ICCJ. Decizia nr. 2420/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2420/2010
Dosar nr.51/89/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că petentul condamnat S.C. a cerut revizuirea hotărârii penale atacate pentru reaprecierea materialului probator, respectiv reaudierea martorilor din lucrări şi reducerea pedepsei faţă de împrejurarea că nu are antecedente penale.
Instanţa a motivat că prin sentinţa penală nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, definitivă, revizuientul a fost condamnat la 12 ani închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen.
A mai motivat că, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat fondul cauzei.
S-a arătat că motivul de revizuire de la art. 394 lit. a) constituie potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare ori de condamnare.
Instanţa fondului a conchis că cererea condamnatului revizuient nu se înscrie în limitele legale arătate întrucât acesta nu arată că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, cerând doar reaprecierea probelor şi a pedepsei aplicate.
Prin urmare, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Prin Decizia nr. 58 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul condamnatului cu motivarea că în mod temeinic instanţa fondului a reţinut că această cale extraordinară de atac a revizuirii nu poate prelungi probatoriul cu privire la fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţă în căile ordinare de atac.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În concluziile orale, prin apărătorul său, a cerut casarea deciziei atacate, anularea hotărârii de condamnare, reaprecierea probelor şi reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Examinând din oficiu hotărârile recurate Curtea constată că în cauză nu există niciun caz de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen.
În mod temeinic instanţele de fond şi apel au motivat că reaprecierea probelor şi a pedepsei aplicate nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul revizuientului S.C., pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva deciziei penale nr. 58 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2424/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
