ICCJ. Decizia nr. 3257/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3257/2010
Dosar nr. 3828/2/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 172 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 2781 alin. (8) lt. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulată de petenţii A.I. şi A.C. împotriva ordonanţei nr. 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca nefondată şi menţinerea ordonanţei.
Obligă petenţii la câte 50 lei cheltuieli judiciare, fiecare.
S-a reţinut că prin ordonanţa 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul F.I.G., subinspector de poliţie şi organ de cercetare penală în cadrul Biroului de Poliţie Rurală Slobozia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta.
Totodată s-a dispus şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa pentru a continua cercetările faţă de agenţii de poliţie G.G.V., S.M., C.C., P.A., O.I. şi N.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 alin. (2) C. pen., faţă de numitul A.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) şi art. 239 alin. (1), (5) C. pen. şi faţă de numitul A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991, republicată şi art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen.
S-a reţinut că la data de 12 septembrie 2009, Poliţia Municipiului Slobozia a fost sesizată cu privire la faptul că la Spitalul Judeţean Slobozia se aflau internaţi numiţii A.C. şi A.I., care au declarat că în seara de 11 septembrie 2009 au fost agresaţi fizic de mai mulţi poliţişti.
Cele două persoane vătămate au precizat faptul că în noaptea de 11/12 septembrie 2009, au fost agresaţi fizic atât la o colibă situată lângă o bostană de pepeni (pe DN 21 Brăila-Slobozia) cât şi la Postul de Poliţie Scânteia, unde au fost aduşi ulterior. Aceştia au mai adăugat ca dintre persoanele prezente la coliba şi la Postul de Poliţie Scânteia i-au recunoscut pe numiţii G.G.V., şeful postului de politie menţionat, şi pe S.M., şeful Postului de Politie Traian, îmbrăcaţi în uniformă de poliţist.
Persoana vătămată A.I. a menţionat că a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.
Prin certificatul medico-legal nr. A2-691 din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa, s-a concluzionat că numitul A.I. prezintă leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viata victimei.
Cu ocazia audierii din data de 19 octombrie 2009, persoana vătămata A.C. a declarat că atât el cât şi A.I. au fost agresaţi fizic de toţi poliţiştii aflaţi în Postul de Politie Scânteia.
Întrucât printre poliţiştii care au participat la evenimentul din noaptea de 11/12 septembrie 2009 s-a aflat şi subinspectorul de politie F.I.G., Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a procedat la declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Reaudiate fiind la data de 11 februarie 2010 şi fiindu-le prezentata o fotografie cu numitul F.I.G., persoanele vătămate A.C. şi A.I. au declarat ca acesta nu este vreuna din persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12 septembrie 2009.
Totodată, acestea au adăugat ca poliţistul în cauza a fost" într-adevăr prezent la evenimentele petrecute în sediul Postului de Politie Scânteia si era îmbrăcat în civil. Dintre persoanele agresoare, persoanele vătămate au precizat că îi cunosc doar pe numiţii G.G.V. şi S.M. Audiat fiind la data de 26 ianuarie 2010, numitul F.I.G. a declarat ca in noaptea de 11/12 septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei de cercetare la faţa locului, motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna Scânteia, în care au fost implicaţi A.C. şi A.I.
În continuare, acesta a menţionat ca urmare a unui telefon primit de la ofiţerul de : serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a deplasat împreuna cu numiţii N.C. (criminalist) şi agentul C.C. din cadrul Politiei Rurale Slobozia la locuinţa de serviciu a agentului principal de politie G.G.V., unde se reclamase săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliul şi distrugere.
Ajunşi la faţa locului, numiţii F.I.G. şi N.C. au efectuat constatările specifice cercetării la faţa locului, iar ceilalţi colegi, C.C., G.G.V., S.M. şi un vecin din zonă, M.G., s-au deplasat la bostana de pepeni a lui A.I., persoana bănuita de comiterea infracţiunilor reclamate în acea seara.
După aproximativ 15 minute, numiţii F.I.G. şi N.C. i-au urmat pe colegii săi, mergând si ei la aceeaşi locaţie.
La bostana de pepeni, numitul A.I. nu a vrut sa meargă de bună voie Postul de Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat şi încătuşat de numiţii G.G.V., S.M. şi C.C.. Totodată, numitul A.C. a fost şi el imobilizat de numiţii S.M. şi C.C.
Ulterior, aceştia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita manifestărilor agresive şi violente, numiţii A.I. şi A.C. au fost încătuşaţi din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. şi S.M. Numitul F.I.G. a mai adăugat faptul ca numiţii A.I. şi A.C. s-au lovit singuri cu capul de soba din birou, fără însă a fi agresaţi fizic în vreun fel de vreo persoană.
Prin adresa nr. 337979 din 09 decembrie 2009, IPJ Ialomiţa - Serviciul Resurse Umane a comunicat că inspectorul de politie F.I.G. face parte structurile politiei judiciare.
Aceste aspecte au fost confirmate de declaraţiile numiţilor G.G.V., M.G., S.M., C.C. şi de raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare întocmit de G.G.V., raport în care s-a consemnat că în cadrul evenimentului petrecut în noaptea de 11/12 septembrie 2009, poliţiştii care au intervenit sunt G.G.V., S.M. şi C.C. iar forţa utilizată fiind cea fizică şi cătuşele.
Din analiza probelor administrate în cauză, Parchetul a constatat în ceea ce-1 priveşte pe numitul F.I.G. că nu s-au confirmat aspectele sesizate. Astfel, în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât nu au rezultat indicii temeinice şi concludente referitoare la exercitarea unor acţiuni de lovire sau alte acte de violenţă de către numitul F.I.G. asupra numiţilor A.I. şi A.C.
De asemenea, persoanele reclamante au precizat că numitul F.I.G. nu este vreuna dintre persoanele care i-a agresat fizic.
Împotriva acestei ordonanţe s-a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, prin Rezoluţia nr. 495/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondată plângerea.
În baza art. 2781 C. proc. pen. petenţii A.I. şi A.C. au formulat plângere la instanţa de judecată, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţiile date de Parchet pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că numitul F.I.G. se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., având în vedere că a fost complice moral, prin simpla sa prezenţă, la agresiunile fizice aplicate de lucrătorii de poliţie menţionaţi în reclamaţie.
S-a solicitat de către petenţi desfiinţarea Ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmării penale împotriva numitului F.I.G.
Instanţa, analizând plângerea formulată de petenţi, în raport de motivele invocat cât şi din oficiu, constată că nu este întemeiată şi o va respinge în baza art. 2781 alin. (8) lt. a) C. proc. pen.
In cauză, în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul F.I.G., deoarece nu sunt probe din care să rezulte vinovăţia acestuia.
Chiar petenţii au arătat că numitul F.I.G. nu i-a agresat fizic nu i-a lovit în nici un mod.
Nu poate fi primită susţinerea petenţilor că numitul F.I.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit vinovăţia celorlalţi lucrători de poliţie, vinovăţie care presupune existenţa unui act de condamnare a acestora.
Simplele afirmaţii ale petenţilor că lucrătorii de poliţie i-ar fi lovit, iar numitul F.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite şi nu sunt întemeiate pe o hotărâre de condamnare a acestora.
Se constată că la dosar există doar declaraţiile petenţilor că au fost loviţi de lucrătorii de poliţie, dar aceste declaraţii nu se coroborează şi nu sunt susţinute şi de alte probe.
Este adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că numitul A.I. prezintă leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face dovada că numitul A.I. ar fi fost lovit de către lucrătorii de poliţie.
S-ar putea pune problema eventualei complicităţi a numitului F.I.G. numai după soluţionarea dosarului disjuns cu privire la ceilalţi lucrători de poliţie dacă în acest dosar se va pronunţa o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de poliţie.
În concluzie, se constată că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, actele de urmărire cu privire la numitul F.I.G. s-au întocmit în cadru legal şi nu sunt probe din care să rezulte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. (purtare abuzivă) de către aceşti lucrători de poliţie.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii A.I. şi A.C. criticând-o ca netemeinică solicitând admiterea recursului, desfiinţarea rezoluţiei, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul F.I.G., considerând că în mod greşit acesta nu a fost tras la răspundere, acesta fiind prezent la momentul agresării recurenţilor petiţionari, era superior în grad, celor faţă de care s-a disjuns cauza.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare , Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate e petiţionarii A.I. şi A.C. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic instanţa de fond verificând ordonanţa atacată a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 pe baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul cauzei prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat justificat de examenul complet şi convingător al actelor premergătoare efectuate de procuror că această ordonanţă este legală şi temeinică şi în consecinţă a dispus în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen. menţinerea acesteia şi în consecinţă respingerea petiţionarilor ca nefondată.
În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că procurorul a efectuat totalitatea actelor premergătoare ce se impuneau de situaţia premisă constatând în esenţă în aceea că la data de 12 septembrie 2009, Poliţia Municipiului Slobozia a fost sesizată cu privire la faptul ca la Spitalul Judeţean Slobozia se afla internaţi numiţii A.C. si A.I., care au declarat ca in seara de 11 septembrie 2009 au fost agresaţi fizic de mai mulţi poliţişti.
Cele doua persoane vătămate recurente au precizat faptul ca în noaptea de 11/12 septembrie 2009, au fost agresaţi fizic atât la o coliba situata lângă o bostana de pepeni ( pe DN21 Brăila - Slobozia ) cat şi la Postul de Politie Scânteia, unde au fost aduşi ulterior. Aceştia au mai adăugat ca dintre persoanele prezente la coliba si la Postul de Politie Scânteia i-au recunoscut pe numiţii G.G.V., şeful postului de poliţie menţionat, si pe S.M., şeful Postului de Politie Traian, îmbrăcaţi în uniforma de poliţist.
Persoana vătămata A.I. a menţionat ca a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.
Prin certificatul medico-legal nr. A2-691 din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legala Ialomiţa, s-a concluzionat ca numitul A.I. prezintă leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viata victimei.
Cu ocazia audierii din data de 19 octombrie 2009, recurentul persoană vătămata A.C. a declarat ca atât el cat şi A.I. au fost agresaţi fizic de toţi poliţiştii aflaţi în Postul de Politie Scânteia.
Decisive sunt cele relatate de petiţionari deja nominalizaţi cu ocazia reaudierii lor de procuror.
La data de 11 februarie 2010 si fiindu-le prezentata o fotografie cu intimatul F.I.G., persoanele vătămate A.C. şi A.I. au declarat ca acesta nu este vreuna din persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12 septembrie 2009. Totodată, acestea au adăugat ca poliţistul în cauza a fost intr-adevăr prezent la evenimentele petrecute în sediul Postului de Politie Scânteia şi era îmbrăcat în civil. Dintre persoanele agresoare, persoanele vătămate au precizat că îi cunosc doar pe numiţii G.G.V. si S.M. . Audiat fiind la data de 26 ianuarie 2010, acelaşi intimat nominalizat a declarat ca în noaptea de 11/12 septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei cercetare la fata locului, motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna Scânteia, în care au fost implicaţi A.C. şi A.I.
In continuare, acesta a menţionat ca urmare a unui telefon primit de la ofiţerul de serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a deplasat împreuna cu numiţii N.C. (criminalist) si agentul C.C. din cadrul Politiei Rurale Slobozia la locuinţa de serviciu a agentului principal de politie G.G.V., unde se reclamase săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu si distrugere.
Ajunşi la fata locului, intimatul F.I.G. si numitul N.C. au efectuat constatările specifice cercetării la fata locului, iar ceilalţi colegi, C.C., G.G.V., S.M. si un vecin din zona, M.G., s-au deplasat la bostana de pepeni a lui A.I., persoana bănuita de comiterea infracţiunilor reclamate in acea seara.
După aproximativ 15 minute, numiţii F.I.G. si N.C. i-au urmat pe colegii săi, mergând si ei la aceeaşi locaţie.
La bostana de pepeni, recurentul A.I. nu a vrut sa meargă de buna voie la Postul de Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat si încătuşat de numiţii G.G.V., S.M. şi C.C.
Totodată, numitul A.C. a fost şi el imobilizat de numiţii S.M. şi C.C.
Ulterior, aceştia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita manifestărilor agresive şi violente, recurenţii A.I. şi A.C. au fost încătuşaţi din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. şi S.M.
Intimatul F.I.G. a mai adăugat faptul că numiţii A.I. şi A.C. s-au lovit singuri cu capul de soba din birou, fără însa a fi agresaţi fizic în vreun fel de vreo persoană.
În consecinţa celor sus expuse se conchide că în mod legal şi temeinic procurorul prin ordonanţa atacată a dispus soluţia de neîncepere a urmării penale faţă de intimatul făptuitor F.I.G., subinspector de politie si organ de cercetare penala în cadrul Biroului de Politie Rurala Slobozia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 50 alin. (1) si (3) C. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşita de acesta.
Este legală şi temeinică statuarea instanţei de fond în sensul că în sarcina intimatului făptuitor nominalizat nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de purtare abuziva prevăzuta de art. 250 alin. (1) si (3) C. pen. întrucât nu au rezultat indicii temeinice şi concludente referitoare la exercitarea unor acţiuni lovire sau alte acte de violenta asupra numiţilor A.I. şi A.C.
Concomitent, nu poate fi primită nici susţinerea petiţionarilor recurenţi că intimatul făptuitor F.I.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit vinovăţia celorlalţi lucrători de poliţie, vinovăţie care presupune existenţa unui act de condamnare a acestora.
Simplele afirmaţii ale petenţilor că lucrătorii de poliţie i-ar fi lovit, iar numitul F.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite şi nu sunt întemeiate pe o hotărâre de condamnare a acestora.
Se constată că la dosar există doar declaraţiile petenţilor că au fost loviţi de lucrătorii de poliţie, dar aceste declaraţii nu se coroborează şi nu sunt susţinute şi de alte probe.
Este adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că recurentul petent A.I. prezintă leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face dovada că ar fi fost lovit de către lucrătorii de poliţie.
S-ar putea pune problema eventualei complicităţi a intimatului F.I.G. numai după soluţionarea dosarului disjuns cu privire la ceilalţi lucrători de poliţie dacă în acest dosar se va pronunţa o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de poliţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a se dispune obligarea recurenţilor petiţionari A.I. şi A.C. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.I. şi A.C. împotriva sentinţei penale nr. 172/F din 10 iunie2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3246/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 327/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
