ICCJ. Decizia nr. 323/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.323/2010
Dosar nr. 40/1/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra plângerii de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 3 aprilie 2009 sub nr. 2637/P/2009 s-a înregistrat la Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi plângerea numitului U.P. din municipiul Galaţi prin care solicita să fie efectuate cercetări faţă de magistraţii judecători: B.M. (din cadrul Curţii de Apel Galaţi) şi M.L., precum şi faţă de grefierul P.M. (din cadrul Tribunalului Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi complicitate la deturnarea de bani publici...".
Întrucât plângerea era îndreptată împotriva unui magistrat judecător de la Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a emis ordonanţa nr. 2637/P/2009 din data de 16 iulie 2009 prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform dispoziţiilor art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen., fiind înregistrat sub nr. 994/P/2009 din data de 3 august 2009.
Cu ocazia audierii pentru precizarea obiectului plângerii persoana vătămată a declarat că „... formulez plângere penală împotriva magistratului M.L., împotriva grefierului P.M., împotriva magistratului B.M. motivat de faptul că în cursul anilor 2005 - 2008 au acoperit sute de documente fiscale ce au stat la baza unor sentinţe civile şi comerciale pronunţate la date diferite cu acelaşi număr 292 şi în care nu erau deasemeni acelaşi dator pt. SC P.F. SRL Galaţi..." (fila 4).
A susţinut petiţionarul şi faptul că „... judecătoarea B.M. a comunicat că în dosarul nr. 163/LJ/2005 nu s-a început procedura de insolvenţă şi nu a depus la instanţă această sentinţă din data pronunţării...".
În finalul declaraţiei persoana vătămată a solicitat să fie efectuate cercetări „...pentru deturnare de bani publici ce au fost achitaţi de SC P.F. SRL Galaţi în perioada anilor 2000 -2004 de circa 1.272.000.000 lei...".
La plângerea formulată U.P. a anexat copiile mai multor înscrisuri: sentinţe, adrese de comunicare şi furnizare de informaţii etc. (filele 2-3; 7-14).
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 5 iulie 2005 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a pronunţat sentinţa civilă nr. 292/2005 în dosarul nr. 163/LJ/2005 având ca obiect „cerere creditori Administraţia Finanţelor Publice Galaţi pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC P.F. SRL Galaţi."
Sentinţa civilă a fost pronunţată de magistratul judecător M.L. şi redactată de grefierul P.M. (filele 2, 3).
Deşi persoana vătămată a făcut referire la magistratul judecător B.M. nu a prezentat acţiunile, actele ori înscrisurile care să-i fi cauzat vreo vătămare în sensul dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) astfel că, faţă de judecătorul B.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Aceeaşi soluţie de neînceperea urmăririi penale s-a dispus şi faţă de judecătorul M.L. şi grefierul P.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
S-a reţinut că activitatea magistratului judecător de a soluţiona o cauză dedusă judecăţii nu poate face obiectul verificărilor procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest atribut revenind instanţelor de control judiciar.
Pentru celelalte fapte sesizate de U.P. s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru cercetarea împrejurărilor în care au fost folosite sumele de bani reclamate de persoana vătămată.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., dispunându-se:
1. Neînceperea urmăririi penale fată de magistraţii judecători: B.M. (din cadrul Curţii de Apel Galaţi) şi M.L., precum şi faţă de grefierul P.M. (din cadrul Tribunalului Galaţi) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
2. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru verificarea împrejurărilor în care au fost folosite sumele reclamate de U.P.
La 04 ianuarie 2010, petiţionara SC P.F. SRL GALAŢI prin reprezentant unic U.P. a depus la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângere ordonanţei nr. 994/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală, a intimaţilor magistraţi judecători B.M. (din cadrul Curţii de Apel Galaţi) şi M.L., precum şi faţă de grefierul P.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, infracţiuni pretins a fi fost săvârşite cu prilejul soluţionării dosarului nr. 163/LJ/2005 având ca obiect „cerere creditori Administraţia Finanţelor Publice Galaţi pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC P.F. SRL Galaţi", dosar în care la data de 5 iulie 2005 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a pronunţat sentinţa civilă nr. 292/2005, cu privire la intimata magistrat judecător B.M., petiţionarul nu a indicat acţiunile, actele ori înscrisurile care să-i fi cauzat vreo vătămare în sensul dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit dosarul nr. 40/1/2010 fixându-se prim termen de judecată la 03 martie 2010.
La termenul din 03 martie 2010, deşi legal citat, petiţionarul nu s-a prezentat la instanţă, însă a depus prin Serviciul Registratură al acestei instanţe, concluzii scrise în susţinerea plângerii formulate, învederând instanţei faptul că înţelege să se înscrie în fals cu privire la înscrisul aflat la dosar, iar prin plângerea adresată instanţei a solicitat admiterea acesteia, desfiinţarea ordonanţei şi a rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale faţă de cele trei intimate, iar reprezentantul parchetului a solicitat respingerea plângerii formulată de către acesta ca nefondată.
Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanţa a apreciat că intimaţii magistraţii judecători B.M. şi M.L. şi intimata grefier P.M., în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu au săvârşit infracţiunile sesizate de către petiţionar, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenţi iar, potrivit atribuţiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză şi a propriei convingeri, magistraţii judecători sunt liberi să aprecieze cu privire la soluţiile dispuse în cauzele ce le soluţionează, urmând ca instanţa de control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei şi legalităţii acestora.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii magistratului judecător angajează răspunderea penală a acestuia , ci doar dacă se dovedeşte reaua-credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Eventuala netemeinice a hotărârilor pronunţate de către magistratul judecător cu ocazia soluţionării cauzei , putea fi criticată într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de control judiciar sesizată cu soluţionarea căii de atac respective. în speţă, petiţionarul, a avut calitatea de debitor în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârşit faptele reclamate, astfel încât îşi putea valorifica susţinerile în faţa instanţei de judecată.
Înalta Curte, a apreciat că din actele şi lucrările dosarului, nu rezultă că intimatele, au săvârşit infracţiunile sesizate de petiţionar, iar în absenta dovezilor, actele emise de către intimate în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge plângerea ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC P.F. SRL GALAŢI prin reprezentant unic U.P. împotriva ordonanţei nr. 994/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3946/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3955/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
