ICCJ. Decizia nr. 3149/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3149/2010
Dosar nr. 3416/114/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 117 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Buzău a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. şi, în baza art. 197 alin. (3) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I.S., fiul lui D. şi al L., născut în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, studii 12 clase, necăsătorit, domiciliat în comuna P., judeţul Buzău, fără antecedente penale, la câte 8 ani închisoare.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Inculpatul urma să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul locuieşte în aceeaşi comună, P. - Buzău, fiind consătean cu familiile părţilor vătămate C.M. şi D.A.
În seara zilei de 4 martie 2008, a invitat-o în autoturismul său, pe minora C.M., atunci în vârstă de 13 ani.
Pretextând că se deplasează să alimenteze, inculpatul a oprit autovehiculul, în câmp, într-un loc izolat şi, folosind violenţa, dar şi ameninţările cu moartea, a întreţinut cu minoră, un raport sexual, deflorând-o.
Cercetările efectuate, după depunerea plângerii penale de familia C., au relevat că inculpatul, folosind acelaşi mod de operare, a violat-o pe minora D.A. în luna august 2006, dată la care minora avea vârsta de 12 ani.
Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost probate prin:
- declaraţiile părţii vătămate C.M. - minora, date în cadrul cercetării penale, dar şi în cadrul cercetării judecătoreşti în prezenţa mamei sale C.M.;
- declaraţiile părţii vătămate D.A. date în prezenţa bunicii sale în cadrul cercetării penale, dar şi declaraţia dată în cadrul cercetării judecătoreşti şi tot în prezenţa bunicii sale;
- actele medico-legale ale victimelor, din dosarul de cercetare penală;
- declaraţiile şi sesizările penale formulate de C.M. - mama minorei C.M. şi D.M., bunica minorei D.A., date pe tot parcursul procesului penal;
- planşa fotografică a Formaţiei criminalistice din cadrul Poliţiei Municipiului Rm. Sărat;
- concluziile constatării tehnico-ştiinţifice din dosarul de cercetare penală;
- declaraţiile martorilor B.I., S.I., C.E., P.C., B.A., G.C., C.M., D.I., C.N. audiaţi în cadrul cercetării penale şi menţinute în cadrul cercetării judecătoreşti;
- procesele-verbale de confruntare ale inculpatului P.I. cu victimele C.M. şi D.A.;
- planşa fotografică aflată la dosarul de cercetare penală şi procesul-verbal aflat la acest dosar;
- declaraţiile inculpatului, date pe tot parcursul procesului penal;
- fişa de cazier judiciar a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Atât în motivele scrise cât şi în concluziile dezvoltate oral prin apărători aleşi, acesta a susţinut că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru condamnarea pentru infracţiunea de viol, solicitând schimbarea încadrării juridice în cea de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen., astfel cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale părinţilor acestora.
Prin Decizia penală nr. 8 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul inculpatului, fiind desfiinţată sentinţa atacată.
În rejudecare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen., în două infracţiuni de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
A condamnat inculpatul P.I.S., fiul lui D. şi L., născut în Rm. Sărat, cetăţean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna P., judeţul Buzău, după cum urmează:
- pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., parte vătămată C.M., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;
- pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., parte vătămată D.A., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., precum şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
În esenţă, instanţa de apel, desfiinţează ipoteza violului, prin declaraţiile oscilante ale părţilor vătămate, care, iniţial au declarat în mod ritos că inculpatul, folosind violenţe şi ameninţări a întreţinut cu fiecare din ele, raport sexual.
Ulterior, au oferit alte variante, inclusiv inexistenţa unor astfel de raporturi sexuale, ca apoi să confirme consumarea acestora cu acordul lor.
Considerând că această ultimă variantă oferită de minore se coroborează cu restul probelor, inclusiv testimoniale, instanţa a condamnat inculpatul pentru două fapte de act sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
Împotriva deciziei au declarat recursuri, parchetul şi inculpatul.
Ministerul Public, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., critică hotărârea pentru greşita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpat.
Interpretând probele administrate în faza de urmărire penală şi, parţial, la fond, parchetul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale şi condamnarea inculpatului pentru două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen., în sensul celor dispuse prin Sentinţa penală nr. 117 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Buzău.
La rândul său, inculpatul invocând prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., consideră pedeapsa aplicată prea severă, iar modalitatea de executare excesivă în raport de circumstanţele reale şi personale, solicitând aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.
Înalta Curte, analizând motivele de recurs, va respinge calea de atac a parchetului, ca nefondat şi va admite recursul inculpatului.
Cu privire la recursul parchetului
Pentru existenţa infracţiunii de viol este necesar a fi dovedită înfrângerea consimţământului părţii vătămate prin acţiuni de constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.
Depoziţiile celor două părţi vătămate minore au avut o evoluţie oscilantă şi confuză determinată de vârsta acestora, raporturile cu familia, propagarea într-o comunitate mică a unor informaţii despre faptă şi participanţi, etc.
Dacă la început, respectiv faza de urmărire penală, au declarat în mod expres şi fără rezerve, că inculpatul folosindu-se de încrederea pe care o prezenta le-a convins pe fiecare din ele să se urce în autoturismul său, iar apoi prin constrângere, a întreţinut raport sexual, ulterior au revenit, precizând fie că nu au avut loc astfel de raporturi sexuale, fie că au consimţit la consumarea lor.
La rândul său, inculpatul a negat orice acţiune de constrângere faţă de minore, recunoscând întreţinerea raporturilor intime cu consimţământul minorelor.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor I.A., B.I., Ş.I., P.E.C., D.I., D.M. ş.a. nu conţin aspecte relevante, ci doar referiri colaterale, indirecte care nu relevă indubitabil aspecte de vinovăţie în sarcina inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Plângerea formulată de reprezentanţii legali ai părţii vătămate D.A. a fost depusă la aproape doi ani de la data faptei şi la insistenţele familiei C.
De altfel, în prezent, inculpatul s-a căsătorit cu C.M. la data de 2 septembrie 2010 (certificat de căsătorie, dosar recurs).
Constatând inexistenţa oricărei forme de constrângere din partea inculpatului faţă de fiecare minoră, instanţa de apel a dispus în mod legal şi temeinic schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în cea de act sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., astfel că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti va fi respins ca nefondat.
Referitor la recursul inculpatului P.I.S.
Acesta solicită reducerea pedepsei şi executarea ei în regim neprivativ de libertate prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 8 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. cu reţinerea prevederilor art. 74, 76 C. pen.
Cuantumul acestei pedepse corespunde, atât împrejurărilor concrete în care au fost comise faptele, cât şi circumstanţelor care ţin de persoana inculpatului, făcându-se o judicioasă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Modalitatea de executare, în regim privativ de libertate, apare însă ca neadecvată în raport de atitudinea generală, dar şi cea procesuală a inculpatului, de posibilităţile reale şi perspectivele reinserţiei sociale, cât şi de faptul că în prezent şi-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu partea vătămată C.M., cu al cărui tată lucrează în construcţii.
Faţă de aceste împrejurări, recursul inculpatului va fi admis, iar decizia casată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, urmând ca în baza art. 861 C. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani şi 10 luni, cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 863 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.I.S. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 10 luni.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la Tribunalul Buzău;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1705/2010. Penal → |
|---|
