ICCJ. Decizia nr. 278/2010. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 278/2010

Dosar nr. 2269/98/2008

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 943/ F din 22 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

l. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.N., pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul Vamal al României).

În temeiul art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, potrivit art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.N. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte o dată la 2 luni la Serviciul de Protecţia Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloace de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, care s-a dispus a fi suspendată potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de la 23 iunie 2008 şi arestarea de la 24 iunie 2008, până la punerea în libertate.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei V.S., pentru infracţiunea de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea. nr. 86/2006 (Codul Vamal al României).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei V.S. pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

În temeiul art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata V.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani prev. de art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, care s-a dispus a fi suspendată, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei.

III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.I., pentru infracţiunea de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul Vamal al României).

În temeiul art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 279 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni prev. de art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie cu privire la care s-a dispus suspendarea potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei.

IV. În temeiul art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., prin aceeaşi sentinţă penală, a fost condamnat inculpatul D.V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, prev. de art. 82 C. pen. şi s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, care s-a dispus a fi suspendată, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri deţinute de inculpaţi, fără drept, bunuri aflate la Biroul arme Exploziv şi Substanţe Toxice din cadrul I.P.J. Ialomiţa.

- un pistol cu glonţ marca N., calibru 9 mm L. poansonată;

- un pistol cu gaze, marca W., calibru 9 mm P., fabricat în Germania;

- 30 de cartuşe cu glonţ, marca S.B. - Praga, calibrul 9 mm L. cu următoarele caracteristici metrice şi fizice: 9 mm diametrul glonţului (cămaşă metalică şi miez de plumb), 22,5 lungimea cartuşului, 19 mm lungimea tubului;

- 6 cartuşe cu glonţ marca A.C.P. (acronim pentru A.C.P.), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1986, ce prezintă următoarele caracteristici metrice şi fizice: 9 mm diametrul glonţului (cămaşă metalică şi miez de plumb), 29,5 mm lungimea cartuşului, 19 mm lungimea tubului;

- 7 cartuşe cu gaze, marca G., cal. 1.9 mm P. şi un sistem de aruncare rachete ce se montează pe pistol cu 6 rachete luminoase, ridicate de la inculpatul M.I.;

- o armă de vânătoare cu alice simplă, cu încărcare manuală, prevăzută cu două ţevi lise dispuse paralel, orizontal, marca I.U.E., fabricată în Spania, calibru 12/70 mm;

- un pistol cu glonţ, marca S., calibru 6,35 mm, cu ţeava ghintuită, fabricat în Spania;

- un pistol cu gaze, marca V., model D., calibru 9 mm P.A.M., fabricat în Turcia.

- un cartuş cu glonţ, marca GECO (acronim pentru Gustave Genscow Co Berlin) calibrul 7,65 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului.

- un cartuş cu glonţ, marca S.B. - Praga, sub licenţă B., calibrul 7,65 mm, ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului;

- un cartuş cu glonţ, marca S.F.M. (acronim pentru S.F.M. - Franţa), calibrul 7,65 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului;

- 16 cartuşe cu glonţ marca T. (Fabrica Nacional de Toledo, Spania) calibrul 9 mm, fabricate în anul 1969 ce prezintă următoarele caracteristici: 31 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului;

- un cartuş cu glonţ, marca S.F.M. (acronim pentru S.F.M. Franţa), calibrul 9 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 32 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului;

- două cartuşe cu glonţ marca F.N.P. (acronim pentru F.N.A., de Herstal - Belgia), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1949, ce prezintă următoarele caracteristici: 32 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului;

- 8 cartuşe cu glonţ marca P.S. (acronim pentru P.M.S. - Spania), calibrul 9 mm fabricate în anul 1943, ce prezintă următoarele caracteristici: 32 mm lungimea cartuşului, 23 lungimea tubului;

- 41 cartuşe cu gaze, cu cămaşă metalică, marca GFL, model P.A.K., calibrul 9 mm, cu capacele de culoare verde, ce prezintă următoarele caracteristici: 9 mm, diametrul glonţului, 22 lungimea cartuşului;

- un cartuş de vânătoare cu alice, marca E. - Spania, calibrul 12 mm, tub culoare verde;

- 3 cartuşe de vânătoare cu alice, marca W., calibrul 12 mm, tub culoare roşie;

- 6 cartuşe de vânătoare cu alice, marca R., calibrul 12 mm GA, tub culoare verde;

- două cartuşe de vânătoare cu alice, marca R.C. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare galbenă;

- 6 cartuşe de vânătoare cu alice, marca U.E.E. - Spania, calibrul 12 mm (trei cu tub maro, iar trei cu tub negru).

- 5 cartuşe de vânătoare cu alice, marca B. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare verde, al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10);

- două cartuşe de vânătoare cu proiectil unic marca W., calibrul 12 mm, tub culoare roşie;

- un cartuş de vânătoare cu proiectil unic, marca F. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare alb transparent de la S.N. şi V.S.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa nr. 15/D/P/2008, din 18 iulie 2008 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. S.N. - pentru infracţiunile de: contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României); nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

2. V.S. - pentru infracţiunile de: contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României); nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen.; favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

Parchetul a reţinut în sarcina inculpaţilor S.N. şi V.S. că au introdus în ţară arme letale şi neletale şi muniţii de aceeaşi natură, fără drept - fără o notificare prealabilă a organelor de poliţie şi fără autorizaţii de procurare a armelor şi muniţiilor letale - cel mai probabil în perioada 2006 - 2007. Cei doi inculpaţi au deţinut fără drept (fără permis de armă letală şi fără certificat de deţinător al unei arme neletale) două arme şi muniţii letale şi o armă şi muniţii neletale, în perioada 2006 -2008 (mai exact până la 07 februarie 2008).

Inculpata V.S. a declarat mincinos că armele au fost introduse în ţară de V.D., fostul său soţ, decedat în anul 2004, cât şi că S.N., concubinul său, nu a ştiut de prezenţa lor în locuinţă (o încercare de a-l disculpa de săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Parchetul a reţinut, în fapt, prin rechizitoriu că armele şi muniţia au fost găsite cu ocazia unor percheziţii efectuate la domiciliile inculpaţilor.

Astfel, s-a arătat că, la data de 07 februarie 2008, o echipă constituită dintr-un procuror D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa şi organe ale poliţiei judiciare din cadrul UP Ialomiţa au efectuat, în baza unei autorizaţii emise de Tribunalul Ialomiţa - autorizaţia (şi încheierea) nr. 4 din 05 februarie 2008 - o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului S.N., zis A., persoană despre care existau indicii temeinice că deţinea fără drept mai multe arme letale, introduse fraudulos în ţară.

În cea de-a doua încăpere a primului corp de casă (construcţia mai veche), au fost găsite în lada de studio a unui pat, înfăşurate într-un tricou de culoare albă şi roz, două pistoale, unul de culoare neagră şi unul de culoare argintie şi plăsele/pat din lemn, fiecare prevăzute cu încărcător propriu, un încărcător de pistol distinct, fără cartuşe şi o cutie din carton inscripţionată, 9 mm L.S.B., în care se aflau distribuite pe două suporturi din plastic mai multe cartuşe, arme şi muniţii, ce au următoarele caracteristici fizice şi tehnice de individualizare:

- un pistol cu glonţ, marca N., calibru 9 mm L., cu ţeavă ghintuită şi o capacitate de 15 cartuşe a încărcătorului (găsit însă gol), ce prezintă urme evidente/puternice de polizare în zona în care se afla poansonată - descoperită totuşi, după demontarea armei, pe partea interioară a manşonului (pistolul de culoare neagră). Arma face parte din categoria armelor de foc letale, cu încărcare automată şi tragere foc cu foc. Au fost identificate pe canalul ţevii reziduuri specifice unor trageri, a căror dată de efectuare nu poate fi însă stabilită. La rândul său, încărcătorul poartă o serie proprie, iar în partea inferioară a pistolului, lângă încărcător a fost identificată o altă inscripţie, a cărei însemnătate nu a putut fi determinată. Arma de foc letală este în stare de funcţionare aşa cum au demonstrat-o tragerile experimentale efectuate cu două cartuşe ridicate din locuinţă (plicul nr. 6).

- un pistol cu gaze, marca W., model B.B., calibru 9 mm P., fabricat în Germania, ce face parte din categoria armelor neletale (la acea dată deţinute legal în baza unui certificat de deţinător iar în prezent în baza unei autorizaţii). Arma avea un cartuş pe canalul ţevii şi alte 3 în încărcător, marca G.F.L., model P.A.K., calibrul 9 mm, cu capacele de culoare galbenă, ce prezintă următoarele caracteristici: 9 mm, diametrul glonţului, 22 mm lungimea cartuşului (plicul nr. 9). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei. Au fost identificate pe canalul ţevii reziduuri specifice unor trageri, a căror dată de efectuare nu poate fi însă stabilită, iar la capătul său posterior urme de gresare cu vaselină în scopul conservării. Arma neletală este în stare de funcţionare aşa cum au demonstrat-o tragerile experimentale efectuate cu două cartuşe ridicate din locuinţă (plicul nr. 9).

- un număr de 30 de cartuşe cu glonţ, marca S.B. - Praga, calibrul 9 mm L. cu următoarele caracteristici metrice şi fizice: 9 mm diametrul glonţului (cămaşă metalică şi miez de plumb), 22,5 mm lungimea cartuşului, 19 mm lungimea tubului (plicul nr. 6). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- un număr de 6 cartuşe cu glonţ, marca A.C.P. (acronim pentru A.C.P.), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1986, ce prezintă următoarele caracteristici metrice şi fizice: 9 mm diametrul glonţului (cămaşă metalică şi miez de plumb), 29,5 mm lungimea cartuşului, 199 mm lungimea tubului (plicul nr. 7).

În cel de-al doilea corp de casă, construcţia mai nouă, au fost găsite în cea de-a doua încăpere de pe partea dreaptă a holului mai multe arme şi muniţii, ce au următoarele caracteristici fizice şi tehnice de individualizare:

- o armă de vânătoare cu alice simplă, cu încărcare manuală, prevăzută cu două ţevi lise dispuse paralel, orizontal, marca I.U.E. fabricată în Spania, calibru 12/70 mm, ce are patul şi ţevile retezate. Arma se afla în stare de conservare, demontată în 3 piese, cu ţevile şi toate mecanismele umplute sau acoperite cu vaselină (produs găsit într-o cantitate mare în locuinţă). Arma de foc letală este în stare de funcţionare aşa cum au demonstrat-o cele două trageri experimentale efectuate după degresarea totală, cu două cartuşe ridicate din locuinţă (plicul nr. 10), câte unul pentru fiecare ţeavă a armei.

- un pistol cu glonţ, marca S., calibrul 6,35 mm, cu ţeava ghintuită, fabricat în Spania. Arma face parte din categoria armelor de foc letale, cu încărcare automată şi tragere foc cu foc. O parte dintre inscripţiile identificate pe încărcător cal 8 mm, (şi aici se regăseşte inscripţia 20-345) demonstrează că nu este propriu acestei arme de foc, ci a aparţinut unei alte arme, de un alt calibru, probabil tot letală. Arma a fost produsă în perioada interbelică şi face parte dintr-un lot la care nu s-a procedat la inscripţionarea unei serii de fabricaţie, aşa cum reiese de pe site-ul oficial de internet al firmei producătoare. Pe canalul ţevii nu au fost identificate urme (reziduuri) ale unor trageri recente, ci urme de unsoare (vaselină), cu care a fost gresată în scopul conservării. În lipsa muniţiei calibru 6,35 mm nu s-au putut efectua trageri experimentale. Verificarea mecanică a armei - acţiunea cocoşului asupra cuiului percutor şi deplasarea acestuia spre înainte în urma acestei manevre - denotă însă o stare bună de funcţionare.

- un pistol cu gaze, marca V., model D., calibru 9 mm P.A.M., fabricat în Turcia, ce face parte din categoria armelor neletale (la acea dată deţinute legal în baza unui certificat de deţinător iar în prezent în baza unei autorizaţii). Nu au fost identificate pe canalul ţevii reziduuri specifice unor trageri. Arma neletală este în stare de funcţionare aşa cum au demonstrat-o tragerile experimentale efectuate cu două cartuşe ridicate din locuinţă (plicul nr. 9).

- un cartuş cu glonţ, marca G. (acronim pentru G.G.C. - Berlin), calibrul 7,65 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului (plicul nr. 8). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- un cartuş cu glonţ, marca S.B. - Praga, sub licenţă B., calibrul 7,65 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului (plicul nr. 8). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- un cartuş cu glonţ marca S.F.M. (acronim pentru S.F.M. - Franţa, calibrul 7.65 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 25 mm lungimea cartuşului, 17 mm lungimea tubului (plicul nr. 8). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- 16 cartuşe cu glonţ, marca T (F.N.T. - Spania), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1969, ce prezintă următoarele caracteristici: 31 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului (plicul nr. 8).

- un cartuş cu glonţ marca S.F.M. (acronim pentru S.F.M. - Franţa), calibrul 9 mm ce prezintă următoarele caracteristici: 32 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului (plicul nr. 8). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- două cartuşe cu glonţ, marca F.N.P. (acronim pentru F.N.A., de Herstal - Belcia), calibrul9 mm, fabricate în anul 1949 ce prezintă următoarele caracteristici:32 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului (plicul nr. 8).

- 8 cartuşe cu glonţ, marca P.S. (acronim pentru P.M.S. - Spania), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1943, ce prezintă următoarele caracteristici: 32 mm lungimea cartuşului, 23 mm lungimea tubului (plicul nr. 8).

- 41 cartuşe cu gaze, cu cămaşă metalică, marca G.F.L., model P.A.K., calibrul 9 mm, cu capacele de culoare verde, ce prezintă următoarele caracteristici: 9 mm diametrul glonţului, 22 lungimea cartuşului (plicul nr. 9). Nu există inscripţii care să indice anul fabricaţiei.

- un cartuş de vânătoare cu alice, marca E. - Spania, calibrul 12 mm, tub culoare verde, al cărui an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- 3 cartuşe de vânătoare cu alice, marca W., calibrul 12 mm, tub culoare roşie,al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- 6 cartuşe de vânătoare cu alice, marca R., calibrul 12 mm G.A., tub culoare verde, al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- două cartuşe de vânătoare cu alice, marca R.C. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare galbenă, al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- 6 cartuşe de vânătoare cu alice, marca U.E.E. Spania, calibrul 12 mm (trei cu tub maro, iar trei cu tub negru) al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- 5 cartuşe de vânătoare cu alice, marca B. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare verde, al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- două cartuşe de vânătoare cu proiectil unic, marca W., calibrul 12 mm, tub de culoare roşie, al căror an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

- un cartuş de vânătoare cu proiectil unic, marca F. Italia, calibrul 12 mm, tub culoare alb transparent, al cărui an de fabricaţie nu poate fi stabilit (plicul nr. 10).

Cele trei piese în care era demontată arma de vânătoare, toate gresate substanţial cu vaselină, au fost găsite înfăşurate în mai multe bucăţi de stofă (cârpe, şosete) şi folii de plastic, la rândul lor îmbibate cu vaselină, într-o pungă de plastic ascunsă sub o comodă cu vitrină aflată pe peretele din stânga al camerei, aproape de uşa de acces.

Celelalte arme şi muniţii au fost găsite aşezate printre păturile şi pilotele ce acopereau patul aflat în prelungirea comodei, lipit de acelaşi perete, în următoarea ordine:

- pistolul marca S., 31 (treizeci şi unu) de cartuşe cu gaze, calibrul 9 mm, marca G.F.L, un cartuş cu glonţ marca G. şi un cartuş cu glonţ, marca S.B. - Praga, toate calibrul 7,65 m.m., 16 cartuşe cu glonţ, marca T., un cartuş cu glonţ, marca S.F.M., 2 cartuşe cu glonţ, marca F.P.N. şi 8 cartuşe cu glonţ, marca P.S., toate calibrul 9 mm, obiecte înfăşurate în bucăţi de stofă acoperite cu bandă adezivă de culoare albastră sau înfăşurate direct cu o astfel de bandă adezivă (muniţia în seturi de 6 până la 11 cartuşe) şi introduse toate într-un săcotei confecţionat din două şosete de culoare bleumarin.

- cele 26 cartuşe (cifra corectă, eronată 27 înscrisă în procesul verbal de percheziţie domiciliară, aşa cum se poate de altfel observa în fotografiile judiciare efectuate la acea dată), calibrul 12 mm, diferite mărci, dintre care 23 cu alice şi 3 cu proiectil unic, aşezate într-o cartuşieră confecţionată din piele, culoare maro, obiect cu capacitate totală de 30 de cartuşe aflat la rându-i într-o şosetă de culoare gri.

- pistolul marca V., în al cărui încărcător se aflau 10 cartuşe cu gaze, calibrul 9 mm, marca G.F.L., înfăşurat într-un tricou de copil culoare preponderent portocalie.

Nici V.S., nici S.N. nu sunt înscrişi în registrul de arme ca deţinători legali ai unor arme letale sau neletale şi ai muniţiei aferente.

Armele şi muniţia găsite în locuinţa ocupată efectiv de cei doi inculpaţi au fost procurate din Spania, cel mai probabil pe căi ilicite, şi au fost introduse fără drept (fără a avea o autorizaţie de procurare şi fără a le declara organelor vamale şi ale poliţiei de frontieră) în ţară în perioada 2006-2007, în mod succesiv, raportat la numărul şi cantitatea mare găsită în casă.

V.S. a încercat să-l disculpe pe concubinul său afirmând nereal că armele şi muniţia au fost introduse în ţară de V.D., fostul său soţ, decedat în Spania în anul 2004. Ea le-ar fi ascuns în casă fără ajutorul sau ştiinţa altei persoane.

Această situaţia de fapt, s-a arătat în rechizitoriu, a rezultat din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale constând în declaraţiile martorilor, procesele verbale de percheziţie domiciliară, planşele fotografice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistică, diferite înscrisuri, precum şi declaraţii ale inculpaţilor.

Tribunalul, după efectuarea cercetării judecătoreşti, a constatat că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este numai parţial confirmată de probele administrate în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât şi la instanţă. Astfel, dacă deţinerea armelor şi a muniţiilor de către inculpaţi rezultă din probele administrate, nu se confirmă însă introducerea acestora în ţară de către inculpaţi.

Inculpaţii au susţinut în mod constant, pe parcursul urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească faptul că nu ei au introdus în ţară armele şi muniţia aferentă, indicând ca autor pe V.D., fostul soţ al inculpatei V.S., decedat la data de 09 decembrie 2004 în oraşul Valencia din Spania.

Nici martorii cu identitate protejată E.E. şi M.M., audiaţi de procuror - declaraţii f. 97-100, nu confirmă introducerea în ţară a armelor şi a muniţiei de către inculpaţi.

Martorul M.M. susţine, fără a da detalii că inculpatul S.N. ar fi cumpărat "o puşcă de vânătoare cu două ţevi paralele". Martorul nu arată când şi de unde a fost cumpărată arma de vânătoare şi dacă, când şi de cine a fost introdusă în ţară.

Prin adresa f. 131 dosar, I.P.J. Ialomiţa, solicită direcţiei de specialitate – D.A.E.S.T. din cadrul I.G.P. efectuarea de verificări dacă armele respective au fost furate sau pierdute în Spania.

I.G.P. comunică prin adresă (f. 123 dosar) că autorităţile din Spania au transmis prin Biroul Naţional Interpol că serviciile de poliţie competente nu au putut obţine nici un fel de date despre aceste arme.

Se arată în rechizitoriu (f. 6) că armele şi muniţia au fost procurate din Spania, cel mai probabil, pe căi ilicite, şi au fost introduse fără drept (fără a avea autorizaţie de procurare şi fără a le declara organelor vamale şi ale poliţiei de frontieră) în ţară în perioada 2006-2007, în mod succesiv.

Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte reţinute de organele de urmărire penală se bazează pe simple supoziţii, iar nu pe probe certe, fiind de datoria parchetului, să facă o analiză obiectivă şi judicioasă a probelor administrate.

De asemenea, potrivit art. 202 C. proc. pen., organul de urmărire penală era obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a cauzei.

Organul de urmărire penală era obligat să adune probe atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpaţilor, chiar dacă inculpaţii au recunoscut faptele.

Mijloacele de probă sunt arătate în art. 64 C. proc. pen., iar sarcina administrării probelor revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

În temeiul art. 287 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.

Potrivit art. 271 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006, privind Codul Vamal al României, introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme şi muniţii, materiale explozive, droguri, precursori materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

În acest context, instanţa de fond a arătat că, în cauză, Parchetul nu a administrat nici o probă din care să rezulte cu certitudine introducerea în ţară de către inculpaţi, de arme şi muniţii, ci susţine fără temei că armele şi muniţia au fost introduse în ţară, probabil în perioada 2006-2007, în mod succesiv, fără a arăta cine şi ce anume arme a introdus, data la care au fost introduse, provenienţa armelor.

Condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de contrabandă nu se poate pronunţa decât pe baza unor probe suficiente şi stabilirea cu certitudine a elementelor ce definesc infracţiunea, urmând a se arăta în concret datele comiterii faptelor ce constituie infracţiune şi analiza probelor din care să rezulte toate elementele ce definesc infracţiunea.

Cum din probele administrate pe parcursul procesului penal nu rezultă că inculpaţii au introdus în ţară armele şi muniţia arătate în rechizitoriu, tribunalul a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor S.N., V.S. şi M.I. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Cât priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., prima instanţă a dispus achitarea inculpatei V.S., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru următoarele motive.

Se arată în rechizitoriu că inculpata a declarat mincinos că armele au fost introduse în ţară de V.D., fostul soţ, decedat în anul 2004 şi că S.N., concubinul său nu a cunoscut de prezenţa lor în locuinţă.

Potrivit art. 264 C. pen., ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală se pedepseşte cu închisoare.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Întrucât pentru infractor s-a dispus achitarea, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, este evident că se impune a fi achitată şi inculpata V.S. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, temeiul legal fiind dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru cea de-a doua variantă, privind cunoaşterea de către concubinul său de prezenţa armelor în domiciliu, Tribunalul a arătat că este de observat că inculpata nu poate fi condamnată, întrucât ar fi dat numai nişte declaraţii mincinoase la organul de urmărire penală.

Declaraţiile mincinoase date la urmărirea penală în acest sens, nu constituie acte concrete de ajutorare a inculpatului în înţelesul art. 264 C. pen., pentru a fi vorba de această infracţiune.

Mai mult decât atât, inculpatul S.N. a recunoscut în faţa instanţei că a cunoscut de existenta acelor arme în domiciliu. În consecinţă, Tribunalul, a dispus achitarea inculpatei V.S., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen.

Faptele inculpaţilor S.N. şi V.S. de a deţine fără drept (fără permis de armă letală şi fără certificat de deţinător al unei arme letale, mai exact două arme şi muniţii letale şi o armă şi muniţii neletale, în perioada 2006-2008) până la data de 07 februarie 2008, când s-a efectuat percheziţia domiciliară, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) C. pen. (mai multe arme şi muniţie), texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare legală prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor şi persoana inculpaţilor, apreciind că pedeapsa nu este un scop în sine, iar la stabilirea acesteia trebuie avute în vedere şi aptitudinea inculpaţilor de a se reeduca.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa.

De asemenea, sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost atacată cu apel şi de către inculpaţii M.I. şi respectiv, S.N. şi V.S., inculpaţi care ulterior, au declarat că-şi retrag căile de atac.

Apelurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 02 februarie 2009.

Prin motivele scrise de apel, formulate la data de 28 ianuarie 2009, Parchetul a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

1 - greşita achitare a inculpaţilor S.N., V.S. şi M.I. pentru infracţiunea de contrabandă calificată (cu arme) prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

2 - greşita achitare a inculpatei V.S. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) teza I C. pen.;

3 - greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului S.N. pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi mai ales a modalităţii de executare a acesteia;

4 - greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.I. şi D.V., prin neindicarea concretă în dispozitivul sentinţei a căror circumstanţe atenuante legale, dintre cele prev. de art. 74 C. pen. le-a reţinut în favoarea acestora, iar în cazul inculpatului M.I., chiar prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante;

5 - greşita aplicare, ca temei al măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor a căror deţinere este interzisă de lege, a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., temeiul corect al acestei măsuri fiind art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

În ceea ce priveşte infracţiunile relative la regimul deţinerii armelor şi muniţiilor pentru care cei patru inculpaţi au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin care, dând expresie deplină principiului liberei aprecieri a probelor, consacrat de disp. art. 63 C. proc. pen., a stabilit în mod corect circumstanţele reale ale comiterii acestor fapte imputate inculpaţilor, vinovăţia acestora în săvârşirea lor, precum şi încadrarea juridică a respectivelor infracţiuni.

Astfel, pe baza analizei coroborate a tuturor probelor certe de vinovăţie existente în cauză şi a căror legalitate şi temeinicie nu există motive de a fi puse la îndoială (procesul verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 07 februarie 2008 şi planşele cu fotografii judiciare realizate cu acest prilej – filele 9-41 d.u.p., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 aprilie 2008 întocmit de I.P.J. Ialomiţa, din cadrul I.G.P. Române – filele 42-70 d.u.p., declaraţiile date în calitatea de învinuit şi respectiv inculpat de numitul D.V. – filele 78, 79-80 şi 261-262 d.u.p., filele 52-53 dosar fond şi fila 73 dosar apel, declaraţiile de învinuit şi respectiv inculpat date de V.S. – filele 86-87 şi 264 d.u.p., filele 50-51 dosar fond şi fila 76 dosar apel, procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 07 februarie 2008, cu prilejul verificărilor efectuate în evidenţele Biroului A.E.S.T., context în care s-a stabilit că inculpaţii S.N., V.S. şi D.V. nu sunt persoane autorizate să deţină, să poarte sau să folosească arme letale sau neletale, iar inculpatul M.I. nu deţine o astfel de autorizaţie cu privire la arme letale - fila 112 d.u.p., fişele de evidenţă cu privire la datele personale ale inculpaţilor şi la intrările şi ieşirile acestora din ţară înainte de integrarea României în spaţiul U.E., alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei) întocmai ca instanţa de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că cei patru inculpaţi trimişi în judecată în cauza de faţă, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor ce vizează nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, reţinute în sarcina lor.

În concret, pe baza elementelor probatorii anterior evocate, Curtea a reţinut că la data de 07 februarie 2008, cu prilejul efectuării unei percheziţii domiciliare autorizate de instanţa competentă, în imobilul proprietatea inculpatului S.N., situat în oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, în cele două corpuri de clădire situate la adresa sus-menţionată au fost descoperite mai multe arme letale şi neletale şi muniţii de aceeaşi natură.

Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a conchis că inculpaţii N.S. şi V.S. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în modalitatea prev.de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., aceştia deţinând fără drept atât arme letale, cât şi neletale.

Cu privire la critica Parchetului vizând greşita achitare a inculpaţilor S.N., V.S. şi M.I. pentru infracţiunea de contrabandă calificată (cu arme) prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, ansamblul elementelor probatorii strânse în cauză, completat în cursul judecării apelului cu înscrisurile noi ataşate la dosar, fiind în măsură să formeze convingerea fermă a instanţei că inculpaţii sunt autorii faptelor respective.

Astfel, este drept că în cauza pendinte nu există probe care să circumstanţieze momentul concret în care au fost introduse în ţară de către cei trei inculpaţi armele şi muniţiile pe care aceştia s-a constatat că ulterior le-au deţinut fără drept, obţinerea unor asemenea probe nemaifiind de altfel nici posibilă raportat la momentul şi modalitatea în care organele judiciare au declanşat cercetările asupra faptelor deduse judecăţii, însă analiza faptelor şi împrejurărilor ce se desprind din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpaţilor conduce la o concluzie contrară celei la care a ajuns instanţa de fond cu privire la vinovăţia inculpaţilor în legătură cu infracţiunea de contrabandă calificată, din această perspectivă impunându-se a se reproşa primei instanţe faptul că în cadrul procesului de evaluare a probelor a examinat activităţile infracţionale imputate inculpaţilor, în mod disociat, fără observarea raportului de conexitate consecvenţională de tipul cauză-efect, existent între acestea.

Ca atare, reevaluând întregul material probator administrat în cauză, din perspectiva stabilirii vinovăţiei inculpaţilor S.N., V.S. şi M.I. în săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), Curtea constată în primul rând că toate armele şi muniţiile deţinute în mod ilegal de inculpaţi (cu excepţia pistolului cu gaze marca W., model B.B. şi a muniţiei aferente acestuia, deţinute în mod legal de inculpatul M.I., în baza certificatului de deţinător eliberat de I.P.J. Ialomiţa la data de 15 octombrie 2007 şi care, astfel cum rezultă din chitanţa şi factura fiscală din 15 octombrie 2007 – filele 116 şi 117 d.u.p., ambele emise de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Ialomiţa, au fost procurate din România), provin din Spania (unde au fost după caz produse sau importate), ţară în care inculpaţii S.N. şi V.S., împreună cu unii din copiii lor locuiesc cea mai mare parte de timp, iar inculpatul M.I. se deplasează şI el în mod frecvent, pentru perioade îndelungate.

Această constatare a instanţei se întemeiază în primul rând pe puţinele afirmaţii adevărate pe care inculpaţii şi-au permis să le facă în cauză, caracterul veridic al acestora fiind imprimat de faptul că ele sunt confirmate şi de alte probe obiective existente în cauză.

În acest sens, inculpata V.S. a susţinut în mod constant, inclusiv în faţa instanţei de prim control judiciar, că armele şi muniţia găsite în locuinţa sa şi a concubinului său S.N., cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în data de 07 februarie 2007, au fost aduse din Spania, fiind introduse în ţară, toate odată, activitate pe care însă, recurgând la o afirmaţie mincinoasă (aşa cum se va dovedi în cele ce urmează), aceasta o plasează în responsabilitatea fostului său soţ, V.D., decedat în Spania în luna decembrie 2004.

Afirmaţia inculpatei V.S. în legătură cu provenienţa armelor şi muniţiilor deţinute fără drept sunt susţinute de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 aprilie 2008 întocmit de I.P.J. Ialomiţa, din cadrul I.G.P.R. (filele 42-70 d.u.p.), prin care s-a stabilit că o parte din armele şi muniţiile ridicate din locuinţa inculpaţilor S.N. şi V.S. sunt fabricate în Spania. Fac parte din această categorie arma de vânătoare cu alice, marca I.U.E., pistolul cu glonţ, marca S., calibrul 6,35 mm, cu ţeavă ghintuită, cele 16 cartuşe cu glonţ, marca T. (F.N.T. - Spania), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1969, cele 8 cartuşe cu glonţ, marca P.S. (acronim pentru P.M.S. - Spania), calibrul 9 mm, fabricate în anul 1943, cartuşul de vânătoare cu alice, marca E. - Spania, calibrul 12 mm, tub culoare verde şi cele 6 cartuşe de vânătoare cu alice, marca U.E.E. Spania, calibrul 12 mm (trei cu tub maro, iar trei cu tub negru).

De asemenea, sub acelaşi aspect nu trebuie ignorată adresa din 21 mai 2008 emisă de I.G.P. – Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, aflată la fila 135 d.u.p., potrivit căreia din datele comunicate de autorităţile judiciare competente din Turcia, pistolul cu gaz marca V., model D., calibru 9 mm P.A.M., a fost fabricat de firma V.A.S.T. Ltd. Sti. În Istanbul, Turcia, şi a fost vândut către F.Z.C. cu sediul în Spania, Barcelona la data de 13 aprilie 2005, acest pistol, astfel cum rezultă din înscrisurile noi depuse la dosar de Parchet în cursul judecării apelului, fiind ulterior achiziţionat de către inculpatul N.S. de la A.N. din Valencia, respectiv la data de 13 mai 2005.

În ceea ce priveşte pistolul cu glonţ, marca N., model N., calibru 9 mm L., cu ţeavă ghintuită, aparţinând inculpatului M.I. şi găsit la data efectuării percheziţiei domiciliare în detenţia ilicită a inculpatului D.V., se observă că inculpatul M.I. zis M., prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti (fila 55 dosar fond) a afirmat că această armă provine din Spania, atribuind însă în mod nereal aducerea ei în România, inculpatului D.V.

Totodată se reţine că şi inculpatul D.V., în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 07 februarie 2008 (fila 80 d.u.p.), a arătat că armele pe care i le-a încredinţat spre păstrare inculpatul M.I. zis M. au fost probabil aduse de acesta din străinătate, unde stă în cea mai mare parte a timpului.

Odată determinată provenienţa armelor, rămâne instanţei să stabilească cum au ajuns acestea din Spania în România, şi mai precis în detenţia nelegitimă a inculpaţilor S.N., şi V.S. pe de o parte, şi a inculpatului M.I., pe de altă parte.

Sub acest aspect, contrar opiniei instanţei de fond, Curtea constată că asemenea fapte şi împrejurări pot fi dovedite şi cu ajutorul unor probe indirecte, în literatura de specialitate şi practica judiciară considerându-se că reprezintă astfel de probe chiar şi imposibilitatea făptuitorului de a justifica provenienţa obiectului deţinut.

Astfel, fiind audiată în calitate de învinuit la data de 15 februarie 2008 (filele 86-87 d.u.p.), V.S., în legătură cu provenienţa armelor şi muniţiilor descoperite în locuinţa sa şi a concubinului său la percheziţia domiciliară, a precizat că în urmă cu 4-5 ani, în timp ce se afla în Spania, împreună cu fostul său soţ, V.D., locuind într-o tabără de ţigani, acesta din urmă a venit într-o seară băut la baraca unde stăteau, aducând cu sine o sacoşă de rafie în care i-a arătat mai multe arme: o puşcă cu două ţevi suprapuse care erau tăiate, un pistol de damă argintiu şi un pistol negru cu gloanţe de cauciuc sau cu gaze, precum şi o cartuşieră (centură) cu mai multe cartuşe, spunându-i că le-a cumpărat de la nişte localnici, iar la refuzul său de a-l primi cu aceste arme în baracă, V.D. a luat mai multe haine în care a înfăşurat armele, le-a pus în aceeaşi geantă de rafie şi apoi a plecat cu un autocar să le aducă în România, susţinând că la momentul respectiv ea şi fostul său soţ se mutaseră deja în locuinţa situată la adresa din strada D., unde se afla doar corpul de casă de la stradă, respectiv casa bătrânească. A mai declarat învinuita V.S. că după ce fostul ei soţ V.D. a murit în Spania într-un accident de circulaţie (n.n. 13 decembrie 2004) a început să trăiască în concubinaj cu S.N. şi s-a întors în ţară începând construcţia casei celei noi, situată în strada D., în partea din spate a curţii, iar în această perioadă ea a găsit în podul casei celei vechi, geanta de rafie în care se aflau armele şi cartuşele pe care le adusese din Spania, V.D. şi fără ştirea lui S.N., le-a dus în casa cea nouă, unde după ce le-a înfăşurat în diverse cârpe şi celofane, le-a ascuns în teancul de pături aflate într-o cameră, iar puşca a aşezat-o sub o vitrină, fiindu-i teamă să nu fie găsite de copiii.

Aceleaşi susţineri au fost reiterate de către inculpata V.S. şi cu prilejul audierii sale în faza cercetării judecătoreşti (filele 50-51 dosar fond) şi respectiv în cursul judecării apelului (fila 76 dosar apel), în plus aceasta nuanţând anumite aspecte, din dorinţa de a conferi o cât mai mare credibilitate afirmaţiilor sale. Astfel, a precizat inculpata că armele au fost aduse în România din Spania de către fostul său soţ V.D., cam cu aproximativ 2 luni înainte ca acesta să decedeze, fiind depozitate în locuinţa părinţilor lui, din cartierul Strachina, din Ţăndărei, acolo unde păstra şi ea diverse lucruri personale (haine şi obiecte casnice). A mai declarat inculpata că după moartea soţului său, a cumpărat casa şi terenul din strada D., unde împreună cu S.N. a construit apoi casa cea nouă şi mutându-se în această locuinţă şi-a adus toate lucrurile personale de la foştii săi socrii, ce erau ambalate în mai multe genţi, ocazie cu care a constatat că printre acestea se afla şi geanta de rafie în care a găsit armele aduse de fostul său soţ din Spania.

Examinând toate aceste afirmaţii ale inculpatei V.S., Curtea a constatat că ele au un profund caracter neverosimil, aspect ilustrat în mod edificator de următoarele argumente:

Din cele două referate de anchetă socială depuse la dosarul cauzei de către inculpaţi (fila 132 dosar fond şi 70 dosar apel) rezultă că inculpaţii V.S. şi S.N. întreţin o relaţie de concubinaj notoriu, ce durează de vreme îndelungată (aproximativ din anul 1991) şi din care au rezulta 8 copii, doi dintre aceşti copii (S.E.M. şi S.R.), fiind concepuţi şi născuţi chiar în timpul căsătoriei dintre V.S. şi V.D., dar avându-l declarat ca tată pe S.N., aşa cum atestă şi certificatele de naştere aflate la dosar (filele 116 şi 119 d.u.p.). Prin aceasta, nu numai că este infirmată susţinerea inculpatei V.S. referitoare la debutul relaţiei sale de concubinaj cu N.S. (după decesul lui V.D.), dar este demonstrat şi caracterul fictiv al căsătoriei dintre V.D. şi V.S., în fapt aceasta din urmă având în permanenţă un menaj comun cu S.N., împreună cu care, astfel cum rezultă din fişele lor de evidenţă emise de I.N.E.P., în perioada 07 iulie 999 – 01 august 2005 a locuit pe strada V., iar începând cu data de 14 septembrie 2007 pe strada D. De altfel, chiar şi S.N. recunoaşte în declaraţiile sale că relaţia de concubinaj cu V.S. durează de aproximativ 9 ani de zile, dar pretinde că în acest răstimp au existat şi perioade când au fost separaţi în fapt.

Pe de altă parte, lipsa de veridicitate a susţinerilor inculpatei V.S. cu privire la introducerea armelor în ţară de către fostul său soţ V.D. este ilustrată şi prin aceea că, potrivit evidenţei privind intrările şi ieşirile din ţară ale acestei persoane (fila 200 d.u.p.), V.D. a ieşit ultima dată din România la data de 26 ianuarie 2002 cu destinaţia Spania, ţară în care a decedat la data de 13 decembrie 2002, fără ca în acest interval de timp să mai fie înregistrate alte intrări în ţară ale persoanei respective, împrejurare ce contrazice flagrant cele pretinse de inculpata V.S. în sensul că acesta ar fi venit să aducă armele în România, cu autocarul, cu circa două luni înainte de a deceda, adică în toamna anului 2004.

Însă, chiar şi dacă s-ar accepta că numitul V.D. ar fi putut intra în România, în mod fraudulos, în toamna anului 2004, aspectele relatate de inculpata V.S. tot nu pot căpăta credibilitate, întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, aceasta a afirmat în declaraţiile date în faza urmăririi penale că armele aduse de V.D. din Spania au fost depozitate de acesta în podul casei mai vechi situată în strada D., unde locuiau împreună, or astfel cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat întocmit la BNP D.M.l. din Ţăndărei (fila 127 d.u.p.), imobilul din strada D. a fost achiziţionat abia la data de 26 septembrie 2006, fiind proprietatea exclusivă a inculpatului N.S., astfel că este inexplicabil cum şi de ce ar fi ascuns D.V. armele şi muniţia în podul unei case care la acel moment era proprietatea comoştenitorilor vânzători I.I. şi P.E., copiii defuncţilor I.E. şi I.S. şi cu care nu s-a dovedit a fi avut nici o legătură. De altfel, această inadvertenţă se pare că a fost sesizată chiar şi de către inculpata V.S., care în declaraţiile ulterioare a revenit asupra acestor susţineri, precizând că de fapt armele au fost duse de V.D. în locuinţa părinţilor săi din cartierul Strachina.

În sfârşit, dovada cea mai elocventă a faptului că nu defunctul V.D. este autorul infracţiunii de contrabandă calificată, o constituie faptul că ar fi fost imposibil ca acesta în cursul anului 2004, să aducă în România o armă ce a fost fabricată şi a intrat în circuitul comercial abia în anul 2005, fiind vorba în acest sens de pistolul cu gaz marca V., model D., calibru 9 mm P.A.M., care astfel cum rezultă din adresa din 21 mai 2008 emisă de I.G.P. – Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, aflată la fila 135 d.u.p., a fost fabricat de firma V.A.S.T. Ltd. Sti. în Istanbul, Turcia, şi a fost vândut către F.Z.C. cu sediul în Spania, Barcelona la data de 13 aprilie 2005.

Tot sub aspectul imposibilităţii justificării provenienţei armelor şi muniţiilor găsite cu prilejul percheziţiei domiciliare, se reţine că inculpatul S.N. a afirmat în mod constant că el nu a ştiut absolut nimic despre existenţa acestor arme până cu o seară înainte de efectuarea percheziţiei, când le-a descoperit cu totul întâmplător în timp ce căuta o pătură cu care să se învelească şi că după ce a ajuns în Spania a aflat de la concubina sa V.S. că armele şi muniţiile respective fuseseră aduse din Spania de către fostul soţ al acesteia, V.D., înainte să moară.

Caracterul mincinos al susţinerilor acestui inculpat, precum şi împrejurarea că el nu este deloc străin de proveninţa acestor arme şi muniţii, rezultă în primul rând din faptul că în declaraţiile sale acesta le descrie după tip, mărime şi culoare, precizând şi modul şi locul în care erau depozitate, ceea ce pe de o parte presupune cunoaşterea caracteristicilor fizice şi chiar tehnice ale armelor şi muniţiilor respective, iar pe de altă parte exclude existenţa unui contact pur instantaneu cu acestea. Totodată, modul în care aceste arme şi muniţii au fost conservate şi depozitate în aceeaşi încăpere (prin gresarea abundentă cu vaselină a armei de vânătoare şi înfăşurarea tuturor armelor şi muniţiilor în diferite materiale textile şi bandă adezivă) denotă perseverenţă şi o grijă deosebită pentru păstrarea acestora în bune condiţii, atitudine caracteristică mai degrabă conduitei unui bărbat, decât unei femei.

Nu în ultimul rând, deşi i-au fost prezentate de către instanţa de apel înscrisurile noi depuse de Parchet la dosar în completarea probatoriului, înscrisuri transmise de firma Z.S.L., având sediul în Barcelona, Spania, prin care se atestă achiziţionarea de către el a pistolului cu gaz marca V. tip D., calibru 9 mm, de la un magazin de arme din Valencia, Spania – A.N., la data de 13 mai 2005, inculpatul S.N. s-a declarat în continuare nevinovat de săvârşirea infracţiunii de contrabandă, omiţând să lămurească împrejurările legate de achiziţionarea acestui pistol şi de modalitatea în care acesta a ajuns din Spania în România, mai exact în locuinţa sa din strada D., din Ţăndărei.

Aşadar, în condiţiile în care pe de o parte este dovedit că armele şi muniţiile descoperite în locuinţa inculpaţilor S.N. şi V.S., cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 07 februarie 2007 provin din Spania, iar pe de altă parte motivaţia oferită de cei doi inculpaţi referitor la modalitatea în care acestea au ajuns în detenţia lor, este neplauzibilă, alibiul lor fiind infirmat de fapte şi împrejurări deduse din ansamblul probator strâns în cauză, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpaţilor, Curtea are convingerea, dincolo de orice îndoială, că cei doi inculpaţi sunt aceia care au introdus armele şi muniţiile în mod fraudulos pe teritoriul României, această activitate prohibită de lege fiind săvârşită cel mai probabil după toamna anului 2005, când inculpaţii s-au mutat în locuinţa proprie din strada D., ceea ce le conferea un grad sporit de siguranţă pentru păstrarea lor.

În raport de datele cuprinse în evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară deţinute până în momentul integrării României în spaţiul U.E. (01 ianuarie 2007), este posibil ca cei doi inculpaţi să fi introdus armele în ţară la data de 12 martie 2006, când împreună au intrat pe teritoriul României prin vama Nădlag, cu un autoturism marca S. (filele 193, 194, 197 şi 198 du.p.p.). Din aceleaşi evidenţe rezultă că în cursul anului 2006 inculpaţii au mai avut şi alte intrări în ţară, călătorind cu avionul sau cu autocarul, însă Curtea a apreciat ca fiind exclusă posibilitatea ca armele să fi fost introduse în ţară cu astfel de mijloace de transport, pe de o parte datorită măsurilor de securitate mai drastice ce se aplică în cazul unor astfel de transporturi, iar pe de altă parte din cauza vulnerabilităţii şi cantităţii considerabile a bunurilor transportate. Totodată, ştiut fiind faptul că cei doi inculpaţi călătoresc în mod frecvent pe ruta România – Spania şi retur, este perfect posibil, ca armele să fi fost introduse fără drept în România, şi oricând în cursul anului 2007, perioadă pentru care datorită integrării României în U.E., nu mai este ţinută o evidenţă a intrărilor/ieşirilor cetăţenilor români prin punctele de trecere a frontierei situate la graniţa cu alte state membre U.E.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea constatând dincolo de orice dubiu că inculpaţii S.N., V.S. şi M.I. se fac vinovaţi şi de introducerea în ţară, fără drept a unor arme şi muniţii supuse unui regim special de deţinere, purtare şi folosire, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) decide că se impune condamnarea acestora pentru infracţiunea respectivă, conform prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei ce va aplica fiecărui inculpat pentru infracţiunea menţionată, Curtea a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire (ascunzând organelor de control vamal existenţa armelor şi muniţiilor introduse în mod ilicit), atitudinea procesuală vădit nesinceră a inculpaţilor faţă de fapta respectivă, precum şi datele lor personale, concretizate în lipsa antecedentelor penale şi conduita corespunzătoare manifestată în raport cu ceilalţi membrii ai comunităţii.

Sub acest din urmă aspect, vizând datele personale luate în considerare la individualizarea pedepsei, în mod special în cazul inculpatului S.N., nu poate fi ignorată adevărata pasiune pe care acesta se pare că a dezvoltat-o de-a lungul timpului pentru arme şi muniţii, conduită demonstrată în mod elocvent de împrejurarea că şi anterior acesta a intrat în conflict cu legea penală pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prin sentinţa penală nr. 90 din 13 decembre 1995 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. şi omor calificat prev.de art. 174, 175 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Un alt motiv de apel formulat de Parchet vizează greşita achitare a inculpatei V.S. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) teza I C. pen.

Referitor la această infracţiune, ceea ce se impută inculpatei V.S. prin actul de sesizare a instanţei este împrejurarea că a declarat mincinos că armele au fost introduse în ţară de către V.D., fostul său soţ, decedat în anul 2004 şi că S.N., concubinul său, nu a ştiut de prezenţa lor în locuinţă, ceea ce reprezintă o încercare de a-l disculpa pe acesta de săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi deci un ajutor dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală (raportat la acesta).

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că acest motiv de apel este nefondat şi, ca atare soluţia dispusă de instanţa de fond privitor la această faptă este legală şi temeinică, însă în considerarea altor argumente decât cele ce au justificat respectiva soluţie de achitare, întemeiată pe disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, Parchetul arată că inculpata V.S., a comis acte de favorizare personală a concubinului său, inculpatul S.N., atât cu privire la infracţiunea de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cât şi cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 379 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., în sensul că prin alibiul furnizat concubinului său, aceasta a reuşit să îngreuieze urmărirea penală, prin aceea că a determinat administrarea unor probe noi necesare infirmării alibiului.

Aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, inculpata V.S. a participat în calitate de coautor, alături de concubinul său S.N., la săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, iar în calitate de autor a săvârşit infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor în modalitatea deţinerii fără drept de arme letale şi neletale şi muniţii de aceeaşi natură (infracţiunea care prin natura sa nu poate fi comisă în participaţie), dar în legătură cu aceleaşi arme şi muniţii deţinute fără drept şi de inculpatul S.N., în fapt aceste arme fiind găsite în locuinţa lor comună, astfel încât declaraţiile mincinoase formulate de inculpată pe parcursul procesului penal s-au circumscris în primul rând strategiei sale de apărare împotriva acuzaţiilor ce-i sunt imputate, constituind însă în mod implicit şi un posibil alibi pentru inculpatul S.N.

 Drept urmare, în condiţiile în care declaraţiile formulate de inculpată în legătură cu împrejurările şi modalitatea în care armele şi muniţiile deţinute fără drept au ajuns în locuinţa sa şi a concubinului său, au valoarea unei autofavorizări, prin formularea acestora ea urmărind a se ajuta pe sine spre a scăpa de consecinţele răspunderii penale (chiar dacă fie şi numai cu privire la infracţiunea de contrabandă calificată), în sarcina acesteia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prev.de art. 264 alin. (1) C. pen., susţinerile sale neputând fi disociate, în funcţie de interesul urmărit (propria apărare sau favorizarea personală a concubinului său). Cu alte cuvinte, activitatea pe care acuzarea i-o impută acestei inculpate cu titlu de favorizare a infractorului, constând în formularea unor declaraţii mincinoase în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale pentru stabilirea adevărului judiciar, nu are un caracter autonom, ci se include în consecinţele participării sale la activităţile infracţionale în mod implicit favorizate.

Pe de altă parte, având în vedere dublul scop pe care l-a urmărit inculpata prin formularea acestor declaraţii necorespunzătoare adevărului (încercarea de a scăpa ea însăşi de răspundere penală pentru infracţiunea de contrabandă şi încercarea de a-l disculpa pe concubinul său), nu este realizată nici condiţia de a fi fost îngreunată urmărirea penală desfăşurată în ceea ce-l privea pe inculpatul S.N., întrucât administrarea de probe suplimentare era oricum necesară pentru verificarea alibiului pe care inculpata îl invocase în propria apărare.

Cu privire la motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului S.N. pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi mai ales a modalităţii de executare a acesteia, Curtea a constatat că această critică este doar în parte fondată, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a aplicat inculpatului S.N. o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., pedeapsă care în raport cu limitele prevăzute de textul de lege încriminator (închisoarea de la 3 la 10 ani) este orientată către minimul special.

Din examinarea motivelor scrise de apel, dar şi a concluziilor procurorului de şedinţă formulate cu prilejul dezbaterii apelului, Curtea a observat că de fapt Parchetul nu a invocat nici o critică concretă cu privire la cuantumul propriu-zis al acestei pedepse, criticile pe care se întemeiază acest motiv de apel vizând exclusiv greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei pentru care a optat instanţa de fond în cazul acestui inculpat.

De altfel, Curtea din oficiu a apreciat că pedeapsa stabilită de instanţa de fond pentru această infracţiune este în mod just individualizată, întinderea acesteia reflectând în mod corespunzător toate criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, Curtea constată că toate aspectele de netemeinicie invocate de acuzare în această privinţă referitor la pedeapsa aplicată inculpatului S.N. pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. sunt pe deplin justificate.

Cel din urmă motiv de apel invocat de Parchet se referă la greşita aplicare, ca temei al măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor a căror deţinere este interzisă de lege, a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Într-adevăr după modificarea C. pen. prin Legea nr. 275/2006, temeiul confiscării speciale a bunurilor a căror deţinere este interzisă de lege, (cum sunt armele şi muniţiile deţinute fără drept, este art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., indicarea în dispozitivul sentinţei apelate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. ca temei al acestei măsuri de siguranţă, fiind în mod cert o greşeală, a cărei remediere se impune însă a făcută pentru acurateţea dispoziţiei pe care o exprimă.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 88 din 9 aprilie 2009, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa împotriva sentinţei penale nr. 943/ F din 22 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa secţia penală în Dosarul penal nr. 2269/98/2008.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:

I. În temeiul art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) a condamnat pe inculpatul N.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa sus-menţionată cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A înlăturat pentru acest inculpat aplicarea disp. art. 86¹ şi următoarele C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 iunie 2008 la 22 decembrie 2008.

II. În temeiul art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) a condamnat pe inculpata V.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa sus-menţionată cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceleaşi inculpate prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., astfel încât inculpata a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc. pen. combinat cu art. 86³ C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa conform programului de supraveghere ce va fi stabilit;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

III. În temeiul art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

A majorat pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi respectiv complicitate la această infracţiune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., de la 1 an închisoare şi respectiv 1 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare în fiecare caz în parte.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menţionate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc. pen. combinat cu art. 86³ C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa conform programului de supraveghere ce va fi stabilit;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A înlăturat aplicarea disp.art. 118 lit. e) C. pen. şi a făcut aplicarea disp.art. 118 lit. f) C. pen. cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale dispusă prin sentinţa apelată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii S.N., V.S. şi M.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

A obligat pe inculpaţii S.N. şi V.S. la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.I. la 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a acestuia până la prezentarea apărătorului ales s-a avansat din fondul M.J.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică obligatorie a inculpatului D.V., în cuantum de 300 lei s-a suportat din fondul M.J.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii S.N. şi V.S.

Prin motivele de recurs, inculpaţii au criticat Decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei condamnării în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. Inculpaţii au solicitat menţinerea dispoziţiilor sentinţei pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, referitoare la soluţia de achitare pentru infracţiunea de contrabandă calificată, cu consecinţa menţinerii pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acestora.

În drept, recursurile au fost întemeiate pe disp. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., referitoare la comiterea unei grave erori de fapt.

 Examinând hotărârea atacată sub aspectele menţionate de inculpaţi, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt fondate, soluţia instanţei de apel fiind greşită în ceea ce priveşte condamnarea recurenţilor pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Potrivit art. 5² C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În art. 66 alin. (1) C. proc. pen., se prevede că învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie este un drept fundamental al omului, având o importanţă covârşitoare în garantarea unui proces corect şi echitabil.

Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanţie pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăţie, nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată.

Pornindu-se de la premisa că procesul penale trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana inculpatului, orice persoană fiind considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, prezumţia de nevinovăţie, prezumţia relativă, poate fi răsturnată, dar numai prin probe certe de vinovăţie.

Dacă, urmare administrării probelor, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, prezumţia de vinovăţie nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.

Revenind la speţă, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că probele administrate în cauză (de altfel, analizate pe larg, în considerentele care preced) nu au confirmat introducerea în ţară de către recurenţi, a armelor şi muniţiei găsite în imobilul în care locuiesc aceştia.

Inculpaţii, de altfel, au susţinut, constant, că nu ei au introdus în ţară armele şi muniţia.

Înalta Curte apreciază că atât parchetul cât şi instanţa de apel în soluţiile adoptate (de trimitere în judecată şi, respectiv, de condamnare) s-au bazat pe supoziţii şi pe probabilităţi şi nu pe probe certe, sigure.

În acest sens, în Decizia Curţii de Apel Bucureşti se menţionează: „este drept că nu există probe care să circumstanţieze momentul concret în care au fost introduse în ţară armele de către inculpaţi" şi că „este posibil ca armele să fi fost introduse în ţară în 12 martie 2006, când cei doi recurenţi au revenit în ţară cu un autoturism S. prin vama Nădlac".

Înalta Curte apreciază că soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi, pentru infracţiunea de contrabandă s-a bazat doar pe deducţii logice, prezumţii, şi pe nu probe certe.

Astfel, împrejurarea că armele şi muniţia deţinute ilegal de inculpaţi proveneau din Spania, ţară în care aceştia locuiau o mare parte din timp sau că imobilul unde au fost găsite aceste bunuri era proprietatea inculpatului N.S., pe care îl achiziţionase în septembrie 2006 ori că acesta a descris cu exactitate armele, care erau bine conservate, nu pot fi considerate nici probe indirecte, care să conducă la stabilirea vinovăţiei.

Ori, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu sunt certe, sigure, existând îndoială cu privire la vinovăţia recurenţilor, devine operabilă regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpaţilor, cu consecinţa achitării acestora (cum, de altfel, corect a procedat şi prima instanţă).

Înalta Curte constată că, practic interpretarea probelor administrate şi a faptelor cauzei de către instanţa de apel nu poate conduce decât la existenţa infracţiunii prev. de art. 279 C. pen., infracţiune pentru care recurenţii inculpaţi au şi fost condamnaţi.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii S.N. şi V.S., va casa Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi va menţine sentinţa primei instanţe.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii S.N. şi V.S. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 943/ F din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 27 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2853/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2354/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2376/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2853/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2895/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2908/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3085/2010. Penal