ICCJ. Decizia nr. 3044/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3044/2010
Dosar nr. 66/32/2010
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 26 ianuarie 2010 petentul a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 7 decembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1331/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 249 C. pen.
În motivarea plângerii petentul a arătat că judecătoarea M.A. a judecat în mod necorespunzător dosarul său de partaj succesoral.
Curtea de Apel Bacău, analizând plângerea în raport de actele premergătoare prin Sentinţa penală nr. 46 din 25 martie 2010 a dispus în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii ca nefondată.
S-a motivat că din actele existente nu s-a desprins vreun indiciu că magistratul judecător, cu ştiinţă nu a îndeplinit ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos sau că şi-a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată petentul a formulat recurs susţinând că dosarul său a fost judecat „fals, încălcându-se legile ţării”, motiv pentru care se impune admiterea plângerii, casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea dosarului pentru efectuarea de cercetări penale iar judecata să se facă în prezenţa tuturor intimaţilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, desfiinţarea şi reformarea hotărârilor judecătoreşti este permisă în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Altfel spus, nu este permisă imixtiunea în actul de justiţie la intervenţia subiectivă a uneia din părţile pretins defavorizate prin hotărârile pronunţate, aceasta având la îndemână posibilitatea folosirii căilor de atac ordinare şi/sau extraordinare, cenzura unei hotărâri judecătoreşti realizându-se numai de către instanţele de judecată şi nu în cadrul unei anchete penale.
În cauzele aflate spre soluţionare, magistraţii se supun numai legii, dispunând, respectiv pronunţând, soluţii în funcţie de probele administrate, şi propria convingere iar nemulţumirea părţilor faţă de soluţia adoptată şi etichetarea acesteia drept abuzivă, fără prezentarea nici unui element de natură să susţină această calificare, nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a magistratului respectiv.
Desigur, nu se exclude, a priori, tragerea la răspundere penală a unui magistrat pentru exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, însă, numai în acele situaţii în care se constată elemente indubitabile privind existenţa unui raport juridic de C. pen., situaţie care, însă, nu se regăseşte în prezenta cauză.
Astfel, se observă din conţinutul plângerii că, în sprijinul celor sesizate nu este invocată decât propria convingere a petentei şi mai rezultă, de asemenea, dorinţa acesteia de a obţine reformarea hotărârilor criticate în scopul refacerii expertizei tehnice, însă nu este atribuţia parchetului şi nici nu se înscrie în obiectul său de activitate, producerea de probe în favoarea uneia sau alteia din părţile aflate în diverse litigii.
În consecinţă, soluţia de neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. i) C. proc. pen. în legătură cu activitatea jurisdicţională a intimaţilor magistraţi şi adoptată de procuror este justificată urmând a fi menţinută ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 25 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3042/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3207/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
