ICCJ. Decizia nr. 2376/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2376/2010
Dosar nr. 1333/44/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.R. împotriva ordonanţei nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat art. 42, 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de N.M., C.O. şi T.C.O., notari publici, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată, în realitate, nu există.
Totodată s-a dispus disjungerea cauzei privind funcţionarii din cadrul Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primăriei Galaţi şi Băncii Transilvania - Sucursala Galaţi, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut următoarele:
La data de 13 iunie 2007, persoana vătămată P.R. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarii publici C.L.B., Z.I., N.M., C.O., T.C. şi faţă de funcţionarii din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi, Primăriei Galaţi, B.T. - Sucursala Galaţi, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Întrucât notarul public C.L.B. avea calitatea de deputat în Parlamentul României, cu adresa a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, plângerea a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Prin ordonanţa nr. 1196/P/2007 din data de 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici C.L.B. şi Z.I., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din verificările efectuate în cauză a rezultat că presupusa faptă penală nu există.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la celelalte persoane indicate în plângere şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În conţinutul plângerii, persoana vătămată P.R. a solicitat să se facă cercetări, printre altele, în legătură cu:
- legalitatea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de notarul N.M.;
- legalitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de către notarul public C.O., precum şi legalizarea de către acesta a contractului de vânzare-cumpărare;
- legalitatea legalizării aceluiaşi contract autentificat de către notarul public T.C.O. (filele 6-10).
Deşi, a fost citată în mod legal, persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, procurorul a reţinut următoarele:
În anul 1993, numitul P.V., tatăl persoanei vătămate P.R., a cumpărat de la SC L. SA Galaţi, apartamentul din judeţul Galaţi, în baza contractului de vânzare-cumpărare.
Numitul P.V. a vândut fiului său, P.L., căsătorit cu numita P.E., imobilul respectiv, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare din 21 octombrie 1994 al fostului notariat de Stat al Judecătoriei Galaţi, de către notarul N.M.
Din analiza actului întocmit de notar rezultă faptul că au fost respectate dispoziţiile legale, părţile semnând actul fără obiecţiuni.
Ulterior, numiţii P.L. şi P.E. au vândut apartamentul sus-menţionat numitei M.R.M., încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2006 de către Biroul Notarului Public C.O.
Pentru încheierea acestui act au fost ataşate extrasul de carte funciară din 22 februarie 2006 eliberat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi, certificatul fiscal eliberat de Primăria Galaţi, contractul de vânzare-cumpărare din 21 octombrie 1994 de fostul Notariat de Stat Judeţean Galaţi, fotocopii ale actelor de identitate ale părţilor.
Din analiza actelor care au stat la baza întocmirii contractului, rezultă că notarul public şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Având în vedere că actul din 21 octombrie 1994 de fostul Notariat de Stat Judeţean Galaţi a fost înregistrat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile legale, s-a apreciat că nu era necesară legalizarea acestuia de către notarii publici C.O. şi T.C.O.
În consecinţă, în raport de actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici N.M., C.O. şi T.C.O., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta sesizată, în realitate, nu există.
Întrucât persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de funcţionari din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primăriei Galaţi şi B.T. - Sucursala Galaţi, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cauză s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Împotriva acestei ordonanţe petenta a formulat plângere conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se în esenţă că soluţia de netrimitere în judecată se impunea.
Împotriva ordonanţei nr. 591/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 845/II/2/2009 din 20 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petenta P.R. a formulat plângere la instanţe, susţinând că procurorul a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu, deşi ea a reclamant infracţiunile de fals şi uz de fals, împrejurare în care a apreciat că soluţia nu este corectă.
S-a mai susţinut că nu s-au desfăşurat toate activităţile pentru aflarea adevărului, că plângerea a fost tratată superficial, cu nerespectarea drepturilor omului, a accesului la justiţie, aşa cum prevăd convenţiile internaţionale.
S-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi restituirea dosarului la Parchet pentru continuarea cercetărilor, urmând ca petenta să-şi asume plata cheltuielilor cu efectuarea expertizelor ce se vor dispune în cauză. S-a precizat că se impun verificări încrucişate în registrele de evidenţă şi cu privire la semnături dacă acestea corespund cu realitatea, să fie audiate persoanele implicate în actele de vânzare-cumpărare.
Verificând ordonanţa atacată, Curtea de Apel Galaţi a constatat că aceasta este legală şi temeinică, plângerea fiind respinsă, ca nefondată, prin sentinţa recurată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta P.R.
La data judecării recursului, respectiv 16 iunie 2010, petiţionara a trimis, prin fax, o cerere de suspendare a judecării cauzei în vederea trimiterii dosarului la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra unor excepţii de neconstituţionalitate.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin cererea depusă la dosar petenta nu precizează obiectul acesteia, potrivit legii.
Examinând această cerere prin care se solicită sesizarea Curţii Constituţionale, Curtea constată că petenta expune o analiză proprie a calităţii de moştenitor, a activităţii notarilor publici reclamaţi în prezenta cauză, cât şi a activităţii instanţei de judecată.
În ipoteza în care s-ar putea aprecia că petiţionara invocă excepţia de neconstituţionalitate a infracţiunii de fals (având în vedere alineatul ultim, fila 3 din cererea transmisă prin fax), Curtea constată că cererea petentului este inadmisibilă deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei întrucât, în cauză, intimaţii au fost cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, chiar şi în situaţia în care s-ar putea interpreta că cererea petiţionarei vizează neconstituţionalitatea art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), Curtea constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă deoarece petenta solicită Curţii Constituţionale să interpreteze acest text de lege, ceea ce nu intră în atribuţiile acesteia, ci ale instanţei de judecată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
Examinând hotărârea atacată cu recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta P.R. este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata, dacă este cazul sau nu, să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum a fost definit de textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârşirea infracţiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzută de art. 2711 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Procedura instituită prin dispoziţiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze plângere la instanţa competentă pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.
Autorităţile judiciare pot dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii privind săvârşirea unei fapte penale.
În cauza dedusă judecăţii, cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea întocmirii unor acte notariale, în mod corect procurorul a constatat că cercetarea viza activitatea profesională a mai multor notari publici de pe raza municipiului Galaţi, respectiv a intimatelor N.M., C.O. şi T.C.O., reţinând că faptele reclamate ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinându-se contractele de vânzare-cumpărare încheiate succesiv cu privire la imobilul situat în Galaţi, s-a constatat în mod corect că toate aceste contracte au fost încheiate în faţa notarului cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, intimatele îndeplinindu-şi corect atribuţiile de serviciu.
Prin urmare, soluţia procurorului nu putea fi decât aceea de a constata că intimatele N.M., C.O. şi T.C.O. nu au săvârşit infracţiunea reclamată şi nici alte fapte de natură penală care să atragă răspunderea penală a acestora şi, în consecinţă, de a dispune neînceperea urmăririi penale în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, în cauză, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele judiciare au reţinut, în mod corect, că faptele reclamate de petiţionară nu există, intimatele îndeplinindu-şi în mod legal atribuţiile, în limitele competenţelor ce le reveneau potrivit legii, soluţia procurorului fiind susţinută de materialul probator administrat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că atât sentinţa atacată, cât şi rezoluţia procurorului sunt în afara oricărei critici.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.R. împotriva sentinţei penale nr. 1/F din 6 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.R. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2354/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Penal → |
|---|
