ICCJ. Decizia nr. 3146/2010. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3146/2010
Dosar nr. 04082/89/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 233 din 18 decembrie 2008 a condamnat pe inculpatul C.M.C. la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 376 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008.
În temeiul art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 180 euro aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.M.C. are vârsta de 30 ani şi locuieşte în satul Gîrdeşti, comuna Voineşti, judeţul Vaslui, se ocupă cu agricultura, este căsătorit şi are doi copii minori. A mai fost condamnat în două rânduri, din executarea ultimei pedepse s-a eliberat la 25 octombrie 2006 rămânându-i un rest neexecutat de 353 zile.
În ziua de 5 noiembrie 2008, deşi nu avea permis de conducere şi era sub influenţa alcoolului, a condus autoturismul său, marca D. şi pe raza localităţii Mărăşeşti, comuna Voineşti a pierdut controlul volanului şi a intrat cu autoturismul în gardul locuinţei numitului G.T.
Fiind sesizate organele de poliţie, acestea au început cercetările şi au constatat că inculpatul nu are permis de conducere şi că avea o alcoolemie de 1,55 gr. ‰. Pentru aceste fapte inculpatului i s-a întocmit dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad sub nr. 4393/P/2008.
În timpul cercetărilor efectuate în sus - menţionata cauză, la data de 25 noiembrie 2008, inculpatul C.M.C. s-a prezentat la Postul de poliţie Voineşti, unde l-a contactat pe agentul şef de poliţie R.I., şeful postului, care instrumenta cercetările. Inculpatul i-a solicitat poliţistului să-l „ajute"; în cauză, solicitând să-i fie aplicată o amendă şi să nu fie trimis în judecată pentru că, fiind recidivist, cu un rest de pedeapsă, va fi condamnat la o pedeapsă cu executare în închisoare. În timpul discuţiei, inculpatul a afirmat că are rude în Italia şi că îi va da poliţistului suma de 300 euro. Agentul şef de poliţie R.I. a refuzat propunerea inculpatului, spunându-i acestuia că nu are cum să-l ajute şi că inculpatul s-a ajutat singur, prin conduita corespunzătoare avută în timpul cercetărilor. Întrucât din atitudinea inculpatului C.M.C. rezulta că acesta va persista în solicitarea sa, agentul de poliţie R.I. i-a spus inculpatului să revină pe data de 28 noiembrie 2008, la ora 13,00.
În ziua de 27 noiembrie 2008 agentul sus-menţionat a sesizat Direcţia Generală Anticorupţie - Biroul Anticorupţie pentru judeţul Vaslui, care la rândul său a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, unde denunţul a fost înregistrat sub nr. 830/P/2008, fiind audiat şi denunţătorul R.I. Întrucât în cauză existau date şi indicii privind săvârşirea la data de 28 noiembrie 2008 a infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2008, prin Ordonanţa provizorie nr. 84/2008 s-a dispus interceptarea şi înregistrarea imaginilor şi convorbirilor din mediul ambiental respectiv înregistrarea imaginilor şi convorbirilor purtate la sediul Postului de poliţie Voineşti, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 28 noiembrie 2008, ora 11,00 până la data de 29 noiembrie 2008, ora 11,00.
Prin încheierea dată în Dosarul nr. 3791/89/2008, la data de 29 noiembrie 2008, Tribunalul Vaslui a constatat ca fiind legală şi temeinică ordonanţa provizorie de înregistrare a imaginilor şi convorbirilor din mediul ambiental emisă de procuror în Dosarul nr. 830/P/2008.
Astfel, în ziua de 28 noiembrie 2008, în jurul orei 14,00 inculpatul C.M.C. s-a prezentat la Postul de poliţie Voineşti, în care a intrat împreună cu agentul şef de poliţie R.I. Fiind întrebat care este motivul prezenţei sale la post, inculpatul i-a răspuns poliţistului că acesta ştie că a venit să-i dea pentru dosar, euro. De asemenea, inculpatul i-a spus lucrătorului de poliţie să facă acesta ce ştie, pentru a ieşi el bine, menţionând că ar dori să-i fie aplicată o amendă, pentru că fiind recidivist există pericolul să fie condamnat la o pedeapsă cu executare.
Ulterior, au fost purtate discuţii privitoare la situaţia familială a inculpatului, care, în finalul discuţiei i-a dat agentului de poliţie suma de 180 euro, solicitându-i acestuia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu în aşa fel, încât el să beneficieze de un regim sancţionator blând şi să nu fie încarcerat.
În acele momente s-a procedat la realizarea flagrantului.
Fapta inculpatului C.M.C., de a da agentului şef de poliţie R.I. suma de 180 euro, pentru ca acesta să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu în aşa mod încât să soluţioneze în mod favorabil dosarul în care inculpatul era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie. Prin apărător şi personal a susţinut că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea severă şi că faţă de circumstanţele reale şi procesuale se impune reducerea ei.
Prin Decizia penală nr. 177 din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei se arată că ţinând seama de starea de recidivă postcondamnatorie, o altă modalitate de executare a pedepsei nu este posibilă iar cât priveşte întinderea pedepsei, aceasta a fost individualizată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul, în termen legal, a declarat recurs.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul şi prin memoriul depus a cerut să se verifice dacă pedeapsa poate fi redusă, în caz contrar să se emită mandat în cel mai scurt timp pentru ca să execute pedeapsa.
A mai arătat că din lipsă de bani nu se poate prezenta în faţa Înaltei Curţi şi solicită judecarea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece fapta nu a fost comisă cu intenţie, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă probelor administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală şi a aplicat o pedeapsă just individualizată.
Critica privind cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (18) C. proc. pen. este nefondată.
Din analiza probelor administrate rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul, după ce a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi a produs un eveniment rutier fără vătămări sau victime, soldat doar cu distrugerea unui gard, pentru a scăpa de o condamnare, a oferit suma de 180 euro lucrătorului de poliţie care efectua cercetarea penală.
În urma denunţului făcut de şeful de post din comuna Voineşti, R.I., s-a dispus, prin ordonanţa provizorie interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate în sediul Postului de Poliţie Voineşti pe o durată de 24 de ore începând cu 28 noiembrie 2008 ora 11,00 până la 29 noiembrie 2008 ora 11,00, ordonanţă confirmată de judecător.
Din transcrierea convorbirii care a avut loc între denunţător şi inculpat rezultă că inculpatul a oferit bani poliţistului care întrebându-l ce să facă cu ei a primit răspunsul „Ce ştii matale că…. Să ies şi eu din treaba asta bine”.
La o altă întrebare a poliţistului „Câţi bani ai acolo?”, inculpatul îi răspunde „180 de euro. Şi dacă mai e ceva …”.
În fine, fiind întrebat de poliţist în ce ar consta ajutorul pe care îl pretinde, inculpatul îi răspunde „Cât de puţin să faceţi şi dumneavoastră. Măcar puteţi să mă ajutaţi să scap cu o amendă mai mică cât de cât”.
Cu ocazia flagrantului, în prezenţa martorilor, fiind întrebat cu privire la motivul pentru care în seara de 5 noiembrie 2008 a condus fără permis şi sub influenţa băuturilor alcoolice un autoturism, a pierdut controlul volanului şi a intrat într-un gard. A făcut afirmaţia „m-am gândit să-i ofer suma de 180 euro primită de la sora mea din Italia, pentru a scăpa şi eu cu o amendă”.
Audiat la 29 noiembrie 2008 de judecător în soluţionarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a declarat că recunoaşte fapta şi că ştiind că are antecedente penale s-a gândit că oferind bani va fi posibil să fie sancţionat doar cu o pedeapsă sau amendă şi de aceea i-a oferit şefului de post 180 de euro.
La 4 martie 2009, audiat în instanţă a declarat că, cunoaşte urmările şi apreciază că nu mai are rost să mai dea alte declaraţii în faţa instanţelor şi că menţine declaraţiile date anterior.
Cu toate acestea în încercarea de a escamota aflarea adevărului sau în cel mai rău caz pentru a-şi uşura situaţia a adăugat că nu a ştiut precis pentru ce dă banii însă a fost încredinţat că dă acei bani poliţistului pentru ca el să achite costul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În finalul declaraţiei a retractat recunoaşterea făcând precizarea că atunci când a fost audiat la postul de poliţie în legătură cu evenimentul rutier produs a cerut să se facă expertiză pentru calculul retroactiv al alcoolemiei.
Din declaraţia dată la 6 noiembrie 2008 orele 10,00 rezultă că inculpatul a descris amănunţit ce a făcut în ziua de 5 octombrie 2008, că a consumat băuturi alcoolice, apoi a descris cum s-a produs evenimentul rutier şi că i s-au recoltat probe biologice după ce în prealabil i s-a cerut să folosească alcooltestul. A declarat „nu am de propus probe în apărarea mea, îmi recunosc faptele comise şi le regret”.
În apelul declarat împotriva sentinţei inculpatul a adoptat o altă tactică, evitând să se prezinte în faţa instanţei de apel, tergiversând soluţionarea apelului cât mai mult posibil. A făcut cereri de amânare pentru imposibilitatea de prezentare din motive financiare sau pentru ca să-şi angajeze avocat, astfel că instanţa a amânat cauza de 6 ori, pentru ca în final inculpatul să nu se prezinte la judecată.
Prin memoriul depus în recurs inculpatul nu neagă vinovăţia, câtă vreme „Domnule Preşedinte, vă rog anticipat, dacă se poate o redozare la pedeapsă, dacă se poate; dacă nu emiterea în cel mai scurt timp a mandatului să pot să-mi ispăşesc pedeapsa”.
Referitor la critica de netemeinicie, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată.
Astfel, aşa cum de altfel a motivat şi instanţa de apel, inculpatul fiind recidivist, o altă modalitate de executare nu este posibilă, iar în ce priveşte întinderea pedepsei, aceasta a fost stabilită imediat lângă minimul special, astfel că o redozare nu este justificată.
Recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.C. potriva Deciziei penale nr. 177 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3149/2010. Penal → |
|---|
