ICCJ. Decizia nr. 3045/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3045/2010
Dosar nr. 6070/7/3/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor din dosar .constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 104 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 C. pen., după executarea pedepsei principale inculpatul va executa şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată în vederea distrugerii cantitatea de 0,13 grame heroină+cafeină.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 100 de lei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea din data de 04 mai 2010.
În baza art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 04 mai 2010, inculpatul C.C. a vândut un număr de două doze heroină (0,26 grame) martorului denunţător „T.F.", iar la aceeaşi dată a fost depistat în timp ce deţinea o doză de heroină (0,13 grame) pentru consum propriu.
A concluzionat instanţa de fond că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru ambele fapte, întrucât inculpatul a avut o contribuţie esenţială la prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor G.D.F., P.T.M. şi HG, trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă astfel cum sunt stabilite în Legea nr. 143/2000, şi atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, care a justificat aplicarea atât, a art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât şi a disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că inculpatul este recidivist, nu are ocupaţie şi a fost condamnat anterior pentru o infracţiune cu violenţă (tâlhărie).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul C.C., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.
Prin Decizia penală nr. 105 din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C.C.
S-a luat act că inculpatul a fost reţinut o zi - 4 mai 2010, reţinere ce urmează a fi dedusă din cuantumul pedepsei aplicate.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu de avocat din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie Curte a apreciat că: se impune respingerea apelului declarat în speţă, deoarece contribuţia inculpatului la săvârşirea faptelor deduse judecăţii a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză la urmărirea penală care - de altfel - se coroborează şi cu declaraţiile date de acest inculpat; astfel acesta a recunoscut (fila 49 d.u.p.): „Sunt consumator de droguri de 5 ani de zile respectiv, heroină, iar în seara zilei de 03 mai 2010, am cumpărat două grame de heroină, pentru consumul propriu... Astăzi am vândut tot acestei prietene două bile, pentru suma de un milion de lei, iar la mine mai aveam o doză de heroină pentru consum, restul heroinei o consumasem eu înainte".
Faţă de împrejurarea că apelantul inculpat C.C., a avut o contribuţie esenţială la prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor G.D.F., P.T.M. şi HG, aceştia fiind trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010, au fost aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru ambele fapte, coborându-se corespunzător pedepsele.
Printr-o cerere olografă , înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 60707/3/2010, inculpatul arăta că „declar recurs prin mama mea " împotriva Deciziei penale nr. 105 din 6 aprilie 2011, rezumată mai sus.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3852, raportat la art. 362 C. proc. pen., pot declara recurs :
a) procurorul, în ce priveşte latura penală si latura civilă;
b) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă; împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
c) partea vătămată, în cauzele in care acţiunea penala se pune în mişcare la plângerea prealabila, dar numai în ce priveşte latura penală;
d) partea civilă şi partea responsabila civilmente, în ce priveşte latura civila;
e)martorul, expertul, interpretul si apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.
Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) si de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.
Analizând declaraţia de recurs Înalta Curte constată că acesta a fost declarat de mama inculpatului, deci de o persoană care - potrivit textul de lege mai sus - evocat - nu are calitate procesuală, mama inculpatului nefiind enumerată printre persoanele care pot declara recurs.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil cu obligarea inculpatului la plata cheltuiţilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 105 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
