ICCJ. Decizia nr. 2985/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2985/2010
Dosar nr. 255/39/2011
Şedinţa publică din 8 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 255/39/2011 din data de 23 martie 2011, petentul C.I. a solicitat revizuirea hotărârii în dosarul nr. 6131/1/2010. în motivarea cererii, acesta a arătat că este nemulţumit de soluţia dată în dosarul nr. 68/39/2010 al Curţii de Apel Suceava, prin sentinţa penală nr. 29 din 23 martie 2010, aici pronunţată, respingându-i-se plângerea formulată, în temeiul art. 278l C. proc. pen., împotriva ordonanţelor nr. 39/P/2/2009 din data de 17 noiembrie2009 şi nr. 463/II/2/2009 din data de 22 decembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.
Concluziile procurorului, depuse la dosarul cauzei, au fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu motivarea că împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a rezolvat fondul - cazul în speţă - nu se poate exercita valabil calea de atac a revizuirii.
Analizând cererea de revizuire, Curtea de Apel Suceava, Secţia penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 23 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 68/39/2010, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva ordonanţelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 şi nr. 463/II/2/2009 din data de 22 decembrie 2009, intimaţi fiind A.A., A.M., A.D., B.G., A.C., C.J., T.A. şi H.M. S-au menţinut rezoluţiile mai sus-arătate.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut instanţa de fond, în esenţă, că prin ordonanţa nr. 39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), d) C. proc. pen. şi art. 38, art. 42 şi art. 45 C. proc. pen. s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de A.A. - judecător la Judecătoria Botoşani, A.M., A.D., B.G., A.C., C.J. şi T.A. - judecători la Tribunalul Botoşani, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu au comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
- neînceperea urmăririi penale faţă de H.M. - avocat la Baroul Botoşani, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.
- disjungerea cauzei faţă de H.M. şi declinarea competenţei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen.
- disjungerea cauzei faţă de făptuitorii M.I. şi T.J. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, sub aspectul infracţiunilor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut instanţa că, prin plângerea penală formulată, persoanele vătămate C.E. şi C.I. au solicitat a se efectua cercetări faţă de A.A. - judecător la Judecătoria Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât a soluţionat în mod greşit dosarul civil nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoşani, cât şi faţă de avocata H.M. de la Baroul Botoşani, întrucât în calitate de apărător ales al numiţilor M.I. şi T.J., a depus la dosarul cauzei două cereri de intervenţie în interes propriu în numele acestora, deşi cei doi nu aveau nici un drept, făcând totodată menţiuni neconforme cu realitatea în conţinutul înscrisurilor prezentate instanţei.
Ulterior, persoana vătămată C.I. a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de judecătorii A.M., A.D., B.G., T.A., A.C. şi C.J. de la Tribunalul Botoşani, care au soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de judecătoarea A.A. în dosarul civil nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoşani, şi contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile prin care s-a soluţionat recursul, magistraţii îndeplinindu-şi în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, prin respingerea cererii de a-i scoate din cauză pe M.I. şi T.J., introduşi în mod abuziv şi fără drept de către avocata H.M.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei, printre altele, că îndeplinirea atribuţiilor specifice activităţii de judecată, finalizată prin pronunţarea unei soluţii în cauză, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a intimaţilor, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale. Hotărârea pronunţată reprezintă convingerea acestora, formată prin evaluarea probelor administrate de părţi, cu prezentarea, în considerente, a argumentelor ce au stat la baza ei şi care poate fi supusă căilor de atac (ordinare sau extraordinare) prevăzute de lege. Răspunderea penală a magistraţilor pentru soluţiile date în cauzele rezolvate, în lipsa oricăror indicii de comitere de către acestea a vreunei infracţiuni, nu poate fi angajată, întrucât, potrivit disp. art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor în raport cu justiţiabilii exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti, care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Or, s-a reţinut că numita C.E. a exercitat căile de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunţate în cauza civilă dedusă judecăţii.
In plus, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că intimaţii magistraţi ar fi încălcat, cu rea credinţă sau din neglijenţă, normele de procedură civilă aplicabile în speţă.
In absenţa unor indicii sau probe din care să rezulte săvârşirea acestei infracţiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la trimiterea în judecată a intimaţilor magistraţi
Cât priveşte intimata avocată H.M., aceasta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a formulat în favoarea intervenienţilor din cauza civilă M.I. şi T.J., cereri, a acordat acestora asistenţă şi reprezentare juridică, a redactat acte juridice, utilizând în apărarea intereselor clienţilor „mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare".
Or, după cum corect s-a reţinut în ordonanţele atacate, aceasta nu este funcţionar public, neputând aşadar constitui subiect activ (calificat) al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
In plus, nu s-a dovedit că intimata ar fi făcut susţineri neconforme cu realitatea în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, pentru ca elemente constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., sub aspect obiectiv şi subiectiv, să fie întrunite în cauză.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 2548 din 25 iunie 2010 pronunţată de I.C.C.J. în dosar nr. 68/39/2010.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare petentul, respins, ca inadmisibil, de către I.C.C.J., prin Decizia penală nr. 3486 din 06 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6131/1/2010.
După cum petentul a arătat în mod expres, acesta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă decizii.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă".
Cazurile în care o astfel de hotărâre poate fi supusă revizuirii sunt expres prevăzute de disp. art. 394, în alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Din interpretarea celui dintâi text de lege rezultă că cererea de revizuire se poate exercita împotriva unei hotărâri prin care se rezolvă fondul unei cauze penale, finalizată aşadar prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Prin urmare, cum petentul a solicitat revizuirea unei hotărâri pronunţată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de acesta, ca inadmisibilă.
Faţă de cele arătate, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 40 din 15 aprilie 2011 - a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către C.I împotriva d.p. nr. 3486 din data de 06 octombrie 2010 pronunţată de Î.C.C.J. în dosar nr. 6131/1/2010 [prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată de petent împotriva d.p. nr. 2548 din data de 25 iunie 2010 pronunţată în dosar nr. 68/39/2010 de I.C.C.J. (s.p. nr. 29 din data de 23 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava].
A fost obligat revizuientul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul a declarat prezentul recurs.
Recursul va fi respins ca inadmisibil deoarece sentinţa curţii de apel nu se regăseşte printre hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la o instanţă superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, pentru motivul arătat, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca inadmisibil.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuent C.I. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3045/2010. Penal → |
|---|
