ICCJ. Decizia nr. 3064/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3064/2010
Dosar nr. 6382/95/2009
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 309 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.R. - fiul lui D. şi G., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 867 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin muncă în cadrul SC A. SRL, cu sediul în comuna Brănesti, sat Capu Dealului, judeţul Gorj.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 869 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea din 9 iulie 2009, arestul preventiv de la 10 iulie 2009 la 22 iulie 2009 şi de la 6 august 2009, până la data punerii în libertate.
S-a constatat că suma de 14000 lei mită primită de inculpat (ridicată de la acesta) a fost pusă la dispoziţie de organele de politie.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a îndeplinit funcţia de secretar al Primăriei oraşului Turceni. În această calitate, pe lângă sarcinile curente de serviciu, primea şi altele din dispoziţia primarului sau a Consiliului Local.
Denunţătoarea I.C.C. a lucrat o perioadă de 8 ani în cadrul Primăriei Turceni, îndeplinind printre altele şi funcţia de consilier juridic. Din luna februarie 2009, aceasta a devenit avocat în cadrul Baroului Gorj, oferindu-şi serviciile de asistenţă juridică în diverse litigii ale Primăriei şi Consiliului Local Turceni, încheindu-se în acest sens contractul din 29 aprilie 2009 de prestări servicii. În baza acestui contract, s-a stabilit că, pentru anumite cauze ce au o complexitate mai mare, să se negocieze onorarii separat pentru fiecare în parte. În acest sens, I.I. - primar al oraşului Turceni, prin dispoziţia nr. 388 din 29 iunie 2009, a stabilit o comisie din cadrul instituţiei de negociere a onorariului pentru fiecare din cele cinci cauze civile.
Comisia de negociere dispusă de primar a fost compusă din inculpat, secretar al Primăriei Oraşului Turceni, C.A. - inspector de specialitate şi C.M. - consilier juridic.
Denunţătoarea I.C.C. a prezentat Comisiei de Negociere oferta scrisă din 29 iunie 2009, pentru fiecare cauză în parte, solicitând un onorariu fix şi un onorariu de succes, aşa cum rezultă din cuprinsul acesteia.
Aceasta a avut o discuţie cu inculpatul care, pentru a accepta onorarii bune, în calitate de membru al Comisie de Negociere, a pretins jumătate din suma reprezentând onorariile fixe stabilite şi să întreţină relaţii intime cu acesta. Pentru a o determina pe denunţătoare să accepte pretenţiile sale i-a spus că, în caz contrar, nu va face parte din Comisia de Negociere. Aceasta este dovedită şi cu un bilet pe care inculpatul l-a înmânat denunţătoarei şi pe care era scris componenţa Comisiei de Negociere, tăind numele său, iar pe cealaltă parte textul,,nici tu nu mai ai nici o obligaţie, nici eu nu mai sunt meseriaş", lăsând să se înţeleagă că dacă denunţătoarea nu acceptă solicitările sale, nici el nu va face parte din comisia de negociere şi nu o va ajuta.
În cadrul negocierilor, inculpatul şi martorul C.A. nu au făcut obiecţiuni faţă de onorariile prezentate de denunţătoare, însă celălalt membru al comisiei C.M. care îndeplinea funcţia de consilier juridic s-a opus şi a propus înjumătăţirea onorariilor. În final, comisia a stabilit un onorariu fix total de 28.000 lei pentru cele 5 cauze şi de 30.000 lei pentru cel de succes.
Pe baza propunerii făcută de comisie, prin procesul verbal din 29 iunie 2009 s-a întocmit Hotărârea nr. 87 a Consiliului Local. În ziua de 8 iulie 2009, I.C.C. s-a prezentat la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Gorj şi a denunţat fapta, respectiv pretinderea de inculpat a sumei de 14.000 lei (jumătate din onorariul fix negociat) şi întreţinerea de relaţii intime ce urmau să aibă loc într-o locaţie din localitatea Lainici.
În acest sens, o echipă compusă din organe de poliţie şi condusă de procuror a luat măsura de organizare a prinderii în flagrant a inculpatului.
Prin ordonanţă s-a dispus înregistrarea audio-video în mediul ambiental, s-au înseriat bancnotele ce compuneau suma de 14.000 lei şi au fost inscripţionate două dintre acestea cu cuvântul „mită" şi data de 9 iulie 2009, în prezenta martorului asistent B.A.C.
Denunţătoarea s-a deplasat la biroul inculpatului din Primăria Turceni, a purtat discuţii cu acesta şi în momentul în care au rămas singuri i-a înmânat suma de 14.000 lei, spunându-i aşa cum rezultă de pe înregistrarea audio că a adus jumătate din suma negociată, aşa cum inculpatul a pretins.
După primirea sumei de bai de către inculpat şi părăsirea biroului acestuia de către denunţătoare, în interior a intrat echipa operativă compusă din procuror, ofiţeri de politie, criminalist şi martorii asistenţi B.A.C. şi B.D.
Inculpatul a fost întrebat dacă a primit vreo sumă de bani sau dacă are vreo sumă de bani asupra sa, acesta negând, dar la insistenţele organelor de anchetă, a scos de sub masa de lucru o plasă de plastic, în care se afla o pereche de pantaloni sport (trening) în care era învelită suma de bani respectivă.
În momentul în care a fost întrebat de provenienţa banilor, inculpatul a declarat că nu cunoaşte de unde sunt, revenind ulterior şi afirmând că sunt bani personali economisiţi din salariu.
Pus în faţa faptului că bancnotele erau înseriate şi inscripţionate cu cuvântul „mită" şi provin de la denunţătoare, inculpatul a declarat că a primit aceasta sumă de la susnumita, dar reprezintă returnarea unui împrumut anterior.
Cu ocazia audierii inculpatului în faza de urmărire penală, în prezenta unui apărător din oficiu, acesta a ales o altă variantă de justificarea sumei respective, declarând că banii au fost daţi de denunţătoare pentru a fi cheltuiţi la o cabană unde urmau să meargă împreună.
În instanţă, inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie, recunoscând că a primit suma de la denunţătoare în ideea de a merge cu aceasta la cabana Lainici.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului care, în calitatea sa de membru al comisiei de negociere a onorariilor, a pretins şi ulterior a primit suma de 14.000 lei de la denunţătoare în scopul acceptării unor onorarii avantajoase pentru aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că starea de fapt expusă şi vinovăţia inculpatului sunt probate cu denunţul numitei I.C.C., declaraţiile acesteia, procesul verbal de înseriere a sumei de bani, procesul verbal întocmit la faţa locului cu ocazia constatării flagrantului, înregistrările audio-video, declaraţiile martorilor I.I., C.A., C.M., B.A.C., B.D., dispoziţia nr. 388/2009 privind componenţa comisiei de negociere, procesul verbal de negociere, contractul de prestări servicii, oferta de onorarii făcută de denunţătoare, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut fapta comisă.
În cauză, inculpatul, prin apărătorii săi, a susţinut că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii (art. 10 lit. d) C. proc. pen.) deoarece acesta nu avea competenta aprobării onorariului denunţătoarei - competenţa în acest caz aparţinând în final Consiliului Local al Oraşului Turceni, referitor la acest aspect, instanţa de fond a constatat că susţinerea nu poate fi însuşită deoarece fapta subzistă, sub aspectul laturii obiective, chiar dacă activitatea îndeplinită de inculpat nu a reprezentat o activitate finală - procesul verbal de negociere a onorariului fiind aprobat în final de Consiliul Local al Oraşului Turceni.
Instanţa de fond, reţinând că fapta există, că acesta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii şi la o pedeapsa complementară. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, a avut în vedere natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă (inculpatul fiind anterior comiterii faptei în relaţii de prietenie cu denunţătoarea) şi datele ce caracterizează pozitiv persoana sa, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta, este în vârstă de 58 de ani, se bucură de respect în familie şi societate, iar la locul de muncă a fost apreciat pentru profesionalismul său, considerente în raport de care a apreciat că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunându-se în baza art 867 C. pen., executarea acesteia prin muncă în cadrul SC A. SRL cu sediul în comuna Brănesti satul Capu Dealului judeţul Gorj, unitate care şi-a dat acceptul în acest sens.
B. Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul.
În motivarea apelului formulat, parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate. S-a arătat în esenţă că pedeapsa principală aplicată inculpatului, orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare la locul de muncă, nu este aptă să realizeze prevenţia generală şi specială, fiind necesară pentru realizarea scopului pedepsei, aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.
Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, arătând în esenţă că soluţia de condamnare este rezultatului unei interpretări eronate a probatoriului administrat.
Astfel, s-a motivat că, în speţă, comisia de negociere constituită la iniţiativa primarului oraşului Turceni, din care a făcut parte şi inculpatul, nu avea competenţa de modificare, completare sau încheiere a actelor adiţionale la contractul cadru din 29 aprilie 2009, astfel că în absenţa unor prevederi în contract, dreptul de a modifica acest contract (privitor la stabilirea unor „onorarii de succes" sau de a „fi solicitate servicii suplimentare"), aparţinea exclusiv Consiliului local.
În consecinţă, prin pretinderea şi primirea sumei de 14.000 lei de la denunţătoare, inculpatul nu a îndeplinit un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fapta acestuia neconstituind infracţiunea de luare de mită, lipsind unul din elementele constitutive şi anume latura obiectivă.
Totodată, în subsidiar, a fost criticată sentinţa instanţei de fond de către inculpat şi cu privire la individualizare judiciară a pedepsei, fiind criticată hotărârea instanţei de fond în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, în sensul că în raport de conduita anterioară bună a inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, are studii superioare iar prejudiciul a fost recuperat, se impunea aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 54 din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul S.R. împotriva sentinţei penale menţionate care a fost desfiinţată în parte iar în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. S-a înlăturat aplicarea art. 867 - 869 C. pen. şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 iulie 2009 la 9 decembrie 2009, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, inculpatul a pretins şi primit de la denunţătoare suma de 14.000 lei pentru ca în cadrul negocierilor purtate în comisia de negociere să fie de acord cu oferta de onorarii propuse de denunţătoare, astfel că, atâta timp cât actul pentru care s-a negociat intră în sfera de atribuţii de serviciu ale inculpatului (fiind împuternicit prin dispoziţia nr 388/2009 a primarului să facă parte din comisia de negociere), nu are relevanţă sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de luare de mită faptul că inculpatul nu avea o competenţă exclusivă - din comisie făcând parte şi alte persoane şi, de asemenea, că această activitate reprezintă numai un act parţial, din moment ce acest act a stat la baza activităţii finale, reprezentată de Hotărârea Consiliului local nr. 87 de aprobare a procesului-verbal de negociere a onorariilor cabinetului de avocatură. Ca atare, a apreciat criticile formulate de inculpat, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, ca fiind nefondate.
Pe de altă parte, criticile formulate de inculpat referitor la omisiunea instanţei de fond de a reţine în cauză circumstanţe atenuante şi criticile formulate de parchet, referitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, au fost apreciate ca întemeiate.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., a apreciat că se impunea ca instanţa de fond să aibă în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv conduita anterioară bună, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată, s-a prezentat pe parcursul procesului la termenele de judecată acordate, iar din ancheta socială întocmită de Consiliul Local Brăneşti, jud. Gorj rezultă că inculpatul provine dintr-o familie organizată, având o comportare bună în societate, împrejurări cărora trebuia să li se acorde semnificaţia de circumstanţe atenuante conform dispoziţiei art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) C. pen., cu consecinţa coroborării pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În ce priveşte însă modalitatea de executare, având în vedere criteriile de individualizare menţionate anterior, ţinând cont şi de gravitatea, natura faptei săvârşite, starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a serviciului, a autorităţii şi credibilităţii acestuia prin fapta lipsită de probitate a inculpatului de a pretinde şi primi sume de bani pentru a-şi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu, instanţa de apel a apreciat că modalitatea de executare la locul de muncă stabilită de instanţa de fond nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei şi că numai prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie se va realiza prevenţia generală şi specială a pedepsei.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în raport de suma considerabilă pretinsă ca mită - 14000 lei şi de atitudinea procesuală a inculpatului, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de apel şi, pe cale de consecinţă, majorarea pedepsei. Totodată, Decizia instanţei de apel a fost criticată şi sub aspectul greşitei deduceri a perioadei arestului preventiv, acesta fiind dedus corect de către instanţa de fond.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi inculpatul, criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., pentru motivele detaliate în scris şi susţinute oral, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă. În subsidiar, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu executarea conform dispoziţiilor art. 861 C. pen. sau 867 C. pen., cum s-a dispus prin hotărârea instanţei de fond, precum şi computarea corectă a prevenţiei.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele.
1. Recursul inculpatului ce vizează lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina sa nu este întemeiat, ambele instanţe făcând o analiză detaliată a împrejurărilor comiterii faptei şi stabilind fără echivoc că inculpatul, în calitate de membru al comisiei de negociere a onorariilor de avocat ale denunţătoarei, avea ca atribuţie de serviciu propunerea spre aprobarea Consiliului local a onorariilor variabile, altele decât cele fixate prin contractul iniţial, situaţie în care a pretins jumătate din onorariul fix negociat pentru a fi de acord cu o sumă avantajoasă pentru denunţătoare şi, corelativ, dezavantajoasă pentru instituţia care-l mandatase. Ca atare, cum de esenţa infracţiunii de luare de mită este ca actul privitor la care se pretinde/primeşte suma de bani să facă parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului respectiv, nu este relevant că inculpatul nu îndeplinea actul decizional în sine (care în speţă era H.C.L.), ci numai efectua activităţi prealabile, dar necesare şi obligatorii luării respectivei decizii, fiind deci realizată latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită.
Nici în ceea ce priveşte lipsa laturii subiective a respectivei infracţiuni, susţinerile inculpatului în sensul că a primit banii pentru a suporta cheltuielile unei petreceri cu denunţătoarea, nu sunt credibile. Astfel, deşi este cert că au lucrat anterior în aceeaşi instituţie şi este posibil să fi avut o relaţie „apropiată", aşa cum susţine inculpatul, pretinderea de a întreţine relaţii intime ca o condiţionare a îndeplinirii într-un anume fel a îndatoririlor de serviciu de către inculpat, lasă fără suport teza „finanţării" de către denunţătoare a unei petreceri intime, înainte de momentul propriu-zis; astfel, dacă ipoteza avansată de inculpat ar fi validă, nimic nu ar fi împiedicat-o pe denunţătoare să-i remită banii atunci când se întâlneau la locaţia stabilită şi se punea problema achitării costurilor ocazionate, iar nu înainte de acest moment.
Ca atare, recursul inculpatului referitor la greşita sa condamnare în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită este neîntemeiat şi urmează a fi respins sub acest aspect.
2. În ceea ce priveşte criticile din recursul inculpatului şi al parchetului vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că ambele sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform dispoziţiei art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) C. pen., apreciind ca împrejurări cărora trebuia să li se acorde semnificaţia de circumstanţe atenuante conduita anterioară bună, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată, s-a prezentat pe parcursul procesului la termenele de judecată acordate, iar din ancheta socială întocmită de Consiliul Local Brăneşti, jud. Gorj rezultă că inculpatul provine dintr-o familie organizată, având o comportare bună în societate. Or, aceste împrejurări trebuie să reprezinte o stare de normalitate în conduita oricărei persoane, cu atât mai mult a uneia care ocupa o funcţie în administraţia publică locală (secretar al primăriei unui oraş), neputând fi asimilate condiţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) C. pen., însă pot fi luate în considerare ca şi criterii pentru orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege sau alegerea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
De altfel, prima instanţă a procedat tocmai în acest mod, reţinând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă (inculpatul fiind anterior comiterii faptei în relaţii de prietenie cu denunţătoarea) şi datele ce caracterizează pozitiv persoana sa (nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta, este în vârstă de 58 de ani, se bucură de respect în familie şi societate, iar la locul de muncă a fost apreciat pentru profesionalismul său), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând în baza art 867 C. pen., executarea acesteia prin muncă în cadrul SC A. SRL cu sediul în comuna Brănesti, satul Capu Dealului, judeţul Gorj, unitate care si-a dat acceptul în acest sens.
Apreciind că individualizarea făcută de instanţa de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va admite atât recursul parchetului cât şi al inculpatului, va desfiinţa Decizia recurată şi va menţine soluţia fondului.
Totodată, Curtea constată că este întemeiată şi critica parchetului, însuşită de către inculpat, referitoare la greşita deducere a perioadei în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, instanţa de apel deducând reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 iulie 2009 la 9 decembrie 2009, în loc de a deduce reţinerea din 9 iulie 2009, plus arestul preventiv de la 10 iulie 2009 la 22 iulie 2009 şi de la 6 august 2009 la 9 decembrie 2009, aşa cum corect a procedat prima instanţă.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul S.R. împotriva deciziei recurate pe care o va casa în totalitate, menţinând soluţia primei instanţe.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 309 din 09 decembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală.
Compută din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 09 iulie 2009 la 22 iulie 2009 inclusiv, şi de la 06 august 2009 la 09 decembrie 2009 inclusiv.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în suma de 100 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3106/2010. Penal → |
|---|
