ICCJ. Decizia nr. 2943/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2943/2010
Dosar nr. 6878/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând datele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de la 21 iulie 2010 Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea inculpatului M.G. privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului-apelant M.G., urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv la data de 18 septembrie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive şi fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În ce priveşte respectarea dreptului la libertate al inculpatului reţine instanţa de fond că arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter rezonabil dar acesta nu trebuie analizat doar prin prisma perioadei petrecută de inculpat în arest preventiv ci şi prin prisma criteriilor ce caracterizează cauza, natura cauzei, complexitatea acesteia, natura probelor ce urmează a fi administrate.
În raport de aceste criterii apreciază instanţa de fond că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G. solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Analizând încheierea recurată sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că inculpatul M.G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. constând în aceea că la data de 2 iulie 2009 inculpatul M.G. a aplicat mai multe lovituri numitei B.M.I. în urma cărora aceasta a decedat.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 282 din 31 mai 2010 a Tribunalului Timiş, la pedeapsa cu închisoarea de 15 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Timişoara care a procedat la verificarea legalităţii arestării preventive a inculpatului în conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză se impune menţinerea stării de arest a inculpatului aşa cum în mod corect a apreciat instanţa de fond.
Astfel, în cauză, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea subzistă şi fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Natura faptei comise, atingerea gravă adusă valorilor apărate de lege, respectiv dreptul la viaţă, sunt împrejurări care fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă consistentă, în cuantum de 15 ani, aşa încât şi din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că lăsarea în libertate a inculpatului nu se impune fără a fi încălcată în acest mod prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază orice persoană până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6870/30/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2935/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
