ICCJ. Decizia nr. 3085/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3085/2010
Dosar nr.7219/110/2009
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 2/D/2010, din data de 14 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor deosebit de grav, s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.M., la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 (trei) ani şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durata de 2 ani.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., fixează termen de încercare de 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării consecinţelor prevederilor de art. 83 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. alin. (3) lit. b) s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv şi punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în alta cauză.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reţinere din 4 noiembrie 2009 şi arestul preventiv de la 5 noiembrie 2009 la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată C.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată prin OUG nr. 72/2006, au fost admise pretenţiile civile ale părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Bacău şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1466,30 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei şi 335,2 către Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea de la inculpat a cuţitului de care acesta s-a folosit la săvârşirea faptei şi care îi aparţine.
S-a dispus plata din fondurile M.J. pentru asistenţa juridică din oficiu către Baroul Bacău în sumă de 200 lei.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei ron cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 677/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată inculpatul C.M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în ziua de 04 noiembrie 2009, în jurul 15,00, inculpatul a înjunghiat-o în zona toracică, cu un cuţit pe victima C.M.M., soţia sa, în timp ce aceasta se afla în locuinţa comună, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Soţii C.M.M. şi M. sunt căsătoriţi de circa 27 de ani şi au împreună doi copii care sunt majori, însă locuiesc împreună cu ei în locuinţa din satul Valea Mare, comuna Faraoani şi în ultima perioadă între ei au existat din ce în ce mai des conflicte.
Ceea ce favoriza generarea acestor conflicte a fost consumul de băuturi alcoolice atât de către soţie, dar mai ales de sot, care atunci când se afla se afla sub influenta unor astfel de băuturi obişnuia să-şi agreseze soţia.
În ziua de 04 noiembrie 2009, rămaşi singuri acasă, inculpatul şi soţia sa au avut o mică neînţelegere, iar în jurul orei 15,00, în timp ce inculpatul se afla în casă şi consuma vin, victima a intrat şi a încercat să determine să nu mai bea, dar acesta s-a enervate şi luând de pe masă un cuţit de bucătărie, a înjunghiat-o în zona toracică.
Victima a fost de urgenţă transportată la Spitalul Judeţean Bacău, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale şi în prezent starea ei de sănătate este stabilă, dar încă gravă, leziunile produse fiind de natură a-i periclita viaţa.
Din concluziile preliminare medico-legale, a reieşit că victima C.M.M., prezintă diagnosticul "plagă tăiată toraco-stemală dreapta penetrantă cu interesare de vase mamare interne dreapta. Hemopneumotorax drept. Şoc hemoragie - operat.
S-a constatat că leziunile pot data din 04 noiembrie 2009 şi s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor, necesitând 28-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile au fost de natură a pune în primejdie viata victimei.
Pacienta a mai prezentat echimoze faciale şi ale membrelor ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent, de vechimi diferite.
Audiat în cursul cercetărilor judecătoreşti inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a avut o atitudine sinceră, a motivat atitudinea sa pe fondul consumului de alcool şi de asemenea şi datorită soţiei sale care de asemenea consumase alcool, fapt confirmat şi de aceasta.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din probele administrate în cauză la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească după cum urmează: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, sesizarea organelor judiciare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferentă, dovada de ridicare a cuţitului, declaraţiile părţii vătămate, proces ui verbal de investigaţii la spital, ordonanţa de efectuare a constatării medico-legale, raportul de constatare medico-legală nr. din 5 noiembrie 2009 al S.M.L. Bacău, foaia de observaţie clinică generală, adresele cu relaţii cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale, declaraţiile martorilor C.M.D. şi M.P., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, prin care recunoaşte comiterea faptei.
În drept, fapta inculpatului a fost apreciată de instanţa de fond că întruneşte elementele constitutive ale in fracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere pericolul social concret al faptelor, urmărire produse, persoana şi conduita inculpatului, vârsta acestuia, faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, tribunalul va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă însă sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat-o pentru următoarele motive."
- nelegalitatea sentinţei penale, întrucât instanţa de judecată în mod greşit a reţinut prevederile art. 76 lit. c) C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., care incriminează în mod distinct reducerea pedepsei închisorii ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante în cazul infracţiunilor de omor;
- netemeinicia sentinţei penale cu privire la cuantumul pedepsei şi la nejustificata reţinere a circumstanţelor atenuante, precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi, ca atare, coborârea pedepsei sub minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare prevăzut de lege, deoarece între criteriile de individualizare judiciară a pedepsei circumstanţele atenuante deţin o pondere mult redusă în raport de gravitatea faptei comise.
Considerăm că, se motivează de Parchet, instanţa nu a avut în vedere că inculpatul a săvârşit o infracţiune de un pericol social deosebit de ridicat şi că pedeapsa aplicată, cu mult sub minimul special prevăzut de lege nu-şi poate atinge scopul de reeducare şi nici nu realizează funcţia de prevenţie generală. Astfel, în speţă, trebuie avut în vedere că inculpatul a înjunghiat-o în zona toracică, cu un cuţit, pe soţia sa, provocându-i leziuni vindecabile în 2830 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa. Vinovăţia inculpatului este cert stabilită, mijloacele cu care a acţionat denotă intenţia clară de a o ucide pe soţia sa.
În aceste condiţii de săvârşire a faptei, se apreciază că lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului, vârsta acestuia nu sunt împrejurări care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până la un cuantum atât de redus de doar 3 ani închisoare.
Netemeinicia hotărârii este invocată şi cu privire la modalitatea de executare stabilită de instanţă, respectiv suspendarea condiţionată.
În speţă, nu este îndeplinită una dintre condiţiile cerute de, lege pentru aplicarea art. 81 C. pen., respectiv aptitudinea inculpatului de a se îndrepta fără executarea pedepsei. Şi la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei trebuie să se ţină seama de gravitatea faptei comise alături de elementele specifice legate de aptitudinea infractorului de a avea pe viitor o comportare bună chiar fără executarea pedepsei. Instanţa a motivat că poate aplica art. 81 C. pen., având în vedere că, conflictul s-a datorat ambilor soţi, care se aflau în stare de ebrietate. Se consideră că acest aspect coroborat şi cu natura faptei comise şi gravitatea acesteia impun, deopotrivă, să se dispună executarea efectivă a pedepsei.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii, reţinerea spre rejudecare şi, pe fond, înlăturarea circumstanţelor atenuante, aplicarea unei pedepse în limitele speciale prevăzute de lege, cu executare efectivă.
Prin Decizia penală nr. 37 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău .desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, numai cu privire la greşita reţinere a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., în locul dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalităţii de executare a acesteia, a aplicării prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a neaplicării prevederilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen., reţinută cauza spre rejudecare şi în consecinţă;
S-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi s-au reţinut prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 3 (trei) ani închisoare, la 5 (cinci) ani închisoare.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 şi art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv de la data de 04 noiembrie 2009 la 15 ianuarie 2010.
În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea de instanţă de fond a mijloacelor materiale de probă, enumerate în adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 26 noiembrie 2009 - fl. 2, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi înregistrate sub nr. 48 din 27 noiembrie 2009/237, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a dispus plata din fondurile M.J., către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţia de fapt corespunzătoare probelor administrate şi a dat faptei săvârşite de intimatul inculpat o corectă încadrare juridică, a motivat corespunzător hotărârea apelată, respectând dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., în sensul că au fost descrise faptele care face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare, au fost analizate probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluţia dată în cauză.
Dispunându-se condamnarea inculpatului, expunerea hotărârii apelate cuprindă fapta reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele atenuante, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia.
Motivarea instanţei de fond respectând dispoziţiile procedurale, Curtea şi-a însuşit această motivare.
De altfel, intimatul-inculpat a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.
Hotărârea primei instanţe este greşită sub următoarele aspecte: reţinerea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., în locul dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalităţii de executare a acesteia, a aplicării prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a neaplicării prevederilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. poate constitui circumstanţe atenuante" conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii."
Ori, din examinarea probelor administrate, respectiv depoziţiile părţii vătămate C.M.M. - fl. 20-21 dosar urmărire penală şi ale martorilor C.M.D., fiul părţilor - fl. 59-60 dosar urmărire penală şi M.P. - fl. 6162 dosar urmărire penală, rezultă că intimatul-inculpat a avut anterior săvârşirii infracţiunii o comportare necorespunzătoare, obişnuind să consume băuturi alcoolice în exces şi să-şi lovească şi să-şi alunge soţia, astfel că în cauză nu se impunea reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
În mod corect instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi a coborât pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, însă în mod greşit, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, a tăcut aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., în locul art. 76 alin. (2) C. pen.
Potrivit acestui 76 alin. (1) şi (2) C. pen.: (I) în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează:
a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general;
e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei;
f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei ;au mai mare, ori până la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.
În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, al infracţiunii de omor, al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Alin. (1) al art. 76 C. pen., reprezintă, ca să zicem aşa, reglementarea de drept comun în materia efectelor atenuante asupra pedepsei închisorii, iar alin. (2) constituie o reglementare de excepţie care reduce efectul uşurător al circumstanţelor atenuante în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni, limitativ enumerate de acest text, printre care şi infracţiunea de omor.
Desigur că este lipsit de relevanţă că infracţiunile enumerate de art. 76 alin. (2) C. pen., sunt in fracţiuni consumate sau dacă au rămas în formă de tentativă pedepsibilă.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa trebuie să fie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei urmând a avea drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În raport de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, prin acţiunea violentă a intimatului-inculpat fiindu-i pusă în primejdie viaţa părţii vătămate, doar intervenţia urgentă şi calificată a medicilor împiedicând un deznodământ tragic, comportarea anterioară a inculpatului, care, cu deosebire când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, îşi lovea, uneori grav, soţia, acest lucru rezultând din examinarea medico-legală din data de 05 noiembrie 2009 a Serviciului Judeţean de Medicină legală Bacău - fl. 23 dosar urmărire penală, potrivit căruia victima prezenta pe lângă leziunile cauzate prin lovirea cu cuţitul din data de 04 noiembrie 2009, echimoze faciale şi ale membrelor, care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent, de vechimi diferite, precum şi depoziţiile părţii vătămate, ale martorilor C.M.D., fiul părţilor - fl. 59-60 dosar urmărire penală şi M.P. - fl. 61-62 dosar urmărire penală şi chiar depoziţia inculpatului, instanţa de apel a constatat că se impune majorarea cuantumului pedepsei principale şi că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.ci prin executarea în regim de detenţie.astfel că au fost înlăturate disp. art. 81-83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul C.M.M. şi partea vătămată C.M.M.
Inculpatul a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, întrucât majorarea pedepsei principale şi schimbarea modalităţii de executare sunt exagerate şi disproporţionate în raport de persoana sa, de modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii şi împrejurările care au condus la comiterea faptei.
Partea vătămată a solicitat de asemenea casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, susţinând că o culpă importantă în declanşarea conflictului a avut-o şi ea-acesta ivindu-se pe fondul consumului de alcool de către ambii soţi, că inculpatul este o persoană muncitoare, fiind singurul susţinător material şi moral al familiei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat. Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte recursul părţii vătămate,Curtea constată că sentinţa instanţei de fond a fost apelată exclusiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, iar urmare a admiterii acestuia, hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată în principal în privinţa cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, care au fost înăsprite.
Potrivit art. 3851 alin. (4), titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel,chiar dacă nu au folosit apelul,dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Deşi legea nu face nici o precizare în acest sens, este evident că aceste persoane capătă legitimarea procesuală de a declara recurs numai dacă prin modificările aduse sentinţei Ie-a fost afectată situaţia procesuală, astfel cum aceasta fusese stabilită prin hotărârea instanţei de fond.
Cu alte cuvinte, persoana în cauză trebuie să justifice un interes pentru a putea recura Decizia instanţei de apel, ce trebuie analizat prin poziţia acestei persoane în procesul penal, astfel cum aceasta este stabilită de lege.
Din această perspectivă,partea vătămată poate ataca hotărârea judecătorească în latura penală, întrucât potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. pen. ea este cea care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.în mod natural, fiind victima infracţiunii, partea vătămată va acţiona în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului şi aplicării unei pedepse, care să răspundă şi funcţiei coercitive a acesteia prev. de art. 52 C. pen.
Cu alte cuvinte.conduita procesuală a părţii vătămate este mai degrabă cea a unui „acuzator privat", ale cărui interese procesuale nu pot coincide cu cele ale inculpatului, ceea ce înseamnă că partea vătămată nu va acţiona în sprijinul acestuia (cu excepţia infracţiunilor care se urmăresc la plângerea ei prealabilă, când poate solicita stingerea acţiunii penale).
Or în speţă, potrivit celor expuse anterior,prin Decizia instanţei de apel a fost schimbată doar situaţia inculpatului, în sensul agravării acesteia, condiţii în care partea vătămată nu avea un interes propriu pentru a exercita calea recursului împotriva acestei decizii.
Împrejurarea particulară din speţă, constând în aceea că partea vătămată este şi soţia inculpatului, nu face aplicabile disp.art. 362 alin. (2) C. proc. pen. întrucât partea vătămată nu a acţionat ca un substituit procesual, ci potrivit propriei calităţi avute în procesul penal, astfel cum rezultă în mod explicit din declaraţia de recurs, iar pe de altă parte, inculpatul a exercitat în nume propriu calea de atac a recursului.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de partea vătămată este inadmisibil şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În ce priveşte recursul inculpatului, acesta a respectat limitele impuse de art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., criticând Decizia doar sub aspectul modificărilor aduse sentinţei cu referire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei.
Din această perspectivă, Curtea constată că instanţa de apel a reevaluat în mod corespunzător criteriile de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i inculpatului o pedeapsă într-un cuantum sporit şi cu executare efectivă, care de altfel ar fi fost şi singura modalitate posibilă, prin raportare la condiţiile refeitoare la cuantumul pedepsei impuse de art. 81 alin. (1) lit. a) respectiv art. 861 lit. a) C. pen.
Astfel au fost avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise dedus din împrejurările în care aceasta a fost săvârşită (pe fondul consumului de alcool, prin lovirea victimei cu cuţitul, moartea acesteia fiind evitată doar ca urmare a intervenţiei chirurgicale de urgenţă la care a fost supusă), cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, însă cunoscut cu manifestări violente în familie, fapt atestat de toţi membrii acesteia, inclusiv de către inculpat).
De asemenea, s-a valorificat şi conduita procesuală a inculpatului, ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, prin coborârea pedepsei sub minimul special redus potrivit art. 21 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de către instanţa de apel este just individualizată.fiind aptă să asigure realizarea scopului său preventiv înscris în art. 52 C. pen., astfel încât recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. ambii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte vătămată C.M.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică.azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 321/2010. Penal → |
|---|
