ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1556/2010
Dosar nr. 23011/3/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată:
Prin sentinţa penală nr. 1023 din 7 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au hotărât următoarele:
1) În baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c), C. pen, art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.P. la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav (părţi vătămate O.B.A. şi B.V.A.).
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen, art. 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (partea vătămata B.N.G.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen, art. 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe (partea vătămata D.V.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe (parte vătămata D.T.).
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (sase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost computat timpul prevenţiei de la 7 ianuarie 2009 (ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi M.A.P. nr. 2 din 8 ianuarie 2009) la zi (7 decembrie 2009) şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
2) În baza art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (partea vătămată O.B.A.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. (două infracţiuni) cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la cate 5 luni închisoare pentru fiecare infracţiune (părţi vătămate D.V. si D.T.).
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul I.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 (cinci) ani, stabilită conform prev. art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la fiecare doua luni, în prima zi de marţi la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti căruia îi încredinţează supravegherea inculpatului;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă;
e) să nu se apropie de partea vătămata O.B.A. şi nici de membrii familiei acestuia: B.V.A., B.N.G., D.V., D.T.).
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privitoare la revocarea suspendării.
Au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile promovate de părţile civile D.T. şi B.V.A.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul I.P. la plata către Spitalul Clinic de Urgenta B.A. Bucureşti a sumei de 755 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate B.N.G.
S-a luat act ca Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict ridicat la data de 22 decembrie 2008 de la domiciliul părţii vătămate O.B.A.
În baza art. 192 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cate 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 21 decembrie 2008, a avut loc un conflict între l.P., l.C. si l.G.A., pe de o parte, şi familia părţii vătămate O.B.A.
Într-o primă etapă a conflictului partea vătămata B.V.A. a avut o altercaţie verbală cu vecinele sale printre care şi T.P., concubina lui l.P.; în conflict au intervenit şi O.B.A. cât şi l.P., persoanele implicate îmbrâncindu-se şi lovindu-se reciproc, fără însă ca vreuna să sufere leziuni grave.
Inculpatul l.P. a susţinut că a apelat la numărul de urgenţă „112", solicitând intervenţia poliţiei, însă la momentul în care lucrătorii de poliţie din cadrul secţiei competente teritorial se deplasează pe str. S., în aparenţă conflictul se încheiase şi s-a apreciat că nu sunt necesare alte măsuri de ordine şi linişte publică.
În continuare l.P. l-a apelat pe fratele său l.C. (care locuieşte în cartierul C.) iar acesta se deplasează cu autoturismul său, cât şi cu un alt autoturism condus de martorul M.S., împreună cu martorul menţionat şi fiul său l.G.A., care la data la care au fost comise faptele nu avea împlinită vârsta de 16 ani.
Inculpatul l.P., cât şi l.C. şi l.G.A. au susţinut că doreau să se deplaseze împreună la secţia de poliţie, cât şi la Institutul Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti pentru a formula plângere cu privire la cele întâmplate şi pentru a fi examinaţi de medicul legist în vederea eliberării unui certificat medico-legal.
În contradicţie cu aceste susţineri, inculpatul l.P. a pătruns în curtea imobilului lui O.B.A., unde este urmat îndeaproape de fratele său l.C. şi nepotul său, l.G.A.; folosind un cuţit, l.P. a aplicat lovituri cu acest corp tăietor-înţepător părţilor vătămate O.B.A. şi B.V.A.
Inculpatul I.P. a susţinut că nu a avut asupra sa vreun cuţit la momentul pătrunderii în curtea părţilor vătămate, însă un tânăr, pe care îl numeşte „băiatul lui T.", ar fi avut un astfel de obiect şi că, luptându-se cu acesta a reuşit să-l deposedeze de cuţitul pe care l-a folosit în agresarea lui O.B.A. şi a concubinei sale, B.V.A.
Conform celor declarate de l.P., la un moment dat „lama cuţitului s-a rupt, s-a dat peste cap", iar inculpatul a luat o bucată de lemn gen bâtă, cu care a lovit mai multe persoane, la fel ca şi fratele şi nepotul său.
Conform aceleiaşi declaraţii olografe, inculpatul a lovit în toate direcţiile,fără a mai ţine cont de nimeni şi de nimic".
O.B.A. a fost lovit cu cuţitul, într-o zonă vitală, de către I.P. în timp ce I.C. şi I.G.A. îl loveau cu nişte bucăţi de lemn, luate din curtea părţilor vătămate. B.V.A. a arătat că I.P. a lovit-o cu cuţitul în zona lombară şi în zona membrelor inferioare în condiţiile în care, după aplicarea primei lovituri în zona lombară, aceasta a căzut la pământ şi a încercat să-l îndepărteze pe agresor şi să se apere, încercând să-l lovească cu picioarele, însă a mai suferit o plagă tăiată.
Este de menţionat că O.B.A. a fost lovit atât cu cuţitul de către I.P. cât şi în mod repetat de I.C. şi I.G.A., cu bucăţi de lemn, la nivelul trunchiului şi membrelor.
În momentele în care rudele lui O.B.A. au încercat să intervină în sprijinul acestuia, persoanele respective au fost lovite în mod repetat cu corpuri dure, suferind leziunile descrise în actele medicale şi medico-legale. Atât B.N.G. cât şi D.T. a arătat că I.P., I.C. şi I.G.A. au fost cei care le-au aplicat lovituri cu bucăţi de lemn luate din gard şi din curte. Materialul probator administrat în cauză demonstrează că I.P. a fost singura persoană care a utilizat cuţitul, provocând plăgi tăiate şi înjunghiate părţilor vătămate O.B.A. şi B.V.A.
Acest mod de acţiune al inculpatului I.P. este de natură a diferenţia, în planul laturii subiective, rezoluţia sa infracţională de cele ale celorlalţi participanţi. Atât I.C. cât şi I.G.A., deşi au aplicat lovituri cu corpuri dure mai multor persoane, au avut reprezentarea provocării de vătămări corporale, nerezultând elemente obiective că ar fi urmărit suprimarea vieţii vreunuia din părţile vătămate.
Partea vătămată O.B.A. a fost internată la Spitalul Clinic Universitar Bucureşti prezentând „plaga înjunghiată hemitorace stâng spaţiul VII, penetrantă, cu secţiunea hemidiafragmului stâng şi a stomacului; hemapremoterox stâng, hemopneumo peritoneu; traumatism cranio-cerebral şi de masiv facial, stop cardio-respirator resuscitat".
Conform raportului medico-legal, O.B.A. a prezentat la 21 decembrie 2008 leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corpuri dure cu muchii ascuţite, posibil cuţit sau similar - leziune toraco-abdominală şi prin loviri repetate cu corpuri dure - restul leziunilor traumatice. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice i-au pus viaţa în primejdie. Sângele recoltat aparţine grupei B".
B.V.A., internată la aceeaşi dată şi la aceeaşi unitate sanitară, prezenta „o plagă tăiată în regiunea lombară dreaptă, plagă tăiată gambă dreaptă anterioară".
Conform raportului medico-legal, B.V.A. a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la 21 decembrie 2008 prin lovire cu corp dur cu muchii ascuţite, posibil cuţit, pentru care necesită 12-14 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice nu i-au pus viaţa în primejdie, nu prezintă alte consecinţe postraumatice prev.de art. 182 C. pen.
Sângele recoltat aparţine grupei A".
D.V., prezenta „un traumatism cranio-cerebral minor, plagă confuză occipital mediană; contuzie mână dreaptă, contuzie gambă dreaptă", leziuni pentru care a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. D.V. suferă de mai multă vreme de afecţiuni psihice, aspect sesizat şi de medicul de gardă care l-a examinat şi demonstrat şi de actele medicale aflate la dosarul cauzei.
Conform raportului de expertiză medico-legală, D.V. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur la data de 21 decembrie 2008, pentru care a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice nu au pus viaţa victimei în primejdie şi nu constituie infirmitate fizică.
Nu s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea grupei sanguine, deoarece expertiza medico-legală a fost efectuată numai pe bază de acte medicale.
Minora B.N.G., a suferit la rândul său „un traumatism cranio-cerebral minor, gr. l, contuzie toraco-abdominală, contuzie umăr stâng", iar conform raportului medico-legal, „leziunile prezentate se puteau produce la 21 decembrie 2008 prin lovire cu corp dur pentru care necesită 30-35 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice nu i-au pus viaţa în primejdie şi nu prezintă consecinţe postraumatice prev.de art. 182 C. pen.
Sângele recoltat aparţine grupei AB".
Cât priveşte latura subiectivă trebuie menţionat că, deşi a existat o rezoluţie infracţională comună aceea de a pătrunde în imobilul părţilor vătămate şi de a le lovi producându-le vătămări, rezoluţia infracţională a inculpatului I.P. este însă una distinctă, în sensul de a aplica la două persoane lovituri cu un obiect apt prin natura sa de a produce un rezultat letal, în zone vitale. Este relevant din acest punct de vedere cui a aparţinut cuţitul corp delict; inculpatul a susţinut că a reuşit să intre în posesia cuţitului, dezarmând pe cineva din familia lui O.B.A., în timp ce martorii audiaţi în cauză relatează că nu au sesizat ca inculpatul l.P. să fi avut un astfel de obiect asupra sa. Având însă în vedere forma şi dimensiunile cuţitului corp delict, este perfect plauzibil ca martorii cât şi inculpaţii l.C. şi l.G.A. să nu fi putut observa acest aspect.
Infracţiunea de violare de domiciliu rezultă indubitabil din derularea întregului conflict, inculpatul l.P. cât şi l.C. şi l.G.A., pătrunzând fără drept în curtea locuinţei lui O.B.A. şi a familiei sale.
Aspectele constatate cu ocazia cercetării la faţa locului faptei, locul unde au fost găsite obiectele vestimentare aparţinând lui O.B.A., locul unde au primit loviturile celelalte persoane vătămate demonstrează o dată în plus că altercaţia a avut loc în curtea imobilului, aparţinând părţilor vătămate, elemente ale situaţiei de fapt confirmate şi de declaraţiile martorilor.
Ansamblul materialului probator evidenţiază că l.P. a acţionat în modul cel mai violent dintre toţi participanţii la conflict. O dovadă în acest sens o constituie şi convorbirile acestuia cu operatorul de la „112" în care, deşi solicita intervenţia organelor de poliţie, ameninţă că nu-i rămâne altceva de făcut decât să se comporte violent cu familia lui O.B.A. care locuia în imediata sa vecinătate („Dacă iese o crimă? După aia cum e!?".
Declaraţiile părţilor vătămate reliefează şi ele aceleaşi aspecte în sensul violenţei maxime cu care s-a manifestat l.P. care a lovit pe toţi cei care au ieşit în curte sau se aflau în apropierea lui O.B.A.
De menţionat este şi faptul că l.P. a aplicat lovituri cu cuţitul şi cu o bucată de lemn tuturor părţilor vătămate, în condiţiile în care l.C. şi l.G.A., folosind acelaşi gen de obiecte contondente -bucăţi de lemn - au lovit celelalte părţi vătămate.
În declaraţiile date, inculpaţii au recunoscut infracţiunile comise, caracterul uşor confuz al declaraţiilor lui l.C. şi l.G.A. fiind generat de faptul că aceştia nu cunoşteau părţile vătămate cât şi de derularea foarte rapidă a întregului incident.
Atât l.P. cât şi l.C. au susţinut că altercaţia a fost generată de O.B.A. şi familia sa care aveau în mâini, fiecare, diferite obiecte contondente şi au reuşit să-i deposedeze de acestea, folosindu-le în cursul agresiunii.
Deşi inculpatul şi învinuiţii au afirmat că au fost loviţi la rândul lor, nu s-au prezentat la nici o unitate sanitară pentru acordarea asistenţei de specialitate.
În raport de participaţie, inculpatul l.C. la comiterea faptelor, în sensul lovirii lui O.B.A. cu corpuri contondente, este irelevant că părţii vătămate i-au fost acordate 50-55 zile îngrijiri medicale pentru toate leziunile constatate, inclusiv pentru cele produse cu un cuţit de inculpatul l.P., atâta timp cât victima agresiunii a fost lovită de toţi agresorii peste tot corpul. Folosirea cuţitului de către inculpatul l.P. şi provocarea unei plăgi penetrante, diferenţiază latura subiectivă cu care a acţionat acesta, specifică infracţiunilor împotriva vieţii.
Convorbirile înregistrate de operatorii dispeceratului pentru apeluri de urgenţă „112" şi având ca obiect discuţiile purtate de l.P., denotă pe de-o parte rezoluţia infracţională a acestuia, comună până la un anumit punct cu a fratelui şi a nepotului său.
Astfel, l.P., deşi susţine că şi-a declinat identitatea şi motivul solicitării, doreşte să fie transportat la secţie cu un echipaj de serviciu şi chiar formulează ameninţări la adresa celor cu care avusese deja conflictul.
În plan subiectiv, venirea lui l.C. şi a fiului său l.G.A. împreună cu alte cunoştinţe, demonstrează intenţia acestora de a participa la un conflict care presupunea exercitarea de violenţe, alături de inculpatul l.P.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile generale prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, de persoana şi conduita celor doi inculpaţi.
Inculpatul I.P. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 5 ani, 10 luni şi 25 zile, prin sentinţa penală nr. 493 din 8 iunie 1993 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, fiind arestat la 9 aprilie 1992 şi liberat condiţionat la 20 mai 1995, cu un rest de 1011 zile (fila 106 vol. ll d.u.p.).
Iniţial, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat la 7 ianuarie 2009 şi reţinut în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptelor comise, iar audiat de către instanţa a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, atitudine calificată de instanţă drept circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.C., lipsa antecedentelor penale, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, faptul că lucrează şi obţine în acest mod venituri licite, împrejurarea că are în întreţinere 6 copii, din care 5 sunt minori, constituie circumstanţe care determină concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei inculpatului nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 861 C. pen. dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare prevăzut de art. 863 C. pen.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, deşi în cursul urmăririi penale persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile, în faţa cercetării judecătoreşti, partea vătămată D.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasările acesteia la unităţile sanitare unde erau internaţi membrii familiei acesteia, iar B.V.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, transport, alimentaţie pe perioada spitalizării.
Având în vedere faptul că niciuna din cele două părţi vătămate nu a făcut dovada susţinerilor acestora, pe latura civilă tribunalul a respins acţiunile celor două părţi vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.P.
În motivele de apel depuse de Parchet, s-a solicitat înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. şi, în consecinţă, majorarea pedepsei aplicate inculpatului I.P.
A. În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei deoarece a regretat comiterea faptei, a arătat că a fost provocat de victimă, iar înainte de comiterea faptei a avut o atitudine corespunzătoare, avea un loc de muncă şi familie organizată.
B. Prin Decizia penală nr. 46/ A din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1023 din 7 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând, a dispus majorarea pedeapsei aplicată inculpatului I.P. de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen., iar ca efect al contopirii pedepselor a stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.P.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 ianuarie 2009 la zi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar reţinut, în esenţă, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare fiecărei fapte reţinute în sarcina inculpatului.
Cu privire la cererea inculpatului apelant de a se reţine circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen. instanţa de apel a constatat că probele administrate în cauză nu au relevat faptul că infracţiunile ar fi fost comise „sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă".
Faţă de modul în care inculpatul a acţionat şi de vătămările produse Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. este prea mică, inaptă să răspundă scopului la care se referă art. 52 C. pen., astfel că a dispus majorarea acesteia la 7 ani închisoare.
C. Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpatul I.P. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţa de apel ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. proc. pen. şi a atitudinii sale sincere manifestate pe parcursul procesului penal.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză atât sub aspectele invocate de inculpat cât şi prin prisma cazului de casare menţionat dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat nu este fondat.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe cu privire la vinovăţia inculpatului I.P. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pr. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că la data de 21 decembrie 2008, a avut loc un conflict între I.P., I.C. şi I.G.A. pe de o parte, şi familia părţii vătămate O.B.A., pe de altă parte, conflict soldat cu comiterea de către inculpatul I.P. a infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav faţă de părţile vătămate O.B.A. şi B.V.A., prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen., vătămare corporală în dauna părţii vătămate B.N.G., prevăzută de art. 181 C. pen., loviri şi alte violenţe faţă de partea vătămată D.V., respectiv D.T., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. dar şi aceea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârşirea faptelor reţinute în sarcină, dar a pretins că acţiunile sale violente au fost declanşate de o provocare din partea părţilor vătămate.
În mod temeinic şi argumentat cererea inculpatului de a se reţine scuza provocării, circumstanţă atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu a fost primită de instanţa de apel care a constatat că apărarea acestuia este lipsită de suport probator.
Din economia dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. rezultă că pentru reţinerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.
De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă iar riposta infractorului la acţiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia, iar nu împotriva altei persoane.
Existenţa tulburării sau emoţiei în sensul art. 73 lit. b) C. pen. precum şi intensitatea acestora nu se pot reţine de organele judiciare pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, prin utilizarea unor criterii atât subiective (referitoare la procesele psihice) cât şi obiective, cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu" supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului etc.
În speţă, probele administrate în cauză nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul existenţei unei provocări din partea părţilor vătămate O.B.A., B.V.A., B.N.G., D.V., D.T.
Aşa cum corect a remarcat instanţa de apel, a avut loc, într-adevăr, un incident într-o etapă anterioară comiterii infracţiunilor, constând în aceea că partea vătămata B.V.A. a avut o altercaţie verbală cu vecinele sale printre care şi T.P., concubina inculpatului I.P., în conflict intervenind şi acest inculpat precum şi O.B.A., cei implicaţi îmbrâncindu-se şi lovindu-se reciproc, fără însă ca vreuna să sufere leziuni grave şi fără să se poată stabili cauza incidentului şi care dintre părţi l-au declanşat, depoziţiilor celor implicaţi fiind contradictorii, fiecare dintre aceştia susţinând câte o variantă proprie.
De asemenea, nici evenimentele derulate ulterior (solicitarea intervenţiei organelor de poliţie din partea inculpatului I.P. şi care cu ocazia deplasării în str. S., au constatat că conflictul se încheiase şi s-a apreciat că nu sunt necesare alte măsuri de ordine şi linişte publică ori apelarea la ajutorul fratelui său, intimatul I.C.) nu oferă date de natură să permită reţinerea provocării, aşa cum susţine inculpatul.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei Înalta Curte constată că în raport cu natura infracţiunilor săvârşite, cu gradul de pericol social ridicat al acestora pus în evidenţă şi de urmările socialmente periculoase ale faptelor (vătămarea corporală a 5 persoane, dintre care leziunile provocate părţii vătămate O.B.A. fiind deosebit de grave, punându-i acestuia viaţa în primejdie) de modul extrem de violent în care s-a manifestat inculpatul, lovind iniţial părţile vătămate O.B.A. şi B.V.A. cu un cuţit iar după ce acesta s-a rupt a lovit în toate direcţiile, „fără a mai ţine cont de nimeni şi de nimic" cu o bucată de lemn gen bâtă nu se justifică reducerea pedepsei aplicate de instanţa de prim control judiciar. Circumstanţele personale favorabile inculpatului au fost valorificate de instanţa de apel, care a menţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. reţinută de prima instanţă, pedeapsa fiind situată sub minimul special prevăzut de lege, deşi s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., situaţie în care potrivit art. 80 C. pen. nu era obligatorie coborârea pedepsei sub limita minimă specială.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pe care inculpatul I.P. o are de executat răspunde atât scopului prevăzut de art. 52 C. pen. - fiind corect individualizată prin aplicarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.P.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 ianuarie 2009 la data pronunţării prezentei decizii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva Deciziei penale nr. 46/ A din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 ianuarie 2009 la 22 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3146/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
