stricta supraveghere a organelor de poliţie. Aşadar, este o presupunere absurdă a parchetului, că inculpatul ar fi putut să ştie că favorizează un infractor, astfel că este aplicabil principiul in dubio pro reo, aşa încât se impune achitarea inculpatului pentru că acesta nu a avut intenţia să favorizeze un infractor. De asemenea a mai solicitat şi achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât pastilele de methadonă au fost găsite în apartamentul unor terţe persoane.

Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva deciziei Instanţei de Apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit parţial, pe de-o parte, argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului B.E.A. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de favorizare a infractorului în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 264 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi două infracţiuni de deţinere de droguri pentru consum propriu, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei, prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului B.E.A., care la data de 17 aprilie 2007 l-a ajutat pe A.L.G. să fugă în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, asigurându-i transportul, acesta cunoscând faptul că A.L.G. a comis o infracţiune, precum şi faptele aceluiaşi inculpat, care la datele de 31 martie 2006 a fost depistat de organele de poliţie pe B-dul B.N., deţinând asupra sa o seringă hipodermică şi o fiolă ce prezentau urme de heroină şi respectiv la 19 aprilie 2007, deţinând cantitatea de 215 comprimate methadonă destinate consumului propriu, fapte comise în stare de recidivă postexecutorie, ce întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de favorizare a infractorului şi deţinere de droguri pentru consum propriu, săvârşite în concurs real.

Din examinarea cauzei rezultă că Instanţa de Apel, în baza propriei evaluări, a apreciat conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport cu criticile formulate de apelanţi, constatând că inculpatul B.E.A. este consumator de heroină de circa 9 ani pe care o administra injectabil şi o procura de la diverse persoane, fiind depistat la data de 31 martie 2006 de către organele de poliţie, având asupra sa o seringă hipodermică folosită, o fiolă spartă cu urme de heroină şi un plic de sare de lămâie folosite la prepararea şi injectarea heroinei, iar la data de 19 aprilie 2007, deţinând cantitatea de 215 comprimate de methadonă, destinate consumului propriu, precum şi aceea că i-a acordat ajutorul, numitului A.L.G., transportându-l cu autoturismul, asigurându-i sustragerea de la urmărirea penală, cunoscând că acesta a săvârşit o infracţiune, stabilind motivat, vinovăţia inculpatului B.E.A. În comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prin indicarea concretă a mijloacelor de probă, respectiv procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la locuinţa inculpatului, declaraţiile inculpatului, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi alte persoane, aşa încât aspectele invocate de apărarea inculpatului nu se susţin.

Aşadar, curtea de apel a valorificat coroborat forţa probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, aşa încât, a fost dovedită vinovăţia inculpatului B.E.A. în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, aşa încât poziţia oscilantă cu privire la necunoaşterea deţinătorului seringii şi a fiolei din buzunarul portierei autoturismului, adoptată de inculpat, în declaraţia dată în faţa primei instanţe de control judiciar, aflată la fila 47 dosarul Curţii de Apel a fost infirmată de materialul probator administrat şi judicios analizat în cauză.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra ansamblului mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, a judecăţii, în primă instanţă, cât şi în apel, a constatat că apărările formulate în recurs de către recurentul inculpat B.E.A. sunt infirmate de conţinutul materialului probator administrat, prin care s-a dovedit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost menţionate mai sus.

Astfel, în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 19 aprilie 2007 se atestă că s-au găsit 215 comprimate de culoare albă cu inscripţia S.N., iar numitul B.E.A. recunoaşte că este consumator de heroină (filele 73-74 dosarul parchetului), ce se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 aprilie 2007 prin care s-a constatat că cele 215 comprimate rotunde de culoare albă conţin clorhidrat de metadonă (filele 75-76 dosarul parchetului), cu declaraţiile olografă, cât şi în aceea dată de inculpat la parchet, în prezenţa unui apărător, în care inculpatul B.E.A. a menţionat că „.P. s-a dat jos din maşina lui şi a venit la maşina mea pe partea dreaptă l-a dat jos pe băiatul care era cu mine, i-a dat acestuia un pachet de bani îndoit format din bancnote de 50 lei şi l-a întrebat dacă are de unde să ia marfă. Eu am urcat din nou la volan ca să-l las să-şi facă treaba, că bănuiam că vrea să-şi facă 16. Între timp l-am întrebat pe P. dacă a scăpat, iar el mi-a zis că da, dar trebuie să facă 16." (filele 88-89; 90-91 dosarul Parchetului), cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.E.A. cu alte persoane, din care rezultă că acesta cunoştea că numitul A.L.G. este cercetat pentru infracţiunea de trafic de droguri la momentul în care l-a ajutat, transportându-l cu autoturismul să fugă din reţinerea administrativă dispusă de organele de poliţie (filele 47-72 dosarul Parchetului).

De asemenea, în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 31 martie 2006 se atestă că asupra lui B.E.A. s-au găsit o seringă de insulina de 100 unităţi goală, una fiolă de apă distilată în care se afla un pachet de sare de lămâie folosit, despre care acesta a declarat verbal şi scris că Ie-a folosit la prepararea de heroină pentru injectare proprie (fila 99 dosarul parchetului), ce se coroborează cu planşa foto (fila 103 dosarul Parchetului), cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 aprilie 2006 prin care s-a constatat că proba nr. 1 este o seringă din sticlă hipodermică de 100 unităţi; proba nr. 2 este o fiolă din sticlă transparentă, spartă, etichetată „ser fiziologic 90 mg./10 ml" în care se observă urme materie cu aspect de arsură; proba nr. 3 un pliculeţ din hârtie de culoare galben cu verde, inscripţionat „sare de lămâie" care conţine 1,41 grame substanţă cristalină de culoare albă, concluzionându-se că în proba nr. 2 s-a pus în evidenţă heroină, aflat la filele 107-108 dosarul Parchetului.

Totodată, mijloacele de probă mai sus menţionate se coroborează şi cu declaraţia dată de inculpatul B.E.A. la procuror la data de 11 iulie 2007 în care a arătat că „îmi menţin declaraţia olografă de la poliţie şi parchet. Sunt consumator de heroină de aproximativ 9 ani. Consum heroină injectabil şi mi-o procur de la diverse persoane. La data de 31 martie 2006 în timp ce mă aflam pe Bulevardul B.N. am fost depistat de poliţie având asupra mea o seringă hipodermică folosită, o fiolă şi un plic cu sare de lămâie folosită de mine la prepararea şi injectarea heroinei. Recunosc şi regret săvârşirea faptei (fila 118 dosarul Parchetului).

În declaraţia dată de inculpatul B.E. în faţa primei instanţe, acesta a menţionat că „Am ajuns la locul întâlnirii cu autoturismul proprietate personală, marca M., A. sosind cu unul marca V., moment în care A. a vrut să-mi dea nişte bani, pentru a-i cumpăra droguri, eu refuzând acest lucru, pentru ca apoi A. să coboare din maşina lui şi să urce în a mea, l.D. rămânând în stradă cu banii pe care A. îi dăduse, pentru ca apoi să plec cu autoturismul să fiu urmărit de un poliţist, aşa cum se reţine. A. s-a urcat în autoturismul meu pentru a-l duce într-un loc ştiut de el pentru a-şi cumpăra droguri. L-am lăsat pe A. la capătul tramvaiului L., după care am plecat acasă. Pentru ca după 2 ore să fiu sunat din nou de acesta, rugându-mă să merg în Titu, Dâmboviţa, să-i iau de acolo, odată ajunşi aici, aflând că este urmărit de poliţie şi că la momentul urcării în autoturismul meu. Recunosc faptul că la momentul arestării mele, în apartamentul din Titu, organele de poliţie au găsit 230 comprimate metadonă, droguri pe care le-am cumpărat de la Bucureşti şi erau destinate consumului propriu, fiind consumator de 5 ani. Arăt că, de asemenea, la data de 31 martie 2006, org. de poliţie au găsit în autoturismul pe care îl conduceam o seringă şi o fiolă, pe care le foloseam la prepararea drogului, respectiv heroină" (fila 15 dosarul tribunalului).

Apelantul inculpat B.E.A. în declaraţia dată în faţa instanţei de apel a precizat că „îmi menţin declaraţiile date la prima instanţă. Cunosc că am fost achitat pentru consum de droguri. Eu am deţinut droguri în maşină, respectiv s-a găsit în autoturism, într-un buzunar al portierei o seringă şi o fiolă. Nu ştiu sigur dacă erau ale mele, întrucât şi alte persoane se urcau în maşina mea. Eu sunt consumator de droguri, respectiv heroină, şi când m-a depistat poliţia consumam droguri. Fiola din autoturism era spartă. Uneori preparam eu doza, alteori luam doze gata preparate. Menţin celelalte aspecte date în declaraţiile anterioare."

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că din materialul probator administrat a rezultat contribuţia concretă a inculpatului B.E.A. în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa încât atitudinea oscilantă adoptată în faţa instanţelor cu privire la unele împrejurări este infirmată de mijloacele de probă la care s-a făcut în concret referire, iar vinovăţia inculpatului a fost dovedită.

Astfel, instanţa de recurs nu poate avea în vedere apărarea susţinută de recurentul inculpat B.E.A. cu privire la denunţul numitului A.L.G., la împrejurarea că nu putea să-l anunţe pe inculpat despre calitatea sa, întrucât din mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut în concret referire, a rezultat că inculpatul cunoştea că numitul A.L.G. este cercetat pentru o infracţiune de trafic de droguri, precum şi consecinţele aplicării unor prevederi de favoare, pe care Ie-a precizat în mod concret şi anume dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la momentul în care i-a acordat ajutorul, transportându-l cu autoturismul, asigurându-i fuga din reţinerea administrativă dispusă de organele de poliţie, ceea ce asigură îndeplinirea condiţiilor prevăzute de conţinutul constitutiv al infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. şi anume preexistenta comiterii unei infracţiuni de trafic de droguri, de către numitul A.L.G., aşa încât acesta avea calitatea de infractor, aspect cunoscut de către inculpat, norma neimpunând o altă condiţie decât cea menţionată, iar ajutorul acordat s-a materializat întru-un act comisiv de executare şi anume transportul acestuia cu autoturismul proprietate personală a inculpatului, asigurându-i fuga de la momentul în care urma să fie condus de organele de poliţie pentru cercetări.

De asemenea, instanţa de recurs nu poate reţine nici apărările invocate cu privire la inexistenţa infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului, respectiv a faptei din data de 31 martie 2006 şi nici aceea că nu ar fi autorul celei de-a doua infracţiuni de deţinere de droguri în vederea consumului, respectiv a faptei din data de 19 aprilie 2007, deoarece, aşa cum s-a arătat prin indicarea concretă a conţinutului mijloacelor de probă, a rezultat că inculpatul B.E.A. era consumator de droguri de circa 9 ani de zile, pe care şi le injecta cu seringă hipodermică, acesta chiar recunoscând împrejurarea menţionată, precum şi faptul că a deţinut comprimatele de methadonă găsite în locuinţa menţionată, acestea fiindu-i destinate consumului.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că între percepţia materialului probator administrat în cauză de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată de aceasta, nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la condamnarea inculpatului.

Astfel, instanţa de recurs consideră că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de către recurentul inculpat, prin apărător, nu sunt fondate.

Totodată, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J., ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 13 mai 2010, de către doamna avocat E.I., cu împuternicirea avocaţială emisă la 29 aprilie 2010 (fila 9 Dosarul nr. 23917/3/2009 al Înaltei Curţi), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între M.J. şi U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3049/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2806/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3049/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3129/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs