ICCJ. Decizia nr. 3201/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3201/2010
Dosar nr.3881/87/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 17 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 3881/87/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul V.D. din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.D. (fiul lui I. şi C.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat din durata pedepsei prevenţia de la 31 octombrie 2009 la 17 martie 2010.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, astfel: către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria la plata sumei de 897,32 lei, la care se adaugă majorări de întârziere până la data stingerii obligaţiei; către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Teleorman la plata sumei de 668,4 lei plus majorări de întârziere aferente, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că Spitalul C. Roşiori de Vede nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că în ziua de 26 octombrie 2009 inculpatul a provocat, prin incendiere, moartea soţiei sale V.V., cu care era căsătorit de 26 de ani, aprinzând o grămadă de coceni în care s-a aflat culcată victima. Aceasta a suferit arsuri de gradul II-IV, pe 30% din suprafaţa corporală, ceea ce i-a provocat decesul.
S-a mai stabilit că agresiunea s-a produs pe fondul consumului de alcool de către cei doi, cu prilejul sărbătoririi onomasticii inculpatului.
Inculpatul a pus foc grămezii de coceni în care adormise soţia sa, indignat că aceasta adormise după ce consumase alcool.
Instanţa fondului a stabilit situaţia de fapt în baza mijloacelor de probă administrate, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţite de planşele cu fotografii operativ-judiciare, raportul medico-legal de necropsie, declaraţii de martor şi declaraţiile inculpatului.
Instanţa fondului a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că nu a comis fapta cu intenţia de a-şi ucide soţia şi prin urmare aceasta nu ar constitui infracţiunea de omor calificat, ci eventual infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.
Tribunalul Teleorman a motivat că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul n-a urmărit uciderea soţiei sale, dar a prevăzut rezultatul letal al acestei fapte şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii decesului, astfel că a comis infracţiunea de omor calificat cu intenţie indirectă.
Acest raţionament se bazează potrivit motivării sentinţei pe împrejurările concrete ale cauzei, respectiv faptul că inculpatul a aprins grămada de coceni uscaţi în care victima dormea fiind aflată în stare de ebrietate şi că în apropiere nu se afla nicio sursă de apă.
Prin Decizia penală nr. 124/ A din 28 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 17 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală.
A dedus prevenţia de la 31 octombrie 2009 la zi.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul V.D. care critică hotărârile pronunţate pentru greşita încadrare a faptelor în dispoziţiile prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. şi, în subsidiar, pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, cazuri de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa fondului a stabilit o situaţie corespunzătoare probelor administrate, care au fost analizate şi corect evaluate de tribunal şi curtea de Apel.
Faţă de împrejurările cauzei, instanţele au reţinut în mod temeinic şi legal că fapta inculpatului prin care a determinat moartea soţiei sale constituie infracţiunea de omor calificat şi nu infracţiunea de ucidere din culpă.
Ceea ce diferenţiază în mod esenţial infracţiunea de omor de infracţiunea de ucidere din culpă este forma de vinovăţie caracteristică fiecăreia dintre aceste infracţiuni.
Astfel, infracţiunea de omor se comite întotdeauna cu intenţie fie în forma prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) C. pen., în timp ce infracţiunea de ucidere din culpă este susceptibilă a fi comisă numai în forma vinovăţiei prevăzute de alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b) din acelaşi articol.
Forma de vinovăţie cu care acţionează făptuitorul rezultă din materialitatea faptelor probate într-o cauză penală.
În prezenta cauză s-a stabilit în mod temeinic că inculpatul a pus foc grămezii de coceni în care se afla soţia sa cu intenţie. Nici el nu exclude această acţiune şi nu o pune în seama unui accident, a unei imprudenţe. Acţiunea inculpatului, de aprindere a cocenilor, apare astfel ca un act volitiv, determinat, neaccidental.
Mai mult, rezultă că a acţionat sub imperiul unui impuls determinat de supărarea că soţia sa a consumat peste măsură băuturi alcoolice.
Prin urmare, chiar dacă n-a urmărit uciderea victimei a săvârşit o infracţiune de omor cu intenţie indirectă, întrucât a prevăzut şi acceptat rezultatul produs.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, instanţele au făcut o corectă aplicare a art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Infracţiunea de omor calificat se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Instanţa a aplicat circumstanţe atenuante inculpatului şi a coborât sancţiunea la 10 ani, adică sub minimul prevăzut de lege.
Nu există motive rezonabile pentru a reduce mai mult pedeapsa aplicată inculpatului întrucât s-ar încălca dispoziţiile referitoare la scopul pedepsei aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva Deciziei penale nr. 124/ A din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2009, la 17 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3112/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3205/2010. Penal → |
|---|
