ICCJ. Decizia nr. 3106/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3106/2010
Dosar nr. 4741/118/2009
Şedinţa publică din 10 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 451 din data de 02 decembrie 2009, Tribunalul Constanta a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul M.A. - fiul lui V. şi M., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului M.A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la 12 februarie 2009 la data de 17 februarie 2009.
Constată că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.
Pentru a se pronunţa, în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit procesului-verbal aflat la fila 3, încheiat la data de 12 februarie 2009, organele de poliţie au fost sesizate telefonic cu privire la o altercaţie ce avusese loc pe str. S. între C.G. şi fiul concubinei acestuia, M.A. S-a găsit în locuinţa victimei cuţitul cu mâner din lemn de culoare roşiatică cu care fusese înjunghiată, iar atât aceasta cât şi inculpatul prezentau urme brun roşiatice pe haine, acesta din urmă punând la dispoziţia organelor de poliţie hainele pentru analize (conform procesului-verbal de la fila 27). La faţa locului a venit şi o ambulanţă care a acordat primele îngrijiri medicale victimei pe care a şi transportat-o la Spitalul Clinic Judeţean Constanta.
A rezultat din declaraţiile părţilor şi ale martorilor că în seara zilei de 11 februarie 2009 inculpatul M.A. însoţit de concubina sa P.C., s-au deplasat la locuinţa mamei inculpatului - pe str. S., unde se afla şi concubinul mamei, C.G. Toţi cei patru au consumat băuturi alcoolice atât înainte de a se întâlni cât şi împreună, astfel că pe fondul băuturilor ingerate, în cursul nopţii între M.A. şi C.G. a izbucnit un conflict spontan, în urma căruia inculpatul, care avea în mână un cuţit cu care tăia o felie de brânză, l-a înjunghiat pe cel din urmă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 09 martie 2009 întocmit de S.M.L. Constanţa numitul C.G. prezintă leziuni de violenţă la nivelul capului, toracelui, abdomenului, care au putut fi produse cu corpuri dure tăietoare-înţepătoare (posibil cuţit), necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile de violenţă i-au pus victimei viaţa în pericol prin hemoperitonită consecutivă plăgilor înjunghiate abdominale.
Cu privire la cauza ce a generat înjunghierea şi modul în care s-a derulat conflictul părţile au versiuni parţial diferite. Concubina inculpatului, martora P.C. a susţinut că în momentul în care inculpatul s-a îndreptat către frigider, C.G. care stătea pe pat cu mama inculpatului, l-a lovit pe acesta cu palma peste faţă. Inculpatul a ripostat iar mama sa a intervenit între cei doi spre a-i despărţi, moment în care martora susţine că a ieşit din camera fiindu-i teamă şi a apelat serviciul 112. Deşi martora încearcă să acrediteze ideea că nu era în încăpere în momentele esenţiale pentru stabilirea modului de desfăşurare a conflictului, faptul că aceasta chema salvarea dovedeşte că ştie exact ce s-a întâmplat.
Într-o nouă declaraţie dată pe parcursul urmăririi penale martora susţine că după ce au băut şi au dansat, concubinul său i-a reproşat mamei sale modul în care l-a crescut, fapt ce l-a determinat pe C.G. să îl apuce pe M.A. cu mâna la gură, să-i dea apoi drumul, acţiuni în urma cărora inculpatul a luat cuţitul din bucătărie şi l-a pus pe masă. C.G. s-a ridicat apoi şi i-a dat două palme inculpatului peste faţă reproşându-i modul în care se adresează mamei sale. Pe moment conflictul părea se fi stins însă după ieşirea martorei din cameră a reizbucnit, fără ca această să poată relata ce s-a întâmplat.
Cu prilejul audierii de către instanţă, martora susţine că după ce C.G. şi-a lovit concubina de 2 ori, cu palma şi piciorul, i-a cerut inculpatului să se bată, punându-i mâna în bărbie şi dându-i capul pe spate, acesta din urmă având în mână cuţitul cu care curăţa un castravete. Imediat apoi martora spune că a fugit de frică şi nu ştie ce s-a întâmplat.
Martora S.M., date fiind relaţiile de rudenie respectiv de concubinaj pe care le avea cu inculpatul respectiv cu partea vătămată s-a prevalat de dispoziţiile legale, refuzând să dea declaraţie.
Pe data de 12 februarie 2009, cu prilejul audierii la parchet inculpatul susţine că agresarea părţii vătămate a fost determinată de intenţia acesteia de a pălmui pe mama inculpatului. Întrucât cei doi se certau, inculpatul susţine că a intervenit să-i despartă. Mama sa şi concubinul acesteia au ieşit din încăpere şi după ce acesta din urmă a revenit în cameră, a început să se certe cu inculpatul, înjurându-l, spunându-i ceva ce nu-şi aminteşte, cuvinte ce l-au determinat să ia cuţitul şi să îl lovească. Inculpatul mai susţine că intenţia sa era de a speria nu de a omorî.
Aceleaşi aspecte sunt învederate şi în faţa instanţei, susţinând că partea vătămată i-a dat mamei sale o palmă peste cap şi pentru a aplana conflictul dintre cei doi, inculpatul le-a cerut să iasă din cameră, însă cererea sa l-a nemulţumit pe C.G. şi l-a determinat să-l lovească pe inculpat iar apoi să se arunce asupra acestuia, motiv pentru care inculpatul susţine că s-a apărat, fără să-şi dea seama că în mână are cuţitul.
Partea vătămată C.G. susţine la început (pe 12 februarie 2008) că iniţial a exista un conflict verbal între inculpat şi mama lui după care inculpatul l-a înjunghiat. Într-o altă declaraţie din 24 aprilie 2008, partea vătămată indică drept cauză a conflictului gluma făcută de inculpat care şi-a manifestat dorinţa de a săruta pe C.G. pe gură, pentru a vedea „cum pupă mama sa un buzat". Partea vătămată s-a opus împingându-l cu mâna înapoi pentru ca imediat apoi inculpatul să ia un cuţit în mână şi să-l lovească de mai multe ori în zona abdomenului, a toracelui şi la cap. în declaraţia dată în faţa instanţei, C.G. susţine că incidentul a fost declanşat de acea glumă, de încercarea inculpatului de a-l apuca de haine fapt ce l-a determinat să-l îmbrâncească pe M.A. iar apoi pe acesta să lovească pe partea vătămată cu cuţitul, de şase ori.
Martorele P.M. şi C.N. au fost alertate de mama inculpatului după rănirea părţii vătămate astfel că acestea în mod direct nu au mai perceput incidentul ci doar faptul că inculpatul ţinea ceva alb, cearşaf sau prosop, la gâtul lui C.G. pentru a opri sângerarea.
Din examinarea tuturor acestor declaraţii, instanţa apreciază că nu a existat un conflict real şi substanţial între părţi ci doar unul conjunctural, pe fondul consumului mare de alcool de către părţi şi martore.
Deşi inculpatul pe parcursul procesului penal alături de concubina sa P.C. încearcă să acrediteze ideea că lovirea părţii vătămate este urmarea unei acţiuni provocatorii venite din partea lui C.G., constând în agresiuni îndreptate împotriva lui S.M. dar şi a inculpatului, aceste declaraţii diferă mult atât între ele, cronologic, cât raportând susţinerile inculpatului la cele ale martorului.
În realitate, inculpatul era mult prea beat ca să ştie ce s-a întâmplat, aşa cum susţine iniţial. Pe măsură ce timpul s-a scurs de la data incidentului, în flecare nouă declaraţie inculpatul a simţit nevoia să "pluseze" afirmând că l-a deranjat cearta dintre mama sa şi concubinul acesteia iar ulterior lovirea mamei de către C.G. ba chiar şi acţiunea victimei îndreptată împotriva sa l-au determinat să reacţioneze violent.
Martora P.C. nu reuşeşte să redea în mod logic ce s-a întâmplat, prezentându-l de flecare dată pe C.G. stând şi în pat dar în acelaşi timp aflându-se în picioare lângă inculpat şi lovind pe acesta. De altfel, pe parcursul urmăririi penale martora a susţinut că partea vătămată - a agresat pe inculpat nu şi pe concubina, din contră, singurul conflict verbal care a implicat-o pe S.M. a fost generat de inculpat. Doar în faza judecăţii, martora, în intenţia susţinerii concubinului său, relatează despre lovituri cu palma şi piciorul aplicate de C.G. mamei inculpatului, despre care nici măcar M.A. nu vorbeşte. Rezultă aşadar vinovăţia inculpatului privind agresarea părţii vătămate C.G., fără ca materialul probator administrat să poată susţină existenţa vreunei provocări sau legitime apărări.
Având în vedere că inculpatul a vizat zone vitale ale organismului victimei şi numărul mare de lovituri aplicate nu se poate reţine apărarea inculpatului că a dorit doar să sperie pe victimă, în realitatea existând intenţia de a suprima viaţa lui C.G.
În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.A., criticând-o pentru nelegalitate, în esenţă pentru greşita condamnare întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare, prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen., respectiv în forma legitimei apărări disproporţionate, disproporţie rezultată din tulburarea sau temerea inc. generată de atacul părţii vătămate.
Verificând sentinţa apelată con fart. 371 C. proc. pen., curtea a apreciat că apelul este fondat, însă pe alte motive decât cele invocate de către apelant, sentinţa apelată fiind legală însă netemeinică.
S-a reţinut că, deşi se constată că într-adevăr inculpatul a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate în zone vitale cu un corp înţepător tăietor, se constată că există elemente specifice de fapt atât anterioare cât şi ulterioare săvârşirii faptei din care se poate reţine că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi că, chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Astfel, instanţa de apel reţine că anterior producerii incidentului, partea vătămată avea o relaţie strânsă apropiată de cea familială (concubinaj) cu mama inculpatului vizitându-se în mod frecvent, relaţie care a supravieţuit în aceleaşi condiţii şi după săvârşirea faptei şi ulterior vindecarea părţii vătămate. De asemenea se reţine că incidentul s-a produs în raport de o rezoluţie infracţională de tip spontan, iar în momentul conştientizării rezultatului vătămător, respectiv când a perceput gravitatea rănilor produse inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei. Poziţia părţii vătămate este în sensul continuării, raporturile apropiate cu anturajul inculpatului, declarând că l-a iertat şi nu insistă în tragerea la răspundere penală. Poziţia inculpatului cu ocazia judecării apelului denotă o conştientizare evidentă a gravităţii faptei săvârşite, pe fondul executării prin reţinere şi arest preventiva 5 zile din pedeapsă şi în contextul în care în cea. un an de la săvârşirea faptei acesta nu a mai avut incidente cu partea vătămată.
Întrucât din datele susmenţionate rezultă atitudinea de regret şi conştientizare a inculpatului şi refacerea relaţiilor sociale şi familiale în care este implicat şi partea vătămată, curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile, art. 86 C. pen., pedeapsa aplicată fiind închisoarea de 4 ani, fără ca inculpatul să fi fost condamnat anterior iar pronunţarea condamnării constitui un avertismente pentru acesta.
Ca atare pentru acest motiv de netemeinicie şi strict limitat la acesta Curtea a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. coroborat cu art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării executării sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, atât a pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicate inculpatului, prin sentinţa apelată cât şi pedepselor accesorii dispuse, pe un termen de încercare de 6 ani compus din durata pedepsei de 4 ani la care se adaugă perioada de 2 ani stabilită de instanţă în condiţiile art. 862 C. pen.
Împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchet. Se consideră că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică pentru următoarele: inculpatului M.A. i s-a aplicat o pedeapsă greşi individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - motiv casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este un mod de individualizare a pedepsei şi, ca atare, trebuie dispusă ţinând cont de criteriile prevăzute în mod imperativ şi cumulativ în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) iar, la stabilirea modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel nu a ţinut seama, în mod corespunzător, de elementele susmenţionate.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Într-adevăr inculpatul a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate în zone vitale cu un corp înţepător tăietor. Din probatoriile administrate în cauză, în condiţiile în care se constată că inculpatul a iniţiat şicane verbale la adresa părţii vătămate şi a generat o conduită violentă a acesteia anterior aplicării de către inculpat a mai multor lovituri cu un corp înţepător tăietor, este de constatat că nu se poate reţine vreo cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 44 alin. (2) C. pen., în sensul că nu se poate reţine lipsa de justeţe a acţiunii părţii vătămate de a-l împinge pe inculpat uşor în scopul de a-l împiedica pe acesta să-l sărute, act de altfel nepotrivit între persoane de acelaşi sex. în plus gestul părţii vătămate deşi implica contactul fizic, nu putea produce o stare de tulburare sau temere atât de însemnată încât să constituie premiza conţinută de disp. art. 44 alin. (3) C. pen.
Aşadar prima instanţă în mod legal a pronunţat condamnarea inculpatului şi a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev de art. 74 lit. a) C. pen., şi în mod temeinic a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.
Sub acest ultim aspect - singurul criticat în recurs (vizând modalitatea de executare), cu menţiunea că inculpatul s-a mulţumit în a constata că nu va executa efectiv pedeapsa, fără a declara calea de atac ordinară ultimă pusă la dispoziţie; este de consemnat că nu s-a acordat de instanţa de apel semnificaţia cuvenită modalităţii în care a fost comisă fapta de tentativă la omor de către inculpat, prin aplicarea unui număr mare de lovituri în zone vitale organismului părţii vătămate, respectiv la nivelul capului, torace, abdomenului, leziuni ce au fost produse cu un cuţit de bucătărie, având dimensiunile lamei de 21 cm şi lăţimea de 3,5 cm la bază, şi care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale, punându-i victimei viaţa în primejdie prin hemoperitonita consecutiv plăgilor înjunghiate abdominale.
Totodată, nu s-au avut în vedere nici starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul la momentul comiterii faptei, nici valorile sociale lezate prin activitatea infracţională a inculpatului, respectiv viaţa şi integritatea persoanei, şi nici urmarea ce s-ar fi putut produce, şi anume decesul părţii vătămate, care a fost internată în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în stare de comă, doar prin intervenţia chirurgicală fiindu-i salvată viaţa.
Toate aceste elemente erau de natură să formeze convingerea instanţei de apel că, pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, nu se impunea schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, or această pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu reţinerea disp. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., trebuie să fie executată prin privare de libertate, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa Tribunalul Constanta.
Aşadar, în funcţie de cele subliniate, se va admite recursul Parchetului, se va casa Decizia atacată şi se va menţine sentinţa Tribunalului Constanţa, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Atitudinea părţii vătămate C.G. de iertare, chiar reală fiind, şi continuarea raporturilor apropiate cu anturajul inculpatului, nu pot determina schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, aşa cum în mod greşit a apreciat Curtea de Apel Constanţa.
Atitudinea sinceră, de regret a inculpatului, precum şi lipsa antecedentelor penale ale acestuia a justificat aplicarea de către prima instanţă, prin corecta individualizare potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a unei pedepse de doar 4 ani închisoare, situată sub limita minimă prevăzută de lege în cazul tentativei la omor, pedeapsă cu privire la care s-a apreciat în mod temeinic şi legal, că urmează a fi executată în condiţii de detenţie, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neputându-se realiza decât prin izolarea definitivă a inculpatului faţă de membrii societăţii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 17/ P din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.A.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 451 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3316/2010. Penal → |
|---|
