ICCJ. Decizia nr. 3092/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 3092/2010
Dosar nr. 68/32/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 04 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a admis plângerea formulată de petenta SC B.P.C. SRL Neamţ împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1338/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A desfiinţat rezoluţia şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale şi administrării de probe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781, petenta SC B.P.C. SRL Neamţ, a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 1338/P/2009, faţă de intimatul Z.V.
Petenta a arătat că prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1338/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 2531 C. pen., faţă de Z.V., director al Direcţiei Sanitar Veterinare a judeţului Neamţ pentru inexistenţa infracţiunilor.
În motivarea plângerii petenta a arătat că este nemulţumită de soluţia dispusă de procuror întrucât organul de cercetare penala nu a luat declaraţie de la reprezentantul legal al societăţii. Rezoluţiile contestate nu au cercetarea penala efectuată cu privire la infracţiunea neexecutarea şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de contencios administrativ.
Nu a fost respectat principiul contradictorialităţii cu societatea petentă în soluţionarea dosarului, nu a fost respectat principiul respectării adevărului, nu au fost administrate probele solicitate, şi unde au fost interpretate greşit, plata parţială reprezentând despăgubirile cu titlu de daune morale, constând în aceea că nici după ce a fost notificat prin executorul judecătoresc D.D., domnul Z.V. nu a efectuat plata în totalitate a despăgubirilor din hotărârea instanţei judecătoreşti şi nu a eliberat autorizaţia în cauză.
Împrejurarea că D.S.V. a fost căzută în pretenţii în solidar cu directorul acestei instituţii, nu presupune că D.S.V., prin director Z.V., să refuze la plată obligaţia integrală de plată a despăgubirilor în calitate de director, avea mijlocul procedural de a chema în judecată persoana care s-a făcut vinovată de plata daunelor morale de către D.S.V.
Din acest motiv, a considerat că faptele de abuz în serviciu, şi neexecutarea şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, sunt în responsabilitatea directă şi nemijlocită a domnului director Z.V., motiv pentru care a solicitat instanţei să dispună următoarele:
- începerea urmăririi penale pentru infracţiunile reclamate;
- administrarea probei cu expertiza contabilă, în vederea determinării prejudiciului material cauzat SC B.P.C. SRL, din lipsă de folosinţă a spaţiului comercial din municipiul Bacău, datorat neexecutării obligaţiei de eliberare a autorizaţiei sanitar-veterinară de către directorul Z.V., reprezentant al A.N.S.V.P.S.A. - D.S.V.P.S.A. Bacău.
Evaluarea prejudiciului material pentru lipsa de folosinţă a spaţiului comercial, urmează a fi determinată pentru perioada 26 decembrie 2004, termenul maxim de eliberare a autorizaţiei sanitar veterinare, şi până la data de efectuare a expertizei.
Având în vedere că pe calea litigiului din contencios administrativ, dreptul recunoscut este prevăzut cu caracter retroactiv, de la data de contestare a actului administrativ de refuz al eliberării autorizaţiei, urmează a fi determinat prejudiciul material pentru lipsă de folosinţă, prin calculare cu începere de la data la care, potrivit documentaţiei înregistrate la D.S.V. Bacău, instituţia în cauză trebuia să elibereze autorizaţia pe cale administrativă, fără a mai fi necesara existenţa unui proces.
Astfel, a solicitat ca expertul să determine prejudiciul material pentru lipsă de folosinţă şi pentru, perioada cuprinsă între 23 aprilie 2001, când a fost înregistrată cererea nr. 1590 din 23 aprilie 2001, şi achitată taxa aferentă, şi până la data 26 decembrie 2004, când D.S.V. era obligată să elibereze autorizaţia sanitar veterinară.
A făcut menţiunea că prejudiciul pentru lipsa de folosinţă se referă la neexecutarea contractelor de colaborare încheiate de societatea petentă, care din lipsa autorizaţiei sanitar veterinară nu au mai putut fi executate.
Societatea a avut încheiate contracte comerciale de colaborare, prin care producea un venit estimat la nivelul anului 2001, în valoare de 30% din cifra de vânzări calculată la valoarea de aprovizionare contractată pentru suma de 100.000.000 lei săptămânal, dar nu mai puţin de 10.000.000 lei zilnic.
Astfel, prejudiciul estimat este de minim 300 RON zilnic, ceea ce presupune un prejudiciu estimat de 9.000 RON lunar.
A solicitat ca expertul să actualizeze prejudiciul material, cu indicele de creştere a preţurilor de consum, având în vedere faptul că contractul de aprovizionare din anul 2001, urma să crească ca valoare de aprovizionare, procentual cu indicele de creştere a preţurilor pentru produsele de carmangerie.
La solicitarea instanţei s-a înaintat dosarul nr. 1338/P/2009, în care a fost adoptată rezoluţia atacată.
Examinând rezoluţia, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. judecătorul a reţinut următoarele:
La 14 iulie 2009 numitul B.V., administrator al SC B.P.C. SRL Neamţ s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care sesiza faptul că Z.V., director la Autoritatea Sanitar Veterinară a favorizat societatea comercială SC L. SRL, al cărei administrator este fiul său, Z.I., prin eliberarea de autorizaţii sanitare pentru înlesnirea de contracte de deratizare, dezinfecţie, dezinsecţie.
A mai reclamat şi faptul că Z.V. a refuzat să îşi îndeplinească obligaţia de eliberare a autorizaţiei sanitar veterinare pentru un spaţiu comercial situat în Bacău, aşa cum fusese obligat prin sentinţa civilă nr. 27 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 135 din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 1338/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar în urma actelor premergătoare prin Rezoluţia din 11 noiembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. faţă de intimatul Z.V.
În considerentele rezoluţiei se motivează că într-adevăr administratorul SC L. SRL Bacău este I.Z., fiul directorului coordonator adjunct sanitar-veterinar Z.V., însă nu poate exista un conflict de interese între cei doi, atâta timp cât autorizaţia pentru prestări servicii cu produse de uz fitosanitar, nu a fost semnată de făptuitor, iar autorizaţia a fost emisă pe baza documentelor speciale prevăzute de lege.
Cu privire la acuzaţia conform căreia abuzând de funcţia sa, Z.V. a refuzat să respecte o hotărâre judecătorească prin care instituţia pe care o conduce este obligată la plata unei sume de bani către partea vătămată s-a motivat că Direcţia Sanitar Veterinară Bacău a fost obligată în solidar cu V.I. la plata daunelor morale în sumă de 50.000.000 lei ROL către SC B.P.C.SRL Bacău hotărâre irevocabilă la 10 martie 2005 (Decizia nr. 135/2005 a Curţii de Apel Bacău). Petentul a solicitat executarea silită a hotărârii însă Direcţia Sanitar veterinară a formulat contestaţie la executare, contestaţie respinsă prin hotărâre irevocabilă la 4 aprilie 2009 (dos. 3561/180/2008 al Tribunalului Bacău.
În urma respingerii contestaţiei la 24 aprilie 2009 a fost emis ordin de plată pentru beneficiarul SC B.P.C. SRL.
Plângerea formulată conform art. 278 C. pen. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 865/II/2/2009 din 21 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca neîntemeiată.
Prima instanţă a constatat că soluţia adoptată de procuror este urmarea unor cercetări incomplete, fie că nu s-au efectuat cercetări pentru unele din aspecte.
1) În ceea ce priveşte conflictul de interese dintre intimat şi fiul său, administrator la o firmă cu obiect de activitate specific, supus înregistrării şi supravegherii speciale de către instituţia la care Z.V. a îndeplinit calitatea de director pentru mai multe perioade de timp, singura motivaţie oferită de procuror este că nu intimatul a semnat autorizaţia, iar aceasta a fost emisă pe baza documentaţiei speciale cerute de lege.
În mod evident aceste explicaţii, de fapt concluzii, nu se bazează pe nici un fel de verificări efectuate de procuror care să aibă ca obiect actele interne ale instituţiei conduse de intimat referitoare la avizele, aprobările, autorizaţiile şi înregistrările pe care societatea administrată de fiul acestuia era obligată să le solicite potrivit legii. La dosar nu există şi nu au constituit obiect al analizei procurorului deciziile în baza cărora s-au emis documentele legale speciale pentru funcţionarea societăţii în domeniul sanitar veterinar, cu atât mai mult cu cât textul incriminator (prevăzut de art. 2531 C. pen., sancţionează nu numai îndeplinirea unui act, dar şi participarea la luarea unei astfel de decizii în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Instanţa a considerat că pentru lămurirea tuturor acuzaţiilor şi înlăturarea oricăror suspiciuni ivite în legătură cu favorizarea firmei conduse de fiul conducătorului Direcţiei Sanitar Veterinare Bacău, chiar şi numai în calitate de adjunct, se impune audierea reprezentanţilor firmelor care au beneficiat de serviciile SC „L." SRL Bacău, perioada acestor servicii, dacă ele coincid cu perioada în care au solicitat diverse aprobări de la instituţia publică condusă de intimat. Pentru aceleaşi motive audierea fiului intimatului apare ca utilă în cauză.
2) În ceea ce priveşte abuzul în serviciu, s-a arătat că sentinţa civilă nr. 27/2004 a Tribunalului Bacău a rămas irevocabilă la data de 10 martie 2005, prin Decizia civilă nr. 135/2005 a Curţii de Apel Bacău, devenind executorie, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ în cel mult 30 de zile, adică până la 10 aprilie 2005, iar nu în anul 2009 aşa cum greşit se reţine în rezoluţia atacată şi în rezoluţia procurorului ierarhic superior. Şi după această dată limită prevăzută de lege, D.S.V.SA Bacău, condusă de intimat, avea obligaţia stabilită de instanţă de a emite eliberarea autorizaţiei de funcţionare către petenta, dar şi plata daunelor morale, în solidar cu numitul V.F.I.
Niciuna din aceste obligaţii nu a fost executată, după cum nici plata a jumătate din debit nu constituie o executare legală a unei obligaţii solidare pentru întreg.
Toate faptele arătate şi dispoziţiile legale incidente au fost cercetate de procuror, deşi petenta, în plângerea iniţială a făcut trimitere la ele.
Prin urmare, se impune ca procurorul să analizeze efectele juridice ale hotărârii judecătoreşti menţionate şi în ce măsură neexecutarea obligaţiilor stabilite de instanţă au vătămat drepturile şi interesele legale ale petentei. De asemenea, va cerceta motivele care au condus timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizaţiei cerută, de petenta.
3) Deşi petenta a reclamat comiterea infracţiunii prevăzute de art. 24, alin. (3) din Legea nr. 544/2004, rezoluţia atacată nu conţine nici o soluţie în acest sens.
Doar rezoluţia procurorului ierarhic superior conţine o singură referire, care însă adaugă la lege noi condiţii, respectiv obligaţia creditorului de a se adresa în prealabil executorului judecătoresc.
În acelaşi timp exclude de la aplicarea textului incriminator amintit obligaţia de a face, stabilită de o instanţă de judecată, adică exact raţiunea avută în vedere de legiuitor, aceea de sancţionare a conducătorilor de instituţii publice care refuză să emită acte pe care anterior le-au refuzat.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 curtea a indicat ca procurorul să dispună o soluţie legală pe baza faptelor reclamate, respectiv nerespectarea hotărârii judecătoreşti de obligarea Direcţiei Sanitar Veterinare Bacău la eliberarea autorizaţiei sanitar veterinare către SC B.P.C. SRL.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi intimatul făptuitor Z.V.
Prin motivele de recurs, parchetul a solicitat casarea sentinţei în temeiul art. 38615 pct. 4 şi 18 şi, în rejudecare respingerea plângerii şi menţinerea ca legală şi temeinică a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 38615 pct. 14 şi 18 (probabil din eroare de dactilografiere) motivele de casare putând privi doar dispoziţiile art. 3859 pct. 4 şi 18.
Prin motivele de recurs se arată că nu în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2531 C. pen., procurorul deşi nu a detaliat, a constatat că nu există în cauză infracţiune deoarece firma SC L. SRL, înfiinţată de fiul intimatului făptuitor în septembrie 2001, şi-a extins obiectul de activitate la data de 6 octombrie 2005 şi cu activitate de întreţinere şi curăţarea clădirilor, iar la 18 noiembrie 2005 a obţinut autorizaţie pentru prestări servicii la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bacău.
Conform prevederilor Ordinului 62 din 7 martie 2007 SC L. SRL Bacău a solicitat înregistrarea sanitar veterinară pentru desfăşurarea de activităţi DDD (dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare). Solicitarea a fost înregistrată la Direcţia Sanitar Veterinară Bacău sub nr. 348 din 16 iunie 2009.
Faţă de situaţia prezentată se consideră că Z.V. nu se află în conflict de interese, deoarece nu a participat la luarea unei decizii în legătură cu autorizarea şi funcţionarea SC L. SRL.
În ce priveşte abuzul în serviciu şi refuzul de a respecta o hotărâre judecătorească prin care instanţa condusă de făptuitor nu a plătit sumele datorate petentului şi nu a eliberat autorizaţie se consideră că nu sunt necesare alte acte de cercetare. Astfel hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă la 14 aprilie 2009 iar la 24 aprilie 2009 Direcţia Sanitar veterinară Bacău a emis ordin de plată astfel încât au fost rezolvate toate incidentele cu privire la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Faptul că s-a plătit doar jumătate din suma stabilită prin hotărâre judecătorească, se arată în recurs, se datorează neînţelegerilor cu fostul director V.I.F.
Referitor la al treilea motiv, în cauză nu au existat indicii de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 întrucât nu s-a aplicat amenda prevăzură în art. 24 alin. (2) din lege, condiţii pentru existenţa infracţiunii menţionate, activitatea lui Z.V. sub acest aspect a fost analizată din punct de vedere al infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin recursul declarat, petentul Z.V. a cerut casarea sentinţei şi menţinerea rezoluţiei ca fiind legală şi temeinică.
A arătat, în esenţă, unitatea de care o conduce a fost obligată, definitiv şi irevocabil la despăgubiri de 50.000.000 lei ROL şi 7.393.000 lei ROL cheltuieli de judecată la 10 martie 2005, însă SC B.P.C. SRL a cerut executarea la 7 martie 2008, solicitând şi 110.000 lei RON cheltuieli executare ceea ce a dus la contestarea sumei pretinse. În condiţiile date la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în contestaţie prin care s-a stabilit că datorează doar 6.317,38 lei RON la 14 aprilie 2009 a luat măsuri de efectuare a plăţii la 24 aprilie 2009 când s-a emis ordin pentru plata a jumătate din suma datorată, cealaltă parte revenind lui V.F.I.
Recursurile sunt nefondate.
În secţiunea a II-a a părţii speciale a Codului de procedură penală este reglementată urmărirea penală. În art. 228 C. proc. pen. cu titlu marginal începerea urmăririi penale la alineatul 1 „organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale cu excepţia celui de la lit. b)1 C. pen.
Rezoluţia de începere a urmăririi penale ori cea de neîncepere a urmăririi penale trebuie să fie motivată, obligaţie care rezultă din alin. (3)1 şi alin. (6) al aceluiaşi articol.
Motivarea unei soluţii de netrimitere în judecată, constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate iar instanţei, elementele necesare pentru exercitarea verificării pentru că tot din cuprinsul art. 228 rezultă că împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată potrivit art. 2781 şi următoarele.
Aşa cum corect a reţinut şi motivat curtea soluţia de netrimitere în judecată relativ la faptele şi persoanele pentru care s-a cerut cercetarea penală este şi incompletă - nemotivată şi lipseşte pentru una din infracţiunile reclamate.
Lipsa de motivare nu poate fi suplinită de procurorul ierarhic superior care într-o astfel de situaţie poate să infirme soluţia.
Pe de altă parte, prin motivarea procurorului se demonstrează tocmai lipsa de motivare a rezoluţiei, care trebuia să cuprindă analiza actelor şi dovezilor invocate în recurs în sprijinul menţinerii soluţiei.
Din conţinutul plângerii formulate la 28 aprilie 2009, rezultă că petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de Z.V. pentru trei infracţiuni, conflict de interese art. 2531 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Acest lucru rezultă şi din Ordonanţa nr. 3578/P/2009 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin rezoluţia desfiinţată de instanţa de judecată procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale numai pentru două infracţiuni, respectiv cele prevăzute de art. 246 şi art. 2531 C. pen.
În mod corect prin hotărârea recurată s-a motivat că procurorul nu a analizat efectul hotărârilor judecătoreşti şi motivele care au dus timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizaţiei.
În altă ordine de idei prin rezoluţie se dispune neînceperea urmăririi penale pentru că faptele nu există - fără a se argumenta cum, refuzul de a plăti o sumă datorată timp de 2 ani şi jumătate, iar apoi plata doar a jumătate din datorie nu pune în discuţie existenţa faptei. Aceasta cu atât mai mult că prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă unitatea condusă de făptuitor a fost obligată să elibereze autorizaţie de funcţionare sanitar veterinară pentru spaţiul din Bacău şi, pe de altă parte, să plătească în solidar cu V.F.I. 50.000.000 lei ROL daune morale.
Hotărârea pronunţată în cauză fiind legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 3851 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de recurentul intimat Z.V. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 2500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul petent SC B.P.C. SRL.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3086/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 323/2010. Penal → |
|---|
