ICCJ. Decizia nr. 2853/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2853/2010
Dosar nr.488/64/2010
Şedinţa publică din 11 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 15 iunie 2010 s-a înregistrat la Curtea de Apel Braşov sub nr. 488/64/2010 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 1408/11/5/2010 prin care s-a solicitat instanţei să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii în caz de urgenţă a persoanei extrădabile S.P. (cetăţean moldovean, fiul lui P. şi l.).
În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a menţionat că M.J. - Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, a transmis cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile S.P., urmărit internaţional în baza mandatului de arestare din data de 03 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rişcani, oraş Chişinău, Republica Moldova, pentru săvârşirea infracţiunii de însuşirea unor bunuri fără drept în proporţii mari şi deosebit de mari, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, faptă pentru care legea penală a statului solicitant prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 4/F/E din 24 iulie 2010, în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea formulată de M.J. al Republicii Moldova şi, în consecinţă, a dispus extrădarea către autorităţile judiciare moldovene a numitului S.P., cetăţean al Republicii Moldova, faţă de care s-a emis mandatul de arestare din data de 03 aprilie 2006 al Curţii Sectorului Rişcani, oraşul Chişinău, Republica Moldova.
De asemenea, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) şi art. 46 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanţă a dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile S.P. (cu datele de stare civilă menţionate anterior) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2010 şi până la 23 august 2010, inclusiv.
În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanţă a dispus predarea persoanei extrădabile S.P. către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi România, formulată de persoana extrădabilă S.P., stabilind să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cereri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că în cauză au fost întrunite cerinţele prevăzute de art. 46 şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată şi, prin încheierea din 16 iunie 2010, a dispus arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei extrădabile S.P. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 iunie 2010 şi până la 14 iulie 2010, inclusiv şi a emis mandatul de arestare provizorie nr. 1/E din aceeaşi dată.
De asemenea, prima instanţă, în baza art. 46 alin. (3) şi art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat autorităţilor judiciare ale Republicii Moldova să comunice cererea de extrădare şi actele anexe cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (4) din Convenţia Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957.
S-a mai reţinut în considerente că, prin încheierea din 12 iulie 2010 a aceleiaşi instanţe, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii pe o durată de 10 zile, începând cu data de 15 iulie 2010 şi până la 24 iulie 2010, inclusiv, solicitând autorităţilor judiciare ale Republicii Moldova să comunice cererea de extrădare şi actele anexe, care au fost comunicate la data de 14 iulie 2010 (filele 59-70).
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a mai constatat că la data de 12 iulie 2010, M.J. al Republicii Moldova a înaintat M.J. al României cererea de extrădare a numitului S.P., în vederea tragerii la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, anexându-se, în copii, ordonanţa de punere sub învinuire a persoanei extrădabile emisă de procuror, încheierea din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Rîşcani prin care s-a schimbat măsura preventivă a arestului la domiciliu cu arestul preventiv pe termen de 30 de zile, mandatul de arestare din 03 aprilie 2006, emis de Judecătoria Rîşcani, fişa personală a persoanei extrădabile şi extras C. pen. al Republicii Moldova.
Prima instanţă, în raport de conţinutul cererii de extrădare formulată la data de 12 iulie 2010, a reţinut că extrădarea persoanei extrădabile s-a solicitat în vederea tragerii la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova şi a mai constatat că s-au respectat dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, fiind depuse la dosar toate înscrisurile în sprijinul cererii de extrădare.
S-a mai relevat că mandatul de arestare preventivă a fost emis de către autorităţile Republicii Moldova pe numele cetăţeanului moldovean S.P., reţinându-se că acesta, în noaptea de 27 iulie 2005, împreună cu o altă persoană neidentificată, a intrat cu dublura unei chei în apartamentul de pe str. S., din oraşul Chişinău şi a sustras suma de 68.000 lei (aproximativ 5440 DOLARI USA), cauzând o pagubă foarte mare victimei L.L.
Faţă de situaţia de fapt mai sus menţionată, prima instanţă a constatat că, în speţă, nu rezultă împrejurări care să determine refuzul extrădării, fie el obligatoriu sau opţional şi că au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei încriminări, întrucât - potrivit art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală - considerarea infracţiunii ca fiind pedepsită de legile ambelor părţi contractante nu este condiţionată de împrejurarea ca legile părţilor contractante să înscrie fapta în aceeaşi categorie de infracţiuni sau să folosească aceeaşi terminologie atunci când o menţionează.
Pe cale de consecinţă, cererea M.J. al Republicii Moldova vizând extrădarea cetăţeanului moldovean S.P. a fost admisă de către Curtea de Apel Braşov, care a dispus extrădarea persoanei extrădabile către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, în vederea tragerii la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, prelungind, totodată, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile S.P. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2010 şi până la data de 23 august 2010, inclusiv.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi România, prima instanţă a apreciat că nu există temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii arestării provizorii, având în vedere şi cele relatate de persoana extrădabilă, respectiv că anterior venirii în România s-a aflat ilegal pe teritoriul Portugaliei şi Franţei (fila 36 dosar) şi a dispus, în baza art. 58 din Legea nr. 302/2004 modificată, predarea persoanei extrădabile S.P. către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana extrădabilă solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motive de ordin personal, umanitar, arătând că i s-a acordat dreptul la azil în România şi că are o familie în ţară, din relaţia de concubinaj rezultând un copil minor.
Înalta Curte, examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 38 alin. (2), art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3), art. 46 şi cu referire şi la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, constată că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de actele normative menţionate pentru a se proceda la extrădarea persoanei extrădabile S.P. către autorităţile judiciare moldovene, în condiţiile în care prima instanţă, în mod corect, a apreciat, în raport de conţinutul cererii de extrădare formulată la 12 iulie 2010 de autorităţile judiciare din Republica Moldova, că mandatul de arestare provizorie emis pe numele cetăţeanului moldovean S.P. nr. 1/E din 16 iunie 2010 are la bază mandatul de arestare din 3 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rişcani, oraşul Chişinău, Republica Molodova.
Din cuprinsul mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare moldoveneşti rezultă că persona extrădabilă S.P. împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, a pătruns în noaptea de 27 mai 2005, folosindu-se de dublura unei chei, în apartamentul aparţinând părţii vătămate L.L. şi a sustras suma de 68.000 lei (aproximativ 5440 DOLARI SUA), cauzând astfel victimei o pagubă foarte importantă, infracţiune prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani, fapta găsindu-şi corespondentul în legea română, fiind incriminată ca infracţiune (furt calificat) şi de C. pen. român.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant cât şi de legea română".
În cauza supusă analizei, se constată că prima instanţă, reţinând, justificat, inexistenţa motivelor obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării, aşa cum au fost ele prevăzute în dispoziţiile art. 241 respectiv art. 242 din Legea nr. 302/2004 modificată, în mod corect a apreciat că au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei încriminări, având în vedere şi dispoziţiile art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală.
Din actele şi lucrările dosarului, constatându-se că cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a fost însoţită de toate înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 16 iunie 2010, a dispus ascultarea persoanei extrădabile, prilej cu care aceasta a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptei care i se impută în conţinutul mandatului de arestare din 3 aprilie 2006, emis de autorităţile judiciare moldovene şi că se opune extrădării în Republica Moldova.
Prin ordonanţa din 15 iunie 2010, dată în Dosarul nr. 1408/11/5/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus, în baza dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată, reţinerea pe o perioadă de 24 de ore a numitului S.P., începând cu 15 iunie 2010 orele 13,00, prima instanţă fiind sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 45 şi art. 46 din legea specială, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgenţă a acestuia.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 38-48 din Legea nr. 302/2004 modificată, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar şi cele ale punerii în executare a mandatului arestare în vederea extrădării.
Chiar dacă recurentul persoană extrădabilă a arătat, în motivarea propriului recurs, că i s-a acordat azil în România şi că are întreaga familie în România, aceste afirmaţii rămân simple susţineri lipsite de orice suport probator, aspecte care, de altfel, anterior, au mai făcut obiectul analizei de către prima instanţă, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinţei penale atacate.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului persoană extrădabilă, potrivit căreia dacă instanţa din România ar admite cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova, i-ar fi periclitată însăşi viaţa, întrucât, dacă s-ar da curs numai argumentelor de ordin umanitar pe care, evident, le-ar invoca toate persoanele aflate în cazuri similare, s-ar ajunge la situaţii în care derularea procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă ori chiar stopată pentru motive ce exced cadrului legal fixat de dispoziţiile legii speciale mai sus menţionată şi, astfel, s-ar obstrucţiona realizarea actului de justiţie, împiedicându-se tragerea la răspundere penală a persoanelor care, prin atitudinea lor, au manifestat lipsa de respect faţă de lege, lezând prin acţiunile lor valori importante ocrotite de orice stat de drept.
Înalta Curte, referitor la motivele de refuz al extrădării -motive prevăzute în mod expres în dispoziţiile art. 241 şi art. 242 din Legea nr. 302/2004 modificată - apreciază că nici unul dintre acestea nu sunt incidente în speţă, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoana care face obiectul cererii de extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunţate în textele legale mai sus menţionate.
Se mai constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a dispus, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 46 din Lega nr. 302/2004 modificată, arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei extrădabile şi ulterior, a prelungit măsura arestării provizorii până la data de 23 august 2010, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea naţională.
Nu există însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport de circumstanţele fiecărui caz în parte, dar este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze convingerea că respectiva persoană a comis infracţiunea.
Având însă în vedere limitele cu care au fost investite autorităţile judiciare române - cererea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării, în baza mandatului de arestare din 3 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rişcani, Republica Moldova - aspectele legate de temeinicia urmăririi penale exced analizei impuse prin dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi prin dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Convenţia Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.P. împotriva sentinţei penale nr. 4/F/E din 24 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va stabili ca suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă, să se plătească din fondul M.J., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.P. împotriva sentinţei penale nr. 4/F/E din 24 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2010. Penal. Nerespectarea regimului... | ICCJ. Decizia nr. 2895/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
